7,117 matches
-
drumul. Rotocoalele aveau cam 3 metri în diametru și nu era fum, ci abur strâns de la sistemul de încălzire al clădirii și păstrat în rezervoarele din spatele afișului. La fiecare patru secunde, o diafragmă acționată de un piston împingea aburul prin gaură. Ce țară, ce oameni, să își folosească inteligența în astfel de scopuri! Acum era și el unul dintre ei. În acea dimineață coborâse în port de pe pasarela vasului ca imigrant, un nou-venit, un expatriat. O oră mai târziu ieșise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
parcare, un tren tocmai intra în gară. Am privit în altă parte. Când am intrat în sufragerie, douăzeci de minute mai târziu, privirea mea s-a îndreptat imediat spre raftul de sus. Spațiul abia perceptibil dintre cărți era acum o gaură căscată. Creștea pe măsură ce noaptea înainta. Simțeam golul ca pe o foame fizică despre care credeam că nu o să dispară niciodată. Era cam după ora zece, când m-am ridicat și i-am spus lui Madeleine că uitasem niște acte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
distanță și să văd luminile, dar totuși nu era un lucru înțelept ceea ce făceam, nici pentru un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt șobolan alunecă prin raza de lumină. L-am urmărit cu lanterna până dispăru într-o gaură, sub peron. Când am ațintit lumina din nou spre șine, cartea dispăruse. Am luminat cu lanterna în jur. Raza lungă și albă se rotea și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar să fie de carte! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată acum de dâre negre lăsate de ploaie, avea nevoie de reparații și o bucată de carton acoperea o gaură într-una dintre ferestre. Ușa grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam că o să opună rezistență. Mirosul de cărți vechi, de camfor și de varză mă izbi. Nu înțelegeam rostul verzei. De unde stăteam, puteam vedea un coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar nici nu ai vrut să nu o fac. — Am vrut să o faci, dacă și tu voiai asta. Dar nu am crezut că este necesar. Necesar? — Nu e nimic în neregulă cu el. Femeia care nici măcar nu își face găuri în urechi îmi spune mie că nu e nimic în neregulă să merg pe stradă cu un număr tatuat pe braț. —Vreau să zic că m-am obișnuit cu el. —Tu te-ai obișnuit cu el. Și asta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și neagră pe o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni nu părea să-l audă. Nu puteam să înțeleg. Eu eram de partea cealaltă a geamului și îi auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lovea de piciorul meu la fiecare pas. Speram să îi placă broșa. Îmi părea rău că nu cumpărasem cerceii, până la urmă. Bijutierul mi-a zis că era nesăbuit să cumpăr cercei cu diamante pentru o femeie care nu își făcuse găuri în urechi, dar tocmai nesăbuit mă simțeam eu. Aveam un fiu. Aș fi făcut orice pentru el și pentru surorile lui. I-aș fi dat orice mamei lui. Trebuia doar să ceară. Madeleine stătea ridicată în patul de spital, buclele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe jumătate distrusă de schije. Probabil călcase pe o mină. Am văzut-o tresărind. Ar fi trebuit să mă opresc. —Cel puțin asta era povestea. Cine știe ce se găsea sub bandaje. Capul îi era înfășurat în ele. Mai rămăseseră doar două găuri pentru ochi. Ochii îi erau sănătoși. Mai puțin pleoapele. Nu avea pleoape. O lingură de ciocolată se împrăștie pe masă. Puse jos cratița. Mi-am spus că trebuie să mă opresc. Fără pleoape, am continuat eu, evident că nu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fie enervant. Totul e mort În tine. I-ai spânzura pe toți. Călăul din strada Alfasi. Asta pentru că amândoi urâți țara, În loc să vă treziți dimineața și să mulțumiți În genunchi pentru tot ce avem aici, inclusiv asiatismul și bolșevismul. Din cauza găurilor nu vedeți brânza. Și dintr-odată, umflându-se de furie simulată, ca și cum ar fi fost decis să joace rolul tiranului Înfricoșător, bătrânul doctor se Înroși, chipul său de bețivan Începu să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el, „în vremea lui“, fusese într-un loc pe care îl cunoscuse și Onkel Mendel, un loc golit de cuvinte. Dar existau și povești trăite personal, despre excursiile din Alsacia și din Breisgau, despre tancuri avariate, rămase în câmp, despre găurile de glonț și schijele de grenade pe fațadele caselor, despre gropile în formă de pâlnie căscate pe străzi, despre ruinele din jurul domului din Freiburg și mai erau poveștile despre Hans Hass, despre ochelarii lui geniali de scufundător cu care făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din cartier căscau gura în casa noastră, în fața aparatului de radio - aveam radiotelefonie și recepția sonoră era foarte clară -, ca să asculte emisiunile de o jumătate de oră care ne tulburau atât de mult, încât după aceea ne repezeam jos în „gaură“, un șanț aflat în grădină de-a lungul carosabilului, ca să ne continuăm căutarea comorii. La capătul superior creșteau trei plopi, la celălalt se afla un copac Ginkgo, iar între aceștia era un hățiș de tufe ce se pierdea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Bally, cu al cărui șef eram prieteni! Abia ne obișnuiserăm cu obligația de a trăi aici, între colinele Molasse, că acest produs de proveniență urbană, care era pe gustul ei, începu să „sufere“, să devină păgubos, te forța să ascunzi gaura cu cremă de ghete. Oricum, eu am găsit lesne soluția; trebuia să împing bulgărele de gheață nu cu vârful pantofului, ci cu talpa și cu tocul; în felul ăsta se lăsa mai bine dirijat în direcția mea de mers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
al dulapului de cărți. Supracoperta avea aceeași culoare ca și crucea originară de piatră - cum crezusem la început - care atârna, legată cu două lanțuri ruginite, de tavanul coridorului de la intrarea casei: un gri-bleu ca de cretă. Această cruce cu o gaură în mijloc, în care ardea un bec electric, era de fapt vertebra unei balene; nimeni nu avea habar de unde provenea și cum ajunsese aici în sat. Și totuși, această vertebră lega priveliștea stranie de fotografiile alb-negru ale eschimoșilor îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o parte, să fiu acest băiat, care primise pantofi și schiuri noi, pantaloni de schi bleumarin din postav și o șapcă prevăzută cu clape pentru urechi și cozoroc, dar, mai ales, să mă pot închipui un „vânător“ care ieșea prin gaura vertebrei de calcar gri a balenei, din lumile lui de imagini și litere, ca s-o pornească în largul câmpiei și în casa de zăpadă, până când o furtună stârnită de föhn topea iglul meu într-un rest de zăpadă murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Când preistoria se sfârșise acolo în grotă, unul dintre puținele locuri unde se descoperiseră obiecte arheologice din Magdalenian pe care aș fi vrut să-l mai vizitez, am crezut o clipă că o să găsesc prin deschizătura peșterii - ca odinioară prin gaura din vertebra balenei - drumul înapoi din epoca glaciară. Că aveam să ies afară într-o luminozitate de ramuri, frunziș și încrengături, lăsând în urma mea acele vremi trecute cu fața îndreptată spre prezent, un prezent care-și găsise în acea fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unei umilințe de gen Blind Date, atunci o voi face. Eram conștientă că aveam un ton din ce în ce mai ascuțit și mai ridicat. Fie eram cu adevărat entuziasmată de această perspectivă, fie eram pe cale de a face implozie, transformându-mă într-o gaură neagră. Lisa avea îndoieli. —Pari puțin... enervată acum. Poate nu ar trebui să te grăbești. Deci Mark poate să se arunce într-o relație nouă la numai câteva zile după ce a pretins că e distrus din cauză că l-am părăsit? — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
găsesc, totuși, singur. ...Cine mă vrea? „Nu pot să rămân multă vreme izolat în camera mea din această pensiune. Prin coridorul circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De jos, din cafenea, ajung până la mine frânturile orchestrei, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcut prizonier pe un deal din stânga Câmpulungului. El ne povestea moartea căpitanului său, care căzuse în timp ce, rămas în picioare între mormane de cadavre, cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un lanț de găuri, de la o tâmplă la cealaltă. Auzeam cu toții, parcă, glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină, în jurul său. Pâlpâitul lumânării arunca un dans de umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la intrare sună prelung și puternic, Sora Nineta din camera învecinată cu a noastră, improvizată pentru dânsa ca închisoare pentru femei, și în care mai avea de stat vreo zece luni, fiindcă șterpelise niște medicamente din spital, ne informă pe gaura cheii, că maiorul venise însoțit de un ofițer. Îl auzirăm și noi, vorbind cu șeful de gardă, în curtea închisorii. Abia avurăm timpul să ne ascundem cărțile de joc și să stingem lumânarea. Bara de fier pusă noaptea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-i închidă cartea brusc, vrea să se joace cu el, tot mereu să se joace și nimic altceva, e un vârtej. Sora lui îi este dragă numai la distanță. Pentru el cărțile au fost întotdeauna scândura lipsă din gard, găurile prin care se strecura în alte lumi. Totuși, îl văd și strâmbându-se, atunci când nu face nimic și doar stă și el pe-acolo printre mobilele din sufragerie și pare să fie atât de absent, încât mama trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
competența ca instigator sau ajutor; puța mea, însă, care în stare de repaus se pretinde inofensivă, a căzut în păcat fără pic de umor. Tot timpul trează, fiindcă vrea să pătrundă nestrămutat bărbătește indiferent unde, fie chiar și într-o gaură din scândurile cabinelor din lemn de pe plaja amenajată Brösen. Și, dacă stai destul de mult să-i pui întrebări, chihlimbarul are încă și mai multe de dezvăluit: membrul care-mi atârnă între picioare mie sau autoportretului meu închis în rășină, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dovadă de rezistență în cutare sau cutare domeniu. Deoarece noi, elevii, știam mai mult sau mai puțin exact unde anume în clasa noastră ședeau dimineața sau după amiaza fetele de la Școala Gudrun, îi lăsam scrisori în locurile în care ea, gaura de neumplut a dorințelor mele, își avea locul presupus. Misive secrete, lipite sub capacul rabatabil al băncii. Chestii stupide, care uneori primeau răspunsuri stupide. Nu, versurile nu făceau parte din corespondența mea de elev. Nu e sigur nici măcar dacă bilețelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi vrut să-i îndemne pe călători, dacă nu să scrie și ei, atunci cel puțin să umple, preventiv, lacunele ulterioare de memorie. Atât a mai rămas: de ambele părți ale peronului ardeau case izolate sau grupuri de case. Din găurile lăsate de ferestre la etajele superioare ieșeau flăcări. Apoi iarăși priviri în hăurile întunecate ale străzilor și-n curțile în care se aflau copaci. În orice caz, am văzut oameni ca niște contururi de umbre, izolați. Nicidecum îmbulzeală. Incendiile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
băiete, cu podoaba aia de la guler. Pe ăia ca tine îi împușcă direct. Un glonț în ceafă și gata...“ Probabil că el a „procurat“, cum se spunea în germana infanteriștilor, nu mai știu de unde, un veston normal de Wehrmacht. Fără găuri de glonț și pete de sânge. Mi se și potrivea. Acum, fără runa dublă, îi plăceam mai mult. Până și eu m-am convins să-mi placă deghizarea ordonată. Atât era de grijuliu îngerul meu păzitor. Așa cum, în caz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ia uitați-vă, copii, cât de lungă și de contorsionată e schija... Abia după asta mi-a fost bandajat umărul stâng, care abia dacă sângera, dar în care se putea bănui prezența unui corp străin din metal, chiar dacă unul mic. Gaura din vestonul uniformei mele abia dacă putea fi zărită. Brațul care atârna era fixat cu o fașă. Deoarece punctul principal de prim-ajutor se situa convenabil de aproape de o gară de mărfuri, nu există imagini cu alte opriri de tranzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]