4,726 matches
-
avea uzul rațiunii, Iguana Oberlus preschimbase cu timpul Insula Hood sau Insula Spaniolă Într-un loc În care a rămîne În viață nu reprezenta o problemă prea dificilă, dedicîndu-și, prin urmare, o mare parte din timp acelei chestiuni care Îl frămînta cu adevărat: negrăita și, pare-se, iremediabila lui urîțenie. De ce nu Îl azvîrliseră Într-o fîntînă Încă de cînd se născuse, dînd astfel Încă din prima zi pierzării suferințele viitoare, asta era o Întrebare la care nu găsise niciodată răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
departe de familia ei în timpul ultimilor ani și mă iritase lipsa ei de cooperare în cadrul unui proces despre care nici eu nu eram complet sigur că era justificat. Câtă vreme așteptam ca ea să răspundă, având acum capul nemișcat și frământând cu mâna un șirag de perle pe care îl avea la gât, m-am trezit uitându-mă cum inelul pe care îl purta sclipea reflectând lumina. Îmi amintea de ceva, dar sentimentul inconfortabil pe care mi-l produsese se datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
strecurat-o în plicul său fucsia și, din nou, m-am confruntat cu coșmarul de a scrie ceva - necunoscându-i numele de familie, „Stacey“ părea intruziv de intim, iar domnișoara sau doamna Stacey suna cam superior și ierarhic. M-am frământat o clipă sau două, apoi am băgat-o în sacoșă și am pornit spre casă. Stacey —N u mă simt prea bine, mami, am zis. Era adevărat; mă simțeam aiurea de când mă trezisem. Și nu prea-mi stătea în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
învăța să facem curat, să ne îngrijim puținele hăinuțe pe care le aveam, să ne aranjăm fiecare cărțile și manualele pe raftul nostru. Pe surorile mai mari, le învăța cu răbdare cum să le facă pe toate, le învăța să frământe pâinea, să gătească bucate, să spele ș.a. Sora cea mai mare, după absolvirea școlii de opt ani, începuse să muncească în colhoz pentru a-i ajuta pe părinți, dar și pentru a face pentru ea cele ce trebuiau unei fete
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fotoliu. ― Vreau să spun că nu are privirea aceea de ansamblu care triază, nu-i așa, selectează, selecționează cu discernământ înlăturînd balastul. Bătrâna se interesă timidă: ― Adică? ― Adică se împiedică în amănunte nesemnificative. Am să-ți dau un exemplu: se frământă, printre altele, unde a dispărut biletul strecurat sub ușă. Unde l-a pus Scarlat, dacă nu cumva l-a rupt și așa mai departe. Jumătate de ceas a pritocit chestiunea. Melania Lupu coborî ușor pleoapele: "Ce bine ai făcut, draga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Deci, când traduceți din dialectul tembo-habe, vă scapă tot ce se petrece în imediata dumneavoastră apropiere. ― Bineînțeles. Fiecare frază te cucerește. Își repezi din nou ochii în tavan: ― " Voi trimite fulgerul care trece spintecând cerul / Voi trimite tunetul care trece frământând totul / Voi trimite vântul furtunii care trece smulgând bananierii / Voi trimite uraganul care cade din nori și mătură totul înaintea lui..." ― Vă mulțumesc, doamnă, făcu maiorul râzând. Sânt complet edificat. Mi-ați dat ocazia să ascult lucruri splendide. ― Aceasta a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E formidabilă!" Auzi pași în spate și întoarse capul reflex. Locotenentul Ciobanu se apropia însoțit de o femeie în vârstă. ― Doamna Dogaru îl caută pe Vâlcu. Cristescu cercetă chipul bătrânei. Încerca să-și ascundă neliniștea. Pleoapele îi zvâcneau nervos, degetele frământau mânerul poșetei. ― Vă rog să mă urmați. CAPITOLUL XVI ERRARE HUMANUM EST Melania Lupu urmări silueta maiorului până când acesta dispăru la capătul străzii apoi trase obloanele. Verifică încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doi ochi tineri - S-a dus să ceară sfat la sfânta Vineri. Voinicul meu - îi zise - atuncea sfânta, De ce-ai stătut în. valea amintirei, Pentru oricare e frumoasă, blândă, 100Cu curte - oricărui seamănă. Ceirii Din acea vale inima-ți frământă. Nu sta în ea. De te - nchinași iubirei, Te du de-o cată și-n a ei fereastă, De-o vezi deschisă, svîrle floarea astă, 105Dar să nu stai în valea desperării Ce-n a ta cale tu vei trece
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trăiești Măria ta!... " Hai Mușat, să ne-nțelegem Și - mpărat să ni te - alegem, " Împărat isvoarelor " Și al căprioarelor, Așezat la vr-un pârâu Să scoți fluerul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza-mi toată s-o frământ, " S-o pornesc vuind în vânt " Pe isvoare " În ponoară " Unde paserile sboară " Unde crengile-mi se pleacă " Și căprioarele joacă. Apa-i zice...: " O, copile, Mâinile întinde-mi-le, Vino-n fundul luminos Că tu ești copil frumos. " Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puțin să știe, prea mult să cheltuiască și puțin să aibă, prea mult preț să ceară și puțin să facă. VĂDUVĂ 159 Vai de văduva aceea ce fără bărbat se chinuiește-n pat. 160 Visurile pe văduve rău le cam frământă. 161 Văduva fără bărbat rău se chinuiește-n pat. 162 Muierea văduvă tot crastaveți visează. VÎNZĂTORIU 163 Cu greu și foarte greu, când cel ce te păzește acela te și vinde. 164 Lesne vinzi, anevoie cumperi. 165 Cine vinde pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sediu de la Mid-Atlantic Accident and Life. Cât de repede se schimbă lumea în jurul nostru; cât de repede o problemă e înlocuită cu alta, abia lăsându-ne o clipită să ne bucurăm de propriile victorii. Timp de aproape o lună, mă frământasem cu gândul la biletul pe care i-l trimisesem mânioasei, înstrăinatei mele fiice, rugându-mă ca umilele mele rugăminți de iertare să treacă dincolo de anii de resentimente și să-mi ofere o a doua șansă în ochii ei. Printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu durează mult... Reverendul Bob stătea la birou în camera lui de lucru, făcând ultimele retușuri la predica pe care urma să o țină a doua zi dimineață. Stai jos, copila mea, m-a îndemnat, și spune-mi ce te frământă. I-am explicat cum stăteau lucrurile cu Lucy și ce mare serviciu ne-ar fi făcut dacă mă scutea de tăcerile de joia. Hmmm, a făcut el. Hmmm. Va trebui să mă gândesc. O să-ți comunic decizia mea până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
departe la oamenii care se bucură de farmecul cartierului. Apoi deschid laptopul și-l las pe Aznavour să-mi cînte La bohème pe YouTube. Ça voulait dire on a vingt ans... Este un concert mai recent. Aznavour, îmbrăcat în negru, frămîntă, zîmbind, o imensă batistă albă. Apoi o lasă, patetic, să cadă pe scena goală. Ça ne veut plus rien dire du tout... Sînt obosit. Închid fereastra, închid laptopul și mă duc să mă culc. Cultul corpului Italia este sănătoasă, Franța
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
făcut ochii mari : ceva nu e în regulă în Danemarca asta !... Bernard-Henri Lévy povestește și el explicațiile pe care le-a primit de la pilotul care-l plimba peste Marele Canion din Colorado : „Există două teorii” - îi arată tînărul pilot relieful frămîntat de sub ei. „Cea care susține că tot ceea ce vedeți s-a născut încetul cu încetul, în cursul a milioane sau chiar miliarde de ani, pe măsura eroziunii. Și cealaltă, care afirmă că totul, toate aceste minuni, aceste monumente la fel de frumoase
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în același timp, că stau minute în șir să mă uit la el cu admirație, dar și cu invidie de om al muncii în fața răsfățaților sorții ! Se uită și el la mine, direct în ochi, dar nu înțelege ce mă frămîntă. După care soția mea clatină invariabil din cap că „animalele astea sînt mai inteligente decît oamenii” și mergem fiecare, cu un oftat, la treburile noastre. „Abuzul de activitate e semnul lipsei de afectivitate”, spunea Jankélévitch. „și al neliniștii în fața singurătății
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
urmă de culpabilitate și nici o ezitare în mișcările sale de a se deda întru totul odihnei atunci cînd e să fie. Cred că asta ne și fascinează la el : este întruparea unei lumi nepăcătoase și care, în consecință, nu se frămîntă pentru a fi iertată de alții sau pentru a se uita pe sine. (în paranteză fie spus, cu pisicile este altceva : ele știu că sînt întruparea inutilității pe pămînt, drept care îți vîntură pe sub nas, cu morgă și sîc, odihna lor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că nu a fost totdeauna așa. Țăranul, omul tradițional, avea date de la Dumnezeu mai multe sărbători decît zile de trudă - drept care contemporanii noștri îl consideră acum leneș... El era însă pătruns, cred, de faptul că „Dumnezeu se odihnește, demonul se frămîntă”, cum spune un scriitor brazilian pomenit de Banu. Odihna, care mergea mînă în mînă cu primenirea și care nu însemna (doar) distracție, era, de aceea, sfîntă. Ea privea deopotrivă și natura : „«pămînt în pîrloagă» - vechi principiu țărănesc, care-i îndemna
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o căruță cu cai sau o altă ocazie. Acasă ne mai așteaptă doi copii mai mici. Nu i-am lăsat niciodată singuri. Acum sunt în grija bunicilor. După cum vorbea, se observa că femeia avea un of în suflet, ce o frământa și pe care voia să-l deșarte cu prima ocazie. Stați pe locul meu! Eu tot călătoresc mai mult în picioare, pentru că sunt fumător pasionat! În timp ce vorbea, tânărul Bidaru Costică indică locul neocupat din compartiment. În clipa următoare, mama băiatului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu intră el acolo, iar așa devreme nici gestionarul nu i-ar deschide. Să fi dormit în sat? Mai știi... Știam una focoasă, care a pus ochii pe el. Am început, Doamne iartă-mă, să intru la bănuieli, să mă frământ. Copiii flămânzi așteptau cu gurile deschise mâncarea care parcă nu se mai gătea. Am făcut un scrob cu ouă, brânză și măliguță caldă, le-am dat să mănânce. Mie nu-mi ardea nici de mâncare, nici de nimic. Ași fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de monoton: "Găina e lumenită / Si la mizloc otlăvită of s-aoleu / Ionel când o gustă.../ Limba în gulă i se nclestă..." Sau poate momentul când surorile lui jucau coarda și cântau: Ardeleanca știu juca / Arde ardeleanca / Pâine știu a frământa / Arde ardeleanca... iar el își imagina cum arde cu flăcări uriașe aceea misterioasă "leancă", care semăna cu o cetate medievală în flăcări. Ce-o fi leanca aceea, nu am văzut-o niciodată? o întrebă pe sora mai mare. Leanca nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dar cu sărmăluțe niciodată. Deși era lihnit de foame și simțea că stomacul i se lipește de șira spinării, nu ar fi pus gura pe porcăriile acelea din castroane nici mort. Numai că nu aceasta era singura problemă care-l frământa. Voia să știe unde se află și cine este această persoană care-i cunoaște și numele. Discuta cu un bărbat cam pirpiriu, ceva mai bătrân ca el, cu părul puțin cărunt, îmbrăcat cu totul altfel decât eschimoșii. Deși nu-l
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bani, vin să-și încarce portbagajele cu alimente ecologice, luate pe gratis de la bunici. Chiar în ziua de Sfântul Petru, într-o sâmbătă după amiază, la o astfel de întâlnire prietenească, a fost invitat și Bidaru. Cu două pâini calde, frământate de mama lui, abia scoase din tăvi și o cutie cu capsule pentru sifon, intrase în camera în care locuia pe atunci locotenentul Petru Cârlan împreună cu camaradul său de arme locotenentul Burlacu Victor fără nici o problemă, deoarece ușa era, ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se vede în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță...“ În vreme ce tânăra femeie, la prima ei „facere“, deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii, în neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și cu tâmpla sprijinită în pumn, stătea așa, de ceasuri bune, neclintit, uitându-se când la flăcările din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]