KorAP: Find »[drukola/base=ghici & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...165 166 167 ...211 >

5,266 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

fără soți... — Nu știu..., nu știu... Am venit de departe, de foarte departe, fugind; sunt însă lucruri care te însoțesc permanent, care te împrejmuiesc și te învăluie ca o atmosferă misterioasă. Biata mea soție... — Da, pe chipul doamnei dumneavoastră se ghicește o întreagă viață de... — De martiriu, spune-o fără ocoliș. Ei bine, prietene don Augusto, dumneata ai fost, nu știu bine de ce, în virtutea nu știu cărei simpatii oculte, cel care ne-a arătat cea mai mare afecțiune, poate chiar compasiune, și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
suspectat nimic înainte, n-ați avut vreo bănuială?... — Nimic. Soția mea pleca singură de acasă destul de des, acasă la mama ei, la niște prietene, și însăși frigiditatea extremă o ferea în ochii mei de orice suspiciune. Și niciodată n-am ghicit nimic în sfinxul acela! Bărbatul cu care a fugit era căsătorit și, pentru a fugi cu soția mea, nu doar a părăsit-o pe-a lui și pe o fetiță a lor mică, dar i-a luat nevestei lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
trupului și singurătatea sufletului. — Apropo, Víctore... Da, știu dinainte ce-o să-mi spui. Ai venit să te sfătuiești cu mine despre starea ta, care de la o vreme e alarmantă, de-a dreptul alarmantă, nu-i așa? — Da, așa e. — Am ghicit. Ei bine, Augusto: însoară-te, însoară-te cât mai curând. — Dar cu care? — A, sunt mai multe, nu doar una? Dar cum ai ghicit și asta? — Foarte simplu. Dacă ai fi întrebat: dar cu cine, n-aș fi presupus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
de la o vreme e alarmantă, de-a dreptul alarmantă, nu-i așa? — Da, așa e. — Am ghicit. Ei bine, Augusto: însoară-te, însoară-te cât mai curând. — Dar cu care? — A, sunt mai multe, nu doar una? Dar cum ai ghicit și asta? — Foarte simplu. Dacă ai fi întrebat: dar cu cine, n-aș fi presupus că sunt mai multe și nici că ar fi una; dar când ai întrebat: dar cu care?, se înțelege cu care dintre cele două, trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
psihologia, ci estetica. Și Rosario? Nu mai reveni pe la el. Data următoare când i se livră lenjeria călcată, i-o aduse altcineva, o femeie oarecare. Și nu prea îndrăzni să întrebe de ce nu mai venea Rosario. De ce, dacă tot putea ghici? Și disprețul acesta, căci nu era decât dispreț, îl cunoștea bine, departe de a-l îndurera, aproape-i făcu plăcere. Avea să-și scoată din plin, dar din plin paguba, cu Eugenia. Care, desigur, o ținea pe-a ei: „Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
n-aș crede... Nu știu dacă sunt treaz sau visez... — Nu ești treaz, nici nu visezi - i-am răspuns. — Nu-mi explic..., nu-mi explic - adăugă el -; dar cum de știți despre mine tot atâta cât știu și eu, îmi ghiciți pesemne intenția... — Da - i-am spus -. Tu - și-am apăsat pe acest tu cu un ton autoritar -, tu, copleșit de nefericirile tale, ai conceput ideea diabolică de a te sinucide, dar, înainte de-a o pune în practică, împins de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
I-aș strivi sub dispreț și dezmințire, dacă m-aș lăsa dus de înclinația mea personală, pe oamenii care îmi vorbesc limba, dar l-aș strivi sub indignarea și răzbunarea mea pe străinul care și-ar permite, în fața mea, să ghicească aceasta.“ Îi concep pe deplin „disprețul turbat“ împotriva oamenilor și mai cu seamă împotriva compatrioților săi, împotriva celor ce-l înțelegeau și-l judecau atât de rău. Cât de mare era adevărul acelui „suflet disprețuitor“, suflet geamăn cu cel al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
compatrioților săi, împotriva celor ce-l înțelegeau și-l judecau atât de rău. Cât de mare era adevărul acelui „suflet disprețuitor“, suflet geamăn cu cel al lui Dante, celălalt mare proscris, celălalt mare disprețuitor! Nu e niciun mijloc de a ghici, de a vaticina mai bine zis, cum se vor sfârși toate acelea, acolo, în Spania mea; nimeni nu crede în ceea ce susține că-i aparține; socialiștii nu cred în socialism, nici în lupta de clasă, nici în legea de fier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

pe rândul al doilea. —Ai stat acolo o sută de ani, tărăgănă Betsy ultimul cuvânt. Le-am povestit cum m-am încurcat. Am făcut să pară totul o glumă. Nu a fost tati prostuț? Situația li s-a părut amuzantă. —Ghici ce a făcut tati, au strigat ele intrând în casă. Așa a aflat Madeleine. Nu aș fi fost atât de inconștient să îi spun. Următorul incident a fost și mai absurd. Nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă nu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

fel de farmec secret În cuvintele „vina cerului“. Apoi se enervă pe el Însuși. Nu exista nici un farmec, nici un secret. Era mai bine să lase cerul În pace. Fima Își Împunse cu o furculiță fruntea, tâmpla, ceafa și Încercă să ghicească sau să intuiască Într-un fel ce simte cineva În clipa În care glonțul pătrunde În craniu și explodează: nu durere, nu zgomot, poate, Își imagină, poate doar o străfulgerare incandescentă de neîncredere, ca un copil care se pregătește să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
o mitralieră, Învârtindu-se de colo-colo fără nici o grijă, ca niște cercetași ieșiți la un foc de tabără. Când au terminat toate pregătirile, s-au Întins pe jos și au deschis focul asupra lui Fima și a camarazilor săi. „Puteți ghici“, a Întrebat Fima, „care a fost primul meu impuls? Nu, nu să fug. Nici să trag și eu asupra lor. Pur și simplu să sun la poliție și să reclam că niște nebuni trăgeau În noi. Deși vedeau foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
acum. În mai puțin de o oră trebuie să fiu Înapoi la birou. În drum spre pat, Fima se bucură că Nina era mioapă, fiindcă prinse cu coada ochiului o strălucire fugară În scrumiera În care ea stinsese țigara și ghici că era cercelul pierdut de Annette. Nina trase perdeaua, rulă cuvertura, Îndreptă pernele și Își scoase ochelarii. Mișcările Îi erau sigure și precise, de parcă se pregătea să fie examinată de un medic. Când ea Începu să se dezbrace, el se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
rănit. În afara momentelor În care susținea exact contrariul: Orice femeie ar fi părăsit o asemenea viperă. Fima Își Îmbrăcă halatul alb, scurt, se așeză În spatele biroului de recepție și Începu să verifice registrul de programări. Ca și cum ar fi vrut să ghicească subconștient care din paciente se va materializa În viața sa ca o viitoare Annette Tadmor. Tamar spuse: Sunt Înăuntru două paciente. Cea care e cu domnul contrabas seamănă puțin cu Margaret Thatcher, iar cea care e la Gad arată ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
totul să pară roz ca o rană, poate ca gura știrbă a unui bătrân, din care se scurgea un sânge Întunecat. În timp ce se lupta În zadar cu el Însuși să alunge imaginea, să nu vadă, să nu audă, să nu ghicească, Tamar Îi spuse Încet: —Ajunge. Liniștește-te. S-a terminat deja. Dar Fima Începu să se simtă rușinat. Fără să Înțeleagă de ce, avea totuși senzația că nici el nu era chiar nevinovat. Că era și el responsabil pentru suferința din spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

să vedem nimic. Încăperile casei erau cotropite de o liniște cu atât mai apăsătoare, cu cât vocea mamei picura de la etajul de sus, unde se aflau dormitoarele, ca o scurgere de cuvinte uniformă și de neînțeles. În sunete se putea ghici o frică și o nesiguranță, de parcă, odată cu ele, s-ar fi pronunțat o sentință care rătăcea prin capetele noastre ca o temere de nestăvilit, că tata nu avea să se mai vindece niciodată, că bărbatul pe care îl adusese ambulanța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

însemna că mai aveam două ore ca să pregătesc totul. Maria a sosit zece minute mai târziu. Am întâmpinat-o cu căldură, știind că era a doua oară săptămâna asta când pleca mai devreme de la serviciu pentru mine. —Lasă-mă să ghicesc, afară ai o dubiță blindată dotată cu un detector de metale și un bărbat foarte mare și tatuat, pe nume Frankie. Știu că tu crezi că totul e foarte amuzant, dar dacă te-ai fi uitat vreodată la filmele de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mi-a spus-o. — Mi le-ai trimis tu, spuse Mark cu răceală. — Ți le-am trimis eu? am repetat eu mecanic. — Toate mesajele primite de la amicele tale au ajuns în telefonul meu. Una dintre atracțiile serii a fost să ghicim ce ai spus de-ai inspirat răspunsuri atât de dramatice. Tally le citea peste umărul meu. Cu voce tare. Așa că poți să fii mulțumită, umilința mea a fost totală. Și, desigur, cu toții am fost uimiți cum de-ai reușit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ai supus căsnicia la chinuri și torturi, acum cu toții trebuie să facem același lucru. Ce am mai făcut? am întrebat pe un ton implorator. Cred că știi ce ai făcut. Sper că nu are de gând să mă pună să ghicesc. — Te rog, Lisa, spune-mi. —Mark s-a găsit să-i spună lui Kieran că secretul despre Tally s-a aflat. Considerând că-i face un bine soțului meu informându-l. Am mârâit. Îi spusesem lui Mark despre întâmplarea îngrozitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Eram o femeie cu mici vietăți care i se cățărau prin păr, o femeie pe care nu era bine s-o contrazici. În final, a ales un tratament fără nici un pic de verde pe ambalaj și cu mult scris mărunt, ghicind că asta mă va mulțumi. Și mulțumită am fost. A subliniat faptul că trebuia să-mi tratez și soțul și să repet tratamentul peste o săptămână, așa că am cumpărat două flacoane plus un pieptene electric care electrocuta păduchii când îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Nu, e bine. Nu mă privi. —A venit și a plecat. Poate era obosit. Nici unul dintre noi nu dormise bine. Am primit proiectul, i-am spus eu așezându-mă lângă el. Ah, și am fost și la farmacie. N-o să ghicești niciodată ce avem. —Lindini, îmi răspunse el sec. L-am privit cu uimire. —De unde știi? Ai găsit și tu un „farmacist din colț“? Atunci se uită la mine. Nu a fost nevoie. Am ascultat un mesaj înregistrat pe robot în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
iveală șosete haioase ținute de jartele, femei blonde cu părul făcut permanent, îmbrăcate în cămășuțe de noapte ca pentru păpuși. Dar nu era verosimil, nici nu era asta intenția, și asta a stricat cumva efectul pentru mine. Nu aș fi ghicit niciodată că peste ani și ani voi trăi propria farsă. Dacă știam că vin Harry și Lynn, mutam toate lucrurile lui Mark în dormitorul mare (așa îi spun acum ca să evit dilema camera mea/noastră) în caz că ar fi aruncat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
găsi și un psiholog bun într-unul dintre dulapuri, toate problemele mele s-ar rezolva. Mark și cu mine am crezut mereu că psihologii sunt o pierdere de timp, că nu folosesc decât oamenilor triști, fără prieteni. Ei bine, ia ghiciți! Sigur, aveam prieteni. Mark fusese cel mai bun prieten al meu, dar îl pierdusem în ciuda intenției noastre de a nu schimba nimic. Lisa era în oraș cu Maria și nici una nu răspundea la mobil. Kieran era în oraș cu Mark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
vocea. —Nu tocmai. A fost ideea medicului. Clima de acolo ne va face bine amândurora. Putem să jucăm golf, să ne ocupăm de grădinărit, să înotăm. Iar voi puteți veni de câte ori vreți. Oricum, decizia a fost deja luată, adăugă Lynn ghicind că ne pregăteam să ridicăm niște obiecții. Dar avem mai mulți bani decât ne trebuie. Acum, sigur că totul vă va rămâne vouă după ce murim, dar ne-am gândit că v-ar fi de mai mult folos acum. Așa că, odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Chelnerul radia, dându-mi de înțeles că apetitul meu compensa nesimțirea de adineauri. Kieran ceru același lucru. Eu m-am întors spre el. — Așa, acum spune-mi care e vestea bună pe care o avem de sărbătorit? Lasă-mă să ghicesc. Te întorci la Lisa ca să-ți dea iama în cravate și să-ți ia măsuri pentru un dispozitiv de purtat bebelușul. Se îngălbeni. De fapt, nu am mai vorbit cu Lisa de când m-a dat afară. Mi-am petrecut ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
telefonul lui Kieran, am cerut un desfășurător de la compania de telefonie ca să vedem unde a fost folosit. Dând dovadă de o neobișnuită competență, ne-au trimis toate desfășurătoarele din ultimul an. Ghici ce am găsit în ele? Nu trebuia să ghicesc în cazul ăsta. —Kieran te-a sunat de pe mobilul lui cam la două săptămâni, uneori și mai mult de o oră. Își ridică palmele a nedumerire cuprinsă de cea mai rea disperare. N-o mai văzusem plângând până atunci. Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]