5,057 matches
-
care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană un miros de flori de câmp, și are unghiile Îngrijit tăiate și date cu lac strălucitor. -De undea-i apărut lebădă sălbatică? Antoniu nu-și poate stăpâni bucuria. -Cred că mă confundați...se scuză zâmbind tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și arătării Îi tresar mușchii fețeii și ai abdomenului, ca unei jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nevoie de mine și cântărea cât un copil de zece ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim argument disperat, să-l convingă. -Bagă-ți mințile În cap, altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de mine. Scoate sticla din geanta de voiaj, Îi desface dopul de plută pe jumătate vârât pe gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea de lichid, rămasă. Însfârșit, l-a deșertat pe tot În stomac. Aruncă sticla pe jos, aproape de picioarele lui Antoniu. Se lungește apoi pe pat, și-și pune geanta sub cap, În chip de pernă. -Știi pentru ce am fost la mititica? Pentru crimă bătrâne. Mi-au dat drumul alaltăieri, după cincisprezece ani, cu o lună Înainte de termen. Știi ce am făcut eu la mititica? Am Învățat să supraviețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și în Gara Barlad. Am străbatut energic peronul și am urcat în primul autobuz din stație.” Greșeală fatală!”, ar afișa computerul.Mașina a fost luată cu asalt de schimbul de noapte pentru IRB. La coborâre am făcut o piruetă cu geanta deasupra capetelor.N am faultat pe nimeni. Acasă eram așteptat.Am aflat detaliile despre întalnirea de zece ani de la absolvirea liceului. A doua zi,am intrat în clădirea fostului Liceu nr.3.Am parcurs vechiul culoar cu emoție. Am ciocănit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mișcare.Intâlni un câine alb.Patrupedul depuse la picioarele sale o poșetă neagră.Bărbatul o ridică.O deschise.Inăuntru găsi un B.I. pe numele unui bărbat,o sumă de bani și câteva produse cosmetice.Un travestit? Se gândi să predea geanta la poliție. Renunță.Desigur va fi întrebat câte-n lună și în stele.Ce să le spună? Că a primit poșeta de la un câine?! Vor râde cu lacrimi... Incepu să caute imobilul păgubașului după adresa din B.I. Găsi o vilă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și copiii în concediu...S-au salutat. „Dna Magda,ce surpriză! Nu știam ca locuiești aici.E poșeta ta?”. Da...Mi-a dispărut ieri.Unde ai găsit-o?”. „Prin cartier.Te rog să verifici conținutul”. Femeia făcu inventarierea obiectele din geantă. „E-n regula...Ai recuperat și B.I.-ul tatălui meu.Merçi.Poftim.Vom conversa la o cafea”... Dl.Pompa privi cu atenție pozele afișate în salon. „Nu văd fotografiile copiilor.Ale soțului”... Ea râse cristalin.Era neschimbată.Tot brunetă. ”Nu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
bețivul de Felcer cu ditamai doctorul ovrei al Șefului cum se compară un răcan cu generalul Doicaru! De la Felcer nu auzi un mulțumesc, dar ia cu o mână dibace sticluțele, le preferă pe astea micile, de plastic, le vâră În geanta În care ține trusa medicală de prim ajutor. La sală! zice tare, pe urmă. Dă burtica asta jos! Și mai ales, orice-ar fi, nu te enerva, ține minte! * Nu se enervează, dar se dă mai În spate cu scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
al aeroportului nostru, În care un avion pleacă/vine la două-trei ore. — Dă-te puțin Într-o parte, să-l văd și eu! Deci așa arată? — Care dintre ei spui că e? — Cu costum sport și ochelari! — Lentile de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu, umbrelă neagră... — Smoking
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
crize de isterie, pentru el! Puteai să fi stat și În cap, tot nu găseai una sub 40, dar, cum v-am mai spus, le charme n’attend point le nombre des années! Așa că el, În costumul lui sport, cu geanta de voiaj pe umăr și barba Înspicată, era ultima șansă a vieții lor să se mai simtă o dată tinere copile, cu fustița În brâu și obrăjorii rumeni! Niște babete libi, care, tot gângurind, și-au Înghițit de emoție rujul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
video pe care se presupune că le deține. La așa ceva doar eu m-am gândit, În nici un caz ei, care Încă se mai chinuiau să-l identifice. Dar care dintre ei spui că e? — Uite-l, tu, cu costum sport, geantă de umăr, geacă. N-arată rău pentru vârsta lui! Hei, cască ochii mai bine! Unde te uiți, că nu-i ăla! Ăla e Stan, pe care-l tot vezi la televizor, la Teleenciclopedia! — La Marea Adunare Națională! — La Congresul 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dubiu, pe ultima ieșită, bătrâna doamnă cu mănuși și pălărie, o Înconjura un grup Întreg de tinere copile, iar În fața lor sta singur el, un angelic discoman reformat, cu ochelarii lui meseriași și costumul alb plin de buzunare și fermoare, geanta de voiaj pe umăr, atât. Valizele trebuie să le fi pierdut deja prin vamă, ca să fie În conformitate cu poveștile familiei, ca să-și schimbe cu adevărat porecla În renume. Ba nu, nea Victor tocmai se silea să smulgă o valiză din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la autobuz, când Pisăloaga Casandra mă va scăpa o clipă din vizor, ori să stau până când el o să dispară dincolo de frontiera păzită de fețele crunte și umerii Înstelați ai băieților cu ochi albaștri. Deodamdată Traian Încă mai era acolo, cu geanta pe umăr și haina plină de buzunare și fermoare, Într-un halou de Hugo Boss, grăbit să scape la check in și de geamantanul blindat al lui Victor, și de noi, toată familia. Ele pe bancheta de vinilin albastru, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
opt ani mai mare decât mine) s-a trezit furioasă și mi-a strigat că, dacă nu plec imediat la muncă, mă aruncă de la etajul zece al blocului În care locuia. M-am Îmbrăcat În mare grabă, mi-am luat geanta și sacoșa ( acestea fiind toate bunurile mele) și am plecat spre gară. Era o zi de toamnă, Însorită ( 13 octombrie 1989), plină de culoare și promisiuni. Pe măsură ce mă apropiam de Tulcea, spaima mea creștea tot mai mult. Tot ce știam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am o opinie. Iar în ceea ce privește veșnicia și învierea morților, cred că aceia care o doresc n-au decât să învie, dar ceilalți pot fi scutiți de asta?! Preotul l-a mutat pe Iisus Hristos ca să facă loc pe masă pentru geanta lui mică și neagră. în vreme ce scotea potirul și patena cu hostia sfântă, punând totul în ordine, a spus: O credință atât de sinceră și nestrămutată cum este a ta e destul de rară. Chiar și în ținuturile noastre. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bagi în seamă. Apoi am citit Tatăl Nostru și am luat împreună sfânta cuminecătură, iar cât timp preotul a avut amândouă mâinile ocupate, țigara i-a atârnat în colțul gurii. După aceea, în vreme ce punea pocalul și sticla cu vin în geantă, a zis: Tu vei călători printr-o lume rea și periculoasă, unde te vor întâmpina ispite, dar, cu ajutorul îndurării Sfântului Duh, vei lupta și vei învinge. Nici nu știa cât de multă dreptate avea. Mi s-a părut că văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se părea de ciudată perspectiva de a redeveni el însuși, fie și numai pentru o singură persoană! Dar cel care deschise ușa era un necunoscut, un tinerel cu vorba repezită și atitudinea unui meseriaș harnic și priceput. Își puse în geantă cele sfinte cum își pune un instalator uneltele. —E ud pe jos, prin câmp? întrebă el. — Da. Atunci așteaptă-mă să-mi pun galoșii. Pășea repede, iar Charlot de-abia reușea să țină pasul cu el. În fața lui, galoșii molfăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
doar pe mine. Insatisfacția a fost de partea celor care mă voiau aspru pedepsit și nu am înțeles de ce? Seria de șicane pe care mi le-au făcut; manuale, caiete scoase din ghiozdan, aruncate pe jos și călcate în picioare, geanta de școală aruncată la etaj, apostrofări și jigniri de felul „Mai lasă-ne cu prostiile astea, ciudatule!”, când încercam să vorbesc despre cărți de curând citite, au făcut să mă închid în mine. Așa mă apăr, evitând conflictele de orice
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
acasă și-o să mănânc o salată - adică ce-mi propun eu de pe acuma să mănânc la cină -, am să mă pot simți bine, și voi putea să-mi reiau regimul. Îmi termin de citit revista, după care o bag în geantă, pregătită să atac paginile cu foarfeca atunci când voi fi în siguranță acasă în dormitorul meu. Arunc o privire la ceas și suspin. A mai trecut o zi din viața mea banală, deși nu ar trebui să fie așa. Sunt jurnalistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în jurul meu, lăsându-mi la vedere doar picioarele lungi și strălucitoare, genunchii osoși. Și normal, el va fi îndrăgostit până peste cap de mine. Mă gândesc la asta ceva timp, după care îmi amintesc de revista mea. O scot din geantă și mai studiez încă o dată imaginile, întinzându-mă spre sertarul de lângă pat, ca să iau foarfeca și să adăug ultimele modele la colecția mea. După ce pun foarfeca înapoi, observ un pachet de biscuiți chiar în fundul sertarului. Doamne! Chiar uitasem de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fată, s-a gândit Marge atunci, eu știu că de fapt sunt pentru ea. Iar pentru că Marge este un suflet bun, se preface că o crede. ― Ce zi minunată, spune Marge, dându-i sandvișurile Jemimei. Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și unsuroase, Jemima. Simte-ne. Gustă-ne. Acum.“ Iar tu, Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ce zi minunată, spune Marge, dându-i sandvișurile Jemimei. Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și unsuroase, Jemima. Simte-ne. Gustă-ne. Acum.“ Iar tu, Jemima, îți îndeși mâna înăuntru, dorința învinge rapid orice tensiune legată de mâncatul în public, și din una, două, trei, patru înghițituri sandvișurile s-au dus. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spun ceva. La 5 după-amiaza Rob spune că am terminat, iar privirea mea se îndreaptă spre Geraldine, care-și dă ochii peste cap, spre tavan. Ieșim toți trei odată, și curând după ce ajungem afară, Geraldine își bagă adânc mâna în geanta ei Prada și-și scoate țigările. ― Doamne, cât aveam nevoie de asta, spune ea, trăgând puternic în piept cât stăm la colț. A fost cel mai plictisitor lucru din lume. Știam cam tot ce era acolo, pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că am avut ceva de-a face cu ea. Da, pentru asta sunt prietenii. E vremea să plec acasă, dar tocmai când mă pregătesc de plecare, deodată îmi aduc aminte de ceva. Îmi amintesc că nu mi-am scos din geantă cărțile pe care le-am cumpărat, iar acum ar fi momentul perfect să încerc să intru pe net. Întind mâna și scot Ghidul idiotului pentru internet. Bun. E timpul să explorăm, și întorcându-mă la ecran, dau dublu click pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mi-au venit în minte. N-ai vrea tu... Ochii i se luminează când mă privește. ― Sigur că aș vrea! spun eu râzând, pentru că voiam al naibii de tare să-l ajut încă de când am citit primele rânduri. Scot un stilou din geantă, întorc foaia de hârtie pe cealaltă parte și încep să mâzgălesc pe spate. ― „Poate că sănătatea și frumusețea nu sunt punctele mele forte“, scriu eu, citind cu voce tare pentru Ben, „deși am în dulapul de la baie numai apă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]