18,328 matches
-
Apoi, reclamantul a chemat pe scenă un actor îmbrăcat în ceea ce a fost descris ca fiind o „haină de lumină“ - adică o pijama cu dungi, care amintea de îmbrăcămintea purtată de evreii deportați, pe care era cusută o stea galbenă pe care scria „evreu“ - pentru a-i acorda academicianului „premiul pentru nefrecventabilitate și insolență“. Premiul consta într-un sfeșnic cu trei brațe (sfeșnicul cu șapte brațe fiind emblema religiei iudaice), cu câte un măr agățat de fiecare braț. Curtea a
DECIZIA nr. 355 din 10 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300004]
-
Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu mama lui de mână trecea plângând prin piață, vreau struguri, spunea pruncul, cu glasul rugător, sunt acri, dragu' mamii, ca toate cele-n viață, de pepenii cei galbeni și de căpșuni mi-e dor!... Mi-a asurzit Auzul, vederea mea atunci era așa de tristă și-atâta de sărată, ei, uite, are nenea aici din cei mai dulci și strugurii aceia l-au luminat deodată... Mi-am amintit
STRUGURII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340827_a_342156]
-
gând doar când l-am cunoscut pe Ion Panduru. Lucrările artistului reușesc să conserve cu atâta forță spiritul tânăr oglindit pe fețe sau crâmpeie din natură, încât privindu-le simți că ești nemuritor. Așa a reușit să surprindă și irisul galben în toată prospețimea sa, în ciuda faptului că planta este foarte sensibilă la căldură, ofilindu-se în câteva ore. Floarea, de o fumusețe care poate concura cu orhideea înflorește în luna mai, spre sfârșit, în zone adiacente mlăștinoase din preajma lacului Pasărea
PICTORUL ION PANDURU – UN MAESTRU AL PENELULUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340833_a_342162]
-
a cunoaște. Care este sensul existenței umane până la urmă?” Cu alte cuvinte, ce se află dincolo de evident, ce altceva mai există în spatele cortinei? Tot autoarea este cea care ne dă răspunsul: „Deodată o floare mi-a căzut în mână./ Era galbenă, cu raze de soare în ea.” Adevărată valoare, mireasmă de floare și lumină solară, acest altceva în căutarea căruia poeta a pornit într-o călătorie a gândului, este poezia. Pe care Victorița Duțu o plămădește și acum, ca de fiecare
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 581 din 03 august 2012 Toate Articolele Autorului Î N A G E N D A V I E Ț I I M E L E În agenda viții mele răsfoiesc la întâmplare: Galbenă-i și prăfuită sub a timpului uitare... Numai gândul răscolit c-am iubit ca voi acum, Îmi arată ce-a rămas... cenușă, tăciuni și scrum. Dintre zile ce-au trecut, gânduri multe, risipite... Stați în filele-negrite și de vreme putrezite
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
poate fi chiar fericit deoarece nu face comparație decât, cel mult, cu stări ale altora care, in speță, nu sunt necesare sau concludente. În fond fiecare doarme cum și-a așternut, iar un avar care se culcă pe sacul cu galbeni nu doarme chiar comod. Practic săracul poate conviețui alături de un bogat mai ales dacă acesta îi asigură un loc de muncă. Politica comunistă, de tristă amintire, considera bogatul drept dușman al săracilor nerealizând că această discordie împiedică formarea naturală a
SĂRMANII BOGĂTAŞI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340909_a_342238]
-
Articolele Autorului O mare tropicală,calmă În ea,atolul de coral În el,o faună diversă. Ce vieți trăite,ce regal! Regal de liniște unică În mișcări lente,sidefii Mirifici pești ce se ridică Dansând în unde azurii. Ce roșu,galben,verde-i totul Ce alb intens,ce diafan Pe-atolul de corali din botul De stâncă gri,gri de ocean! Pisici de mare sau meduze Pești în banchize și delfini Moruni albaștri dând din buze Anghile,stropi de aer ,fini
FEERIE SUBACVATICĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340977_a_342306]
-
nu din soare, ci din flacăra sufletească. O dată mai mult, maestrul Benone Sinulescu a dovedit că dăruie altora din viața sa, primind în loc și mai multă viață, așa cum aurul, topindu-se, crește și-i strălucește încă și mai fascinant lava galbenă ca soarele. A susținut un program amplu, plin de vervă, magnific. A cântat pentru toți, organizându-și repertoriul asemenea unei opere enciclice, fiecare spectator putând să își aleagă ceea ce îi cere gustul său. Ceea ce uimește mereu mai mult la Benone
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
ce se întindea până aproape de locul unde a hotărât să ridice mănăstirea și în stufărișul unei bălți de mari dimensiuni, care azi îi poartă numele: Balta Dragului. Legenda spune că aici, în baltă, s-ar afla un butoi plin cu galbeni, pe care i-ar fi ascuns haiducul, după ce a construit trei biserici. Banii îi avea de la boierii pe care îi tâlhărea în pădure în drumul lor spre Târgul de la Râureni, spre Băbeni sau Râmnic. O întâmplare asemănătoare am citit-o
MONUMENT ISTORIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341067_a_342396]
-
nimeni despre pictori și barzi n-are habar... Ești muză fără nume, model inimitabil La care se închină atâția trubaduri; Un adevăr ce doare universal-valabil Că ești neprețuită și-atâtea inimi furi! Valsează-n ton cu tine atâtea constelații Cu galbene eșarfe pe brațe de furtuni, Se-nchină-adânc și luna, stârnind reverberații Când sunetele ploii în suflete ne-aduni... Ce roșu mă-ntomnezi, tu, toamna mea nurlie Cu zbuciumul din gene, melancolii născând; Ecouri strigi în mine și ploi și simfonie Mai ning
CE ROŞU MĂ-NTOMNEZI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341271_a_342600]
-
Stihuri > Prietenie > ÎN CARE TOAMNĂ VII? Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Valsează-n mine gândul tău cu gândul toamnelor postume Și-n tot ce mi-a dat Dumnezeu, doar frunza galbenă rămâne; S-a așezat la mine-n vis pe-un zbor de fluture albastru Și răstignindu-l l-a ucis în domiciliul ei sihastru... Un mic fior a mai rămas prin toate dorurile frânte În toamna asta fără glas cu
ÎN CARE TOAMNĂ VII? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341278_a_342607]
-
Purtându-și handicapul pe singura aripă. Și dacă încă-i vie dorința de-a te crede Și de-a te strânge-n brațe cu aripi de cocor, În primăveri albastre o floare se mai vede; Dar astăzi se sfârșește pe galbenul covor... Referință Bibliografică: Clipă ruginie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CLIPĂ RUGINIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341281_a_342610]
-
vreo cinci stele și ceva Cu locatari ciulini sălbatici, îmblânzitori de răzvrătiți ( Aflase, cu acupunctură, că vor bine răsplătiți) Toți cei ce-și vor prăși poteca de iarba arsă și de pir. Ce de ciulini, și ce vigoare! rosti un galben trandafir. -Suntem din ce în ce mai mulți și vița, noi ne-am primenit Cu o mlădiță de scaiete...că era neamul veștejit... Acum suntem pe culmi înalte și câmpul, noi împărățim Scaieți, ciulini și alte ace, cu mare poftă ne-nmulțim... Referință Bibliografică
SANDA NICUCIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341279_a_342608]
-
un principat străjuit la miazănoapte de lanțul muntos, la miazăzi și apus de Dunăre, iar la răsărit de Râul Olt. Dar visul meu nu se oprește aici! Vom merge la Sultan să-i punem la picioare daruri și lada cu galbeni ca să ne dea întregul ținut până la Marea cea Mare. Orbit de strălucirea aurului va alunga principii de acolo și mă va înscăuna voievod al Valahei! Iată fiule ce moștenire uriașă te așteaptă! După câțiva ani de domnie îți voi încredința
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
îi șopti: - Stăpâne, răposatul avea legături cu o vrăjitoare! - Oho, la asta nu mă așteptam! Să nu-mi spui că trăia cu ea în ascuns! - râse batjocoritor. - Nu stăpâne, dar zgripțuroaica a făcut vrăji ca să nu descopere Domnia voastră ascunzătoarea cu galbeni și bijuterii. S-au ascuns în turnul cel mare trei zile și trei nopți. - Acolo este comoara! - Nu cred, fiindcă doi călăreți au dispărut într-o noapte în pădure cu trei cai. - Aha!... Spune-mi unde-i comoara și te
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! - exclamă Radu Valdescu în culmea fericirii. Este ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata de oșteni îl urmă orbește. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
rămas cu aer de templu gol se fereca în dorința îmblânzirii de sine și zâmbea celor lipsiți de prejudecăți. Diminețile lichide acopereau același gând al depășirii limitelor, strigătul unui clopot tulbura pădurile, păsări de metal țineau sub aripi răsăritul. orizontul galben se ridica din ape. Referință Bibliografică: Apele nopții / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1157, Anul IV, 02 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
APELE NOPŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341291_a_342620]
-
Autorului ție, ''clipă de-o vară numai a noastră...'' Când pleacă ziua să se culce, armonizând tăceri în doi Așteaptă visele răspunsuri, cu ochi deschiși, cu umeri goi. Când noaptea-și caută mirese, în umbra dorului din gene Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi
CÂND SĂ MĂ NINGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341299_a_342628]
-
un banal rămas bun mi-a țipat în iriși colorându-i a moarte... Clopotele-și încurcă limbile într-un balans apocaliptic: ding, dang, dang, ding... și nici măcar nu am auzit uvertura cântecului de lebădă; acordurile suave se rătăciseră printre nuferii galbeni din toamna în care ne nuntisem zborul... Ultima notă mi se lipește de cerul gurii...cerul unde-ți voi păstra gustul coclit al trădării... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - gustul coclit al trădării / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
pierdută uitat pe spătar ce-dacă-n-ai-venit? pe celălalt scaun ca-n temniță șade absența încercănată respirație a neantului luna își înmoaie buzele rubiniu pe piciorul înalt mâna de opal prelinsă-i cu jind în celălalt pahar își odihnește fața de turtă galbenă pască din potir pe limba păcătosului la sfârșitul liturghiei trupul și sângele gust dulce-amărui ca binecuvântarea plânsului ce-și dă ultima suflare în brațele răsăritului deznodat de scrisoarea tocmai găsită a mia oară Referință Bibliografică: Concert pentru două pahare și
CONCERT PENTRU DOUĂ PAHARE ŞI LUNĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341460_a_342789]
-
le-o fi pus ceva în turtă , când le-o dat la amândoi să mânce din ie, după ce-or învârtit-o pă mireasă pă masă, la pόrtă ... ***** De-abia ieșită din pădure, am oprit din nou. Câmpul se-ntindea galben ca mierea soarelui, de-atâtea sânzâiene înflorite. Ce dor mi-a fost de de mirosul lor, de sat, de câmp, de Strei, de Ana! M-a podidit plânsul. -Maică, nu plânge, am auzit iar, nu știu de unde, glasul celei care
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
spun adevărul... Nu mai pot răbda, simt că mi se apropie sfârșitul. Când conița Corina a intrat peste noi în salonul conacului din Poienari, ne-a strigat din pragul ușii, că o să ne pedepsească pentru toată viața. Conașul se făcuse galben ca turta de ceară când a văzut-o că are în mână un pistol, iar eu m-am ascuns în spatele lui. A întins mâna cu arma spre noi și ne-a amenințat că ne termină, dar sărăcuța!... că aproape nici
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
ce eram să fac!...” Păi... vream să ajung mai repede acasă. - Atunci nu-i bine de tine, Naie!... De ce n-ai venit pe drum? Ce s-a întâmplat cu tine? - ...Știu eu?!... Bâzdoagă se apropie de el și, văzându-l galben ca floarea de dovlecel, îl luă la rost. - Ascultă la mine, numai un om nebun o ia prin noroiul din mlaștină lacului, în loc să meargă pe cărare uscată... Doamne, în ce hal arăți!... Mă omule, vrei să cazi în drum și
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
să mai retrăiască emoțiile copilăriei, sau când îndrăznește să ceară „Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi“ într-o răsunătoare Rugăciune, poeta găsește în sine forța de a vedea esența vieții: „natura, în juru-mi renaște“, „păsările-n codru ( ... ) le ascult“, „toamna cerne galben peste vii“ - iar acestea îi alungă din minte gândurile negre și din suflet teama de Necunoscut. La mai bine de trei decenii de când îmi amintesc că i-am citit prima poezie, lecturând Un strop de veșnicie, Titina Nica Țene îmi
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
brațelor se întind peste mări și țări și trupul ei, simte avalanșa de zbor care se strecoară în mișcarea membrelor, în culorile soarelui, apoi ale lunii, alternativ, ca să se scufunde ca un submarin iluzoriu în adâncimi suple, pline de pești galbeni cu picățele negre și pești roșii cu aripioare transparente. Îl simte pe el ca pe o caracatiță care vrea s-o guste apoi s-o înghită sau s-o devoreze, iar pasărea acvatică, subit apărută, s-o înalțe sus spre
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]