8,881 matches
-
cu un nume de cod. Respectivul MEN scria negru pe alb și extrem de concis despre lucruri deosebit de importante care, în final, reușiră să-l facă pe conte să uite cu totul de frigul „siberian”, pentru că transpiră de frică și de furie. Raportul cuprindea o relatare sumară, pe puncte, a unei convorbiri dintre Acvilă și Șoim. PASAJ RETRAS Excelență, am considerat că este util să aflați, cât mai repede, următoarele: ▪Acvila intenționează să construiască în acest oraș un spital care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
retragere a agentului deconspirat, au fost deja trimise împăratului. FINAL PASAJ RETRAS Bărbia lui Ledoulx alunecase mult în jos și greutatea ei îi căscase aproape de tot gura. Când își dădu seama, consulul și-o închise repede, pufnind pe nas din cauza furiei și a fricii. ― Bursuc? Vulpoi? Se știe tot! Uitase de pătură și, când dădu să sară de pe scaun, se împiedică în ea. Și, pentru că scufia îi căzu chiar atunci mult în față, dădu cu ea de pământ. Era furios cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
MEN, autorul raportului, nu și-ar fi permis să facă asta, dacă ar fi fost doar un simplu informator. Rămânea valabilă doar varianta cea mai înspăimântătoare. Acel MEN era însuși temutul „ochi” al împăratului. Ledoulx trecu atât de repede de la furie la spaimă, încât îl apucă vertijul. Părăsi cabinetul. ― Julien! țipă el, deși n-avea nici un motiv să-și cheme valetul. Dar simțea că prezența acestuia i-ar face totuși bine. Julien! Străbătea camerele și țipa ca din gură de șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
este? Spune-i să vină acum, imediat! ― Păi, l-a trimis madame la confiserie după dulciuri pentru spectacol. ― Spectacol?... Madame crede că mie îmi arde acum de spectacol? În sfârșit, Ledoulx găsise persoana asupra căreia putea să-și descarce și furia, și frica. Dacă nu era Julien, va fi Toinette. Urcă scările și intră direct în budoarul soției sale, fără să mai bată la ușă. Îl izbi un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uitat? Ledoulx aruncă o privire în oglindă și descoperi consternat că nu era deloc „aureolat de sănătate”, ci de-a dreptul caraghios. Și ciuda de a fi fost indus în eroare de propriul lui valet dădu un brânci în plus furiei, care se revărsă printr-o gesticulație mai amplă. ― Naiba să-l ia de spectacol! Nu vreau s-aud de nici un spectacol! Eu te-am întrebat de când a ajuns Julien servitorul tău? ― Dar, dragul meu, chiar Julien s-a oferit. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i să vină. ― Nuuu! Parcă mă simt ceva mai bine acum! ― Desigur, doamnă consul! Unul locuiește în casa prințului Mannouci, iar celălalt la han. Este medicul personal al generalului Kutuzov. Plătit, desigur, de același prinț Mannouci. ― Aaau! urlă Ledoulx, pradă furiei și unui nou puseu de durere. Nu mă dau pe mâna dușmanilor mei. Nu vreau să mor otrăvit. Mmm! Chiar nu vă dați seama? Toinette întâlni privirea valetului și amândoi căzură tacit de acord că nu mai era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la atelierul pictorului, în speranța că acolo va da peste nenorocitul de fecior care îndrăznise să ignore un reprezentant diplomatic al Franței. Pe drum, furia viră în speranță. „Ah, de l-aș mai vedea măcar puțin!” La atelier, însă, nici urmă de fecior. Nu-l găsi decât pe Luciano. Migălea ceva la portretul prințului, cu pensula într-o mână și paleta în cealaltă. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să nu le părăsească, îi indică din bărbie direcția spre carafa și paharele așezate, la vedere, pe măsuța de lângă canapeaua din colț, după care își continuă migăleala. Revenit acasă, Ledoulx își chemă imediat valetul. Se interesă dacă sosiseră banii și furia lui crescu atunci când află că asta nu se întâmplase încă. Luna martie aproape trecuse, iar consulatul încă nu primise nici măcar sumele pentru luna februarie. Indispus, contele îl expedie pe Julien. Banii! Întârzierea banilor era o problemă cu mult mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mâna pe care o ținuse ridicată, ca să se apere de lumină, căzu și o undă de apă trecu repede prin ochii ei, căci adresase un îndemn asemănător, dar tăcut, și prințului. După câteva ore bune în care își rumegase și furia și dezamăgirea, după ce analizase cele mai sumbre perspective pentru etapa următoare, Ledoulx își aminti, în sfârșit, de apropiata întâlnire cu femeia voalată și, ceva mai înviorat, îl chemă pe Julien. Îl rugă să pregătească salonul din pavilion și să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mult. Lasă! Îmi torn singur. Ia mâncarea aia dezgustătoare și du-te! Și să nu mă mai deranjeze nimeni. Nimeni! Ai înțeles? ― Da, Înălțimea Voastră! Marele Komandir îl măsură, corectându-l. ― Să trăiți, am înțeles! tună el plin de furie. Ai uitat regulamentul, soldat? Aici nu suntem într-un salon. Aici suntem la război. Și să-ți intre bine în cap că încă mai sunt general. Încă mai sunt general, soldat! Ai înțeles? Ivan își pocni cizmele și salută militărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aceea nesuferită de oameni care vor, cu tot dinadinsul, să exaspereze un biet cățeluș de rasă purăuuăuuăuu... mic, drăgălaș și cu blana mătăsoasăuuăuuăuu. Și Bichon continuă să urle prelung și jalnic, sfidând mai întâi mirarea, apoi enervarea, ba chiar și furia plină de ură pentru întreaga specie canină din privirile stăpânului său. PAGINĂ NOUĂ 23 În ultimul timp, prințul primise tot felul de informații, dar încă nu putea să spună cu certitudine dacă femeia zărită de el prin aburii băii undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puternicii lumii. Intermezzo informativ: Despre o ciudată melancolie imperială și despre tulburătorul efect al veninului strecurat de agenții francezi din Balcani în cerneala numeroaselor lor rapoarte. Și nu numai. Agenții încercau, prin toate mijloacele și pe toate căile, să orienteze furia sultanului asupra celor care acceptaseră sfârșitul războiului și semnaseră tratatul de pace, membrii delegației turce de negociere. Îi cuprindea turbarea când se gândeau că niște mocofani dejucaseră mărețele planuri ale împăratului lor. Bineînțeles, nu puteau folosi acești termeni pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uliță săsească, pictorul îl zări pe Manuc intrând într-una din acele case cu perdelele prinse în fundițe roz la ferestre, semn că, dincolo de ele, se petreceau lucruri... ceva mai delicate... Și nu era chiar prima oară. Ah, nu!... Ciudă, furie, o spontană poftă de distrugere. Dante Negro își înfipse pintenii în burta calului cu atâta violență, încât acesta se cabră, necheză, apoi țâșni într-un iureș de neoprit. Doar după ce intră în pădure se mai potoli. Pictorul alunecă de pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acel Ciciagov, cu toată armata retrasă de la Dunăre, îl hărțuiau, silindu-l să-și disperseze forțele și așa împuținate. Ah, blestemata aia de pace de la București! Ce naiba făceau toți agenții lui? Împăratul sări drept în picioare, cuprins subit de o furie îngrozitoare. Sângele îi zvâcnea cu putere în creier. Toți vinovații pentru semnarea acelei păci mizerabile trebuiau să plătească. Toți! Chiar înainte de ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, în 25 octombrie, la Sumla, marele dragoman Dimitrie Moruzi avu parte de un frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încet panglica neagră, după care îl sărută mai întâi pe ochiul ascuns, apoi pe gură. Cu delectare. Cu totală dăruire. ― Nici nu sper la o fericire mai mare, Alexandra Marioritza... madame... țigancă de ocazie... ocrotitoarea mea! Și dezlănțuit, cu o furie posesivă printre miile de sărutări: Ucide-mă! Ia-mi viața! Iar... Și iar... Și iar... E cu totul altceva. (fr.) Taci!... Termină!... Căcat! (fr.) Roșu aprins (it.). Doriți... ceva... anume, doamnă? (fr.) Oh, sunteți încă aici? (fr.) Da, doamnă! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o parte bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa de devreme? E clar că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces de entuziasm și furie. Ce calm și zâmbitor era! Preț de o clipă se gândi să-l sărute, dar vena agresivității pulsa puternic înlăuntrul ei, că în loc de asta îl mușcă. Îl mușcă atât de tare de ureche, că băiatul de la Hungry Hop urlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se răsti la el brigadierul. — Din cauza problemelor de sănătate, am fost obligat să îmi iau un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când în când, știi, la vreme de stres... — Dă-te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută-și naibii sutele de valize. — Vai, Doamne, spuse perceptorul districtual, privind la agitația stârnită, eu însumi am semnat cererea de concediu de odihnă. Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
despre ziua când el și Luca adormiseră în tren și se treziseră, din greșeală, tocmai în Cornwall. Însă nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu părul șaten înainta nederanjată în încăpere. Fața femeii era schimonosită din cauza furiei. Pe măsură ce aceasta se apropia, iar trăsăturile îi deveneau mai limpezi, Alison a simțit cum un fior de gheață începe să-i urce prin antebrațe. Nu era sigură, fiindcă nu văzuse decât o singură fotografie, dar... —Luca? a încercat ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i frece ochii acum deschiși, care clipeau în gol, foarte nedumeriți. A, salut! V-ați întors, a spus Jake relaxat. Acum Fionei nu-i mai venea să plângă. Jake trăia și era bine mersi, iar ea era cuprinsă de o furie turbată. De-a ce dracu’ ai tu senzația că te joci? a scuipat ea, înșfăcându-l de-un braț și trăgând de el ca să-l ridice în picioare. Operațiunea s-a dovedit dificilă, pentru că Jessica era încă agățată de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-l sărute franțuzește. —Ei, hai, termină! Doar are copiii, nu? Alison a clătinat din cap fără nici un cuvânt, intimidată de frumusețea femeii. Era sigură pe ea în prezența oamenilor pe care îi cunoștea sau în rarele ei momente de furie, dar altfel îi lua mult timp până când să iasă din cochilie. —Ei, în cazul ăsta, ar trebui să fie mulțumită și să-și vadă de viața ei. Fericirea nu trebuie să depindă de un bărbat. Inclusiv fericirea noastră, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e vorba de un partener de afaceri din SUA. E limpede că e vorba de cineva de-acasă. Ha-ha-ha! Pe bune? Când eram împreună, mi-ai zis că niciodată n-ai merge acolo, a râs el. Julia a înțepenit de furie. Era scârba de Deborah! Când ieșise ea din cameră, James era practic în comă, dar câteva nanosecunde mai târziu își revenise la viață ca s-o sune pe nenorocita aia de fostă-nevastă. Julia s-a deplasat tiptil către ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de unde am plecat. Ușor surprinsă de remarca lui, Alison s-a încruntat. —Stai puțin! Eu n-am încercat decât să ne ușurez situația. Nu poți să mă blamezi pentru asta. Femeia era conștientă că acum starea ei era una de furie, dar nu putea să se abțină. Iar cât privește faptul că ne-am fi întors în punctul de unde am plecat, așa cum văd eu lucrurile, nici măcar nu ne-am mișcat de-acolo! Noi doi suntem căsătoriți, dar fosta ta nevastă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ar trebui să încerc să fac eu chestia asta. Alison știa că sărise calul cu acea ultimă frază, iar chipul lui Luca n-a făcut decât să i-o confirme. Bărbatul și-a încleștat fălcile, iar ochii îi străluceau din cauza furiei care mocnea în interior. — Aici nu e vorba de curaj, a spus el pe un ton controlat, dar în care clocotea mânia. E vorba de faptul că trebuie să mă am bine cu Sofia ca să pot petrece destul timp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
venea din partea unei femei care arăta de parcă n-ar fi fost în stare să sperie nici o gâscă. — Vrei să spui că sunt proastă? Intenția Juliei fusese aceea de a-și păstra tonul scăzut și demn, numai femeia simțea deja cum furia îi urca înspre corzile vocale. Deborah a ridicat din umeri. Nu, nu te cunosc, așa că nu pot să spun asta cu siguranță. Dar știu că James e fascinat de afaceri interne, de politică, de economie... iar tu nu pari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să-și justifice decizia de a părăsi familia în favoarea cuiva care este dispus să se comporte ca o curvă - ciorapi cu portjartier și partide de sex oral pe bancheta din spate a taxiurilor. —Mă faci prostituată? Încercând să-și controleze furia escaladantă, Julia respira mai greu decât o gravidă pe punctul să nască. Nu, vorbeam în general. Julia știa că nu era adevărat, dar s-a decis să mai amâne puțin momentul în care avea să înfigă o furculiță în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]