4,465 matches
-
cataloagele ei personale și Își alegea costume Alexander McQueen și pantaloni Balenciaga ca pe niște tricouri de doi bani de la L.L. Bean. Un post‑it galben lipit pe perechea asta de pantaloni Fendi mulați pe corp, un altul drept peste fusta unui deux‑pièces Chanel, un al treilea cu un „NU“ mare cât casa lipit peste bluza aferentă de mătase. Dat pagină, lipit bilețel, dat pagină, lipit bilețel și tot așa, până Își alegea garderoba pentru un sezon Întreg direct de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Prada. Și dacă, cine știe, chiar ajungeam să stau În rândul Întâi la vreo paradă, așa cum jurau cu toții că o să se Întâmple? Opțiunile erau nelimitate. Cea pe care o preferam eu (și nu era decât luni după‑amiazaă era o fustă plisată ca de școlăriță de la Anna Sui cu o bluză Miu Miu cu multe volănașe și de un alb orbitor, cu o pereche de cizmmulițe obrăznicuțe Christian Laboutin până la jumătatea gambei, cu o jachetă de piele Katayone Adeli atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a trebuit să răspundă. — Ăă, nu, Lucia vine și ea Într‑o clipă. Ea aduce celelalte două. Doriți să, ăă, Încep să vă arăt ce am comandat? a Întrebat Helen neliniștită și și‑a tras În jos topul dantelat peste fusta de piele. — Nu. După care mi s‑a adresat mie: — Ahn‑dre‑ah! Găsește‑o pe Lucia. După ceasul meu, e ora trei. Dacă nu e pregătită, atunci am lucruri mai bune de făcut decât să stau aici să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
după ea exact În clipa În care mă ridicam În picioare să pornesc În căutarea ei. Îmi pare foarte rău. Am așteptat o ultimă haină de la cei de la YSL. S‑a apucat să aranjeze hainele, puse după sortiment (cămăși, pardesie, fuste, pantalon și rochiiă Într‑un semicerc În fața biroului Mirandei și i‑a făcut semn lui Helen că poate să plece. După care Miranda și Lucia au trecut În revistă fiecare articol de Îmbrăcăminte În parte și s‑au ciondănit cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Avenue decât cu Sharm‑el‑Sheik. Un redactor Îi arăta o curea de piele de șarpe de vreo două mii de dolari, În timp ce un altul Încerca să‑i vândă o geantă mare Kelly. Un al treilea Îi flutura prin fața ochilor o fustă scurtă Fendi de cocktail, iar altcineva Încerca să o convingă de valoarea șifonului. Stef reușise să realizeze o prezentare aproape perfectă cu un preaviz de numai treizeci de secunde și cu o grămadă de piese lipsă; am observat că umpluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un tank top Îmblănit și o pereche de cizme de piele până la pulpe (adică, da, până peste genunchiă, m‑am hotărât În cele din urmă să port toaleta de la pagina treizeci și trei, o bluză ușoară, colorată, de la Roberto Cavalli, cu o fustă mini și o pereche de cizme negre de la D&G, gen puștoaică‑de‑umblă‑cu‑motocicliști. La modă, sexy, stilat - dar nu excesiv de elegant - fără Însă a mă face să arăt ca un struț, ca o reminiscență de prin anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici măcar nu‑și recăpătase cunoștința. Pentru mine, În schimb - și În mod clar și pentru Miranda - contau extraordinar de mult. Am reușit cumva să ajung pe bancheta din spate a limuzinei Înaintea Mirandei și, deși ochii ei se fixaseră pe fusta mea de șifon, nu făcuse Încă nici un comentariu cu privire la vreunul dintre articolele mele vestimentare. Tocmai pusesem la loc carnețelul Smythson În poșeta Bottega Venetta, când noul meu celular internațional a sunat. Mi‑am dat brusc seama că nu sunase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că Îi disprețuiesc pe toți etc. Dar ce, trebuie să fiu un parvenit? Ei vor să fiu un produs de serie la fel cu ceilalți, să mă pierd În anonimatul amorf al lingușitorilor, al vânătorilor de note mari și de fuste. Nu mă interesează cloaca aceasta, nu vreau să iau note mari, nu vreau să mă culc cu Angela sau cu Mariana sau cu Caterina... Eu vreau să fiu eu: orice abatere de la acest mod interior, de la această stare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochelari și erau prea serioase, știind pe de rost axioma lui Cantor etc. Nu vedeam nimic gratuit la ele, nu tu sfială, nu tu roșirea pieliței obrazului când le priveai prea insistent, nu tu grație și fragilitate: niște masculi În fustă, cu vocile Îngroșate și reci. Unde era muzica știută a sirenelor ademenind lasciv corabia lui Ulise? Unde era aerul acela dens, Încărcat de electricitatea corpurilor ce se caută senzual prin molecule și atomi, ciocnindu-se material? M-am Întristat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
demn de atenție În personajul pe care mi-l construiesc cu atâta efort,. macerându-mă Înăuntru cu voluptatea unui samurai dotat cu cele mai rafinate metode de autotortură. Școala mea de singurătate și orgoliu Începe să creeze discipoli (fie În fustă, dar A. pare mai degrabă hermafrodită, pentru că se Îmbracă stereotip În pantaloni de trening și, din această cauză, n-ai cum să constați dacă „formele ei de expresie“ feminină există cu adevărat sau au fost substituite cu cele masculine), chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau spune, dar m-a insultat și nu am știut ce să fac decât să-i Întorc spatele), nu poți să faci amor când vrei tu și cu cine vrei tu (ba cred că cu cine vrei da, Întrucât toate fustele se dau În vânt după marii bărbați ai istoriei). (luni) Notă la roman Eroul are orgoliul că nimic din ceea ce este femeiesc nu-i poate rezista; e convins că cele mai frumoase, cele mai inteligente, cele mai fine și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nevindecat mutilare Ca ursul năpârlit mi-am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
invadând ereditatea materiei. (miercuri) Avenit poeta G.M., o fată foarte inteligentă, În seria noastră; s-a transferat de la „sorbonica“ direct În anul II. Discutăm foarte mult, e capabilă să mânuiască cele mai grele abstracțiuni, parcă-ar fi un Napoleon În fustă. De fiecare dată, Întârziem după terminarea cursului, răpiți de discuție. Azi a venit un bărbat tânăr, blond și foarte Înalt s-o ia de la curs. „Îți prezint pe poetul N.S.“, Îmi spune G.M. Mă uit cu indiferență. Nu sunt deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vârful lor, văd bine tot, sunt chiar sub ei, aproape Îmi intră În ochi; femeia mă depășește În Înălțime cu mult, brațe imense, tatuate cu scene erotice ca la pompei; (mă conving: exact ca la lupanare) șolduri gigantice, are o fustă cloș scurtă din care ies doi stâlpi groși, picioare de elefant, grăsimea se răsfrânge În cute numeroase, nu se poate fixa locul genunchiului, umple toată aleea, Îmi blochează calea; Își arată cu un surâs ademenitor colții negri Între știrbiturile gingiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea mea, nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am descheiat-o eu În timp ce ea mă Îndeamnă cu privirile provocatoare, fusta alunecă foșnind: șoldurile goale, furoul scurt de mătase neagră, sutienul negru, sânii rotunzi zvâcnind vii, o scobitură strâmtă Între ei și un neg negru ce mă inhibă brusc; mă Întind lângă ea În patul imens, coapsele tari luminând albe de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brusc; mă Întind lângă ea În patul imens, coapsele tari luminând albe de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă la pândă, nu spune nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i se umflă șarpe vânăt pe gât, respiră; pântecul bombat se lasă În jos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un egoist feroce, un dur, un bădăran, decât să ajung jucăria unei frivole. A trece netulburat pe lângă dulcile ademeniri ale speței, a fi mereu capabil să-ți decizi actele existenței tale, nu un biet burattino tras de sforile fanteziei unei fuste. Dar dacă greșești, idiotule, umflându-te În pene În casa spânzuratului?! (joi) Am visat că mergeam pe o potecă ducând la o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre două coline când am văzut (În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
drum neasfaltat, haine decolorate, Îmi dau seama că e sărac. „Ce temă?“ „Rebreanu!“ „De cât?“ „De șapte.“ Îi spun cum să abordeze motivul războiului. „Altul!“ (luni) O aștept de un ceas. În sfârșit, vine. Este elegantă azi. Bluză color azzurro, fustă albă plisată, geantă mignonă, de culoarea maronie a pantofilor. „Te caut de o săptămână. Te-ai dat la fund. Ce e cu tine? Eram Îngrijorată. Ți-am trimis mesaje la cămin. Nu le-ai primit?“ „Nu!“ „Ce ești așa bălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri) E ger, ieșim la șosea, aerul Înghețat taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-au făcut sloi, stăm pe o bancă: A. Îmi ia mâinile, le pune Între pulpele ei, sub fustă; arș! e ca o plită Încinsă; „Ce s-a Întâmplat?“ „Te doresc!“. (marți) „Ce avem azi la seminar?“, Întreabă asistentul nostru de teorie nu pentru că vrea să facă maieutică superioară cu noi, ci pentru că efectiv nu știe care este tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ea, dar să vezi ce salivează babalâcii dându-i ocol și pozând-o din cur și din față; mă prăpădisem de râs. „Hai sictir“, mi-ai răspunde tu, „te lauzi ca o Împuțită ce ești că ți-ai băgat fustele În Louvre“. Îți scriu zilnic. Eu Nesuferitule, Eu mă plimb singură prin Paris și tu te ții de dame la București. Bă, să știi că sunt și aici dame made in România; ale dracului, se țin de chestii sofisticate, situând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cururile putanelor din zona Halelor. Oriunde te uiți, nu vezi decât hălci de muiere, fesele curvelor sunt analizate minuțios, expuse precum În celebrul tablou al lui Rembrandt de la Louvre. Le plătește 30 de franci pe oră ca să-i pozeze cu fustele ridicate, ca să vezi porcăria dracului! I-am zis: „Fă, dă-mi 10 franci pe zi și stau În pielea goală cât timp vrei tu“; nu, că nu o interesează decât o anumită conformație a coapselor, la acele femei deformate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără a mai încerca clanța, puse umărul în ușă și o împinse înlăuntru. ― Ajutor!... Ajutor! țipă Nadina cu ochii ieșiți din orbite. ― Nu-ți plac, cucoană, ai? rânji Toader. Lasă, că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Rămaseră câteva clipe nemișcați, el savurându-și plăcerea care, ca pentru toți biruitorii de acest fel, fu scurtă, ea, cu măruntaiele arzând, dar neputând să-și înfrâneze o stranie voluptate. Iacob se desprinse, fără să încerce, măcar, să-i tragă fusta peste coapse. Se încheie la pantaloni și îi privi, de astă dată, cu o curiozitate placidă, șoldurile care se reliefau, albe, cambrate, în întuneric. Cosmina se lăsă să curgă peste marginea canapelei, se întoarse și-și ghemui genunchii la piept
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tu mă chemi... Acum putem s-o privim în liniște. Dintr-o parte, fără să ne temem că o să ne vadă. Își amestecă încet zahărul în cafea, cu gândul în altă parte. E îmbrăcată cu un taior de culoare gri, fusta cade corect până la genunchi, iar jacheta e încheiată până la nasturele de sus. Hainele îi dau aerul unei funcționare de bancă, dar până și un privitor proaspăt intrat în clubul nostru ar ezita să ducă mai departe această comparație, căci grațioasa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mă... Iacob își întinse mâinile : Sunt cât se poate de viu. Zâmbi : Poate că m-am grăbit, am fost prea nerăbdător și mi-ai înțeles greșit nerăbdarea. Cosmina își trase, moale, degetele din ale lui. Împărți ultimele firimituri, își scutură fusta și se ridică : — Să nu mă mai cauți, îi spuse. Noi doi nu putem fi vii în același timp. Privi, înainte de a intra în spital, în lungul străzii și al parcării deja ticsite. Se întrebă când va înceta să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]