6,255 matches
-
amuzant era faptul că În cercurile Înalte toată lumea era doctor. I-am strâns mâna și mi-a reținut-o un răstimp, Într-un mod neplăcut, vreme În care ochii noului meu client mă priviră În față. Am parte de o grămadă de clienți care fac asta: se cred experți În a cunoaște caracterul unui om, căci la urma urmei doar n-o să-și destăinuie jenantele lor mici probleme unui bărbat care pare alunecos și necinstit: așa că e un noroc că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
căci este moartă, adăugă el. — Îmi pare rău, i-am spus pe un ton solemn. N-ar trebui să-ți pară rău, Îmi răspunse. Dacă ea ar fi În viață, n-ai mai fi aici, având șansa să faci o grămadă de bani. L-am ascultat: vorbea pe limba mea. — Vezi tu, a fost omorâtă. Făcu o pauză, pentru un efect dramatic: clienții o fac adesea, dar de astă dată, efectul chiar era unul reușit. — Omorâtă, am repetat, abia articulând sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
excelentă să dai de urma criminalului Înaintea poliției. — Și atunci? Speram că nu pune la cale vreo mică execuție privată, căci nu aveam deloc chef să mă lupt cu propria-mi conștiință, mai ales că era vorba și de o grămadă de bani. Înainte de a-l da pe criminal pe mâna autorităților, Îmi vei recupera bunul. Ei nu trebuie, cu nici un chip, să pună mâna pe el. — Despre ce anume vorbim, mai exact? Gânditor, Six Își puse mâinele una Într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Câteodată, dacă nu ești prea plictisit să observi, reușești să-ți dai seama că ai prins un fir. Era Într-un fel ca și cum ai căuta aur Într-un râu. Te duci În fiecare zi pe mal și dai prin sită grămezi de mâl, iar uneori, din senin, cu condiția să fii cu ochii larg deschiși, găsești o piatră micuță care e, de fapt, o pepită. M-am dus la baza scării și am privit În sus. Printr-un iluminator rotund, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care au loc la tejghea. Suflă fumul și se uită la capătul trabucului: — Insinuați cumva că aș cumpăra marfă furată, Herr Gunther? Căci dacă asta faceți... — Ciulește bine urechile, Neumaier, că n-am terminat Încă. Clientul meu dispune de o grămadă de parale. Bani gheață. Băgându-i sub nas fotografia cu colierul lui Six, am adăugat: — Dacă intră aici vreun șmanglitor și Încearcă să vândă colierul ăsta, să mă suni. Ai numărul de telefon pe spatele pozei. Neumaier se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mână care era toată numai vinișoare albastre și inele masive, mă apucă de cravată. Încercă să-mi zâmbească sfios, numai că Îi ieși doar o grimasă. — Poate că vrei să-l aștepți. Știi, cu douăzeci de mărci se cumpără o grămadă de timp, Îmi zise. Recuperându-mi cravata, mi-am scos portofelul și i-am dat o bancnotă de cinci: — Aș vrea să pot, zău, am asigurat-o eu. Dar trebuie să mă duc la treburile mele. Poate că-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și am auzit zgomotul puternic făcut de Încuietoarea cilindrică atunci când zăvorul se izbi În broască. Două uși batante cu geamuri ca niște hublouri dădeau Într-un coridor lung, puternic luminat, În care de o parte și de alta erau aliniate grămezi de cutii de carton. În capăt era un lift, dar nu se putea folosi fără a-i atrage atenția paznicului. M-am așezat jos pe trepte, mi-am scos pantofii și șosetele și mi le-am pus la loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
adresa lui Von Greis și am vârât-o În buzunar. Nici dulapul cu dosare nu era Încuiat, dar nici acolo n-am avut noroc: o mulțime de cataloage cu pietre prețioase și semiprețioase, o măsuță pentru zbor de la Lufthansa, o grămadă de hârțogăraie care avea de-a face cu schimbul valutar, niște facturi și niște polițe de asigurare de viață, dintre care una era de la Germania Life. Între timp, seiful cel mare stătea Într-un colț, inexpugnabil, bătându-și joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca Goering să vrea să evite amestecul oamenilor lui Himmler mai mult decât e necesar. Nu cumva uiți ceva? Eu lucrez pentru Gestapo. — Rienacker, oi fi eu ușor de doborât, da’ nu-s tâmpit. Știm amândoi că Goering are o grămadă de prieteni În Gestapo. Ceea ce nu-i deloc suprinzător, de vreme ce el l-a creat. — Știi, ar fi trebuit să fii detectiv. — Clientul meu are aceeași părere ca și al tău despre implicarea polițailor În treburile sale. Ceea ce Înseamnă că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a provocat În tălpi o durere ascuțită care a durat câteva minute bune după aceea, de parcă mi le-ar fi lovit cineva cu o bucată de furtun din cauciuc. Ușa din spate a garajului nu era Încuiată și, În afară de o grămadă de anvelope uzate, acesta era gol. Am dat la o parte zăvorul de la ușile duble ca să o las pe Inge să intre Înăuntru și apoi le-am zăvorât la loc. Am rămas tăcuți un moment, uitându-ne unul la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pașilor noștri, ai mei puternici și apăsați, de mers care are o țintă precisă, ai ei nervoși și pe jumătate În vârful picioarelor. La capătul coridorului m-am oprit și am privit Într-o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât de puternică, Încât era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
urechile pâlnie. Taman v-am găsit omu’ și nu mai era nici un strop de culoare. — E mort? — Precum atlanții. O să-l găsești pilotând liftul pentru mîncare dintr-un hotel părăsit din Chamissoplatz. Te ții după miros. — Și documentele? — E o grămadă de cenușă În incinerator, dar cam atât. — Ai idee cine l-a omorât? — Îmi pare rău, i-am zis, dar asta e treaba ta. Tot ce trebuia eu să fac era să-l găsesc pe amicul nostru aristocrat, și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu un decolteu care-mi oferea privirii câțiva centimetri de piele arsă de soare. Începu să răscolească În poșeta Încăpătoare din piele maro. — Așadar, zise ea cu nervozitate, despre Paul... știți, după moartea lui a trebuit să răspund la o grămadă de Întrebări. În legătură cu ce? Era o Întrebare stupidă, dar ea nu zise asta. — Despre tot. Cred că la un moment dat au ajuns până aproape de a sugera că eu aș fi amanta lui. Scoase din geantă o agendă de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru mulți alții. Numele lui era Gerhard Von Greis. În cazul lui Six, Goering folosea aceste informații pentru a-l face să se conformeze politicii economice. Așadar, Paul a aranjat o Întrevedere cu Von Greis și i-a oferit o grămadă de bani ca acesta să-i permită accesul la ce știa despre Six. Numai că Von Greis a refuzat. Paul a spus că acestuia Îi era teamă să facă așa ceva. Marlene privi În jur, În vreme ce mulțimea, În așteptarea semifinalei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
drept În față: — Uite ce e, Gunther, nu ne vinde gogoși. Un vecin a reclamat că a auzit o Împușcătură. Te-am găsit pe tine, inconștient, un cadavru și două pistoale, și cu fiecare dintre ele se trăsese, și o grămadă de valută. Nici un Teichmüller, nici o Eva. — Și nici diamante? Scutură din cap. Inspectorul, un bărbat gras, , cu un aer obosit și cu dinții pătați de tutun, se așeză În fața mea și Îmi oferi Încă o țigară. Scoase una și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deranjase să-și lase pălăria acolo. Dincolo de el era o Încăpere mică, unde cineva cânta la pian de parcă avea niște degete lipsă. În capătul cel mai Îndepărtat era un bar rotund, Înconjurat de niște taburete. În spatele lui se aflau o grămadă de trofee sportive și m-am Întrebat cine le câștigase și pentru ce. Poate pentru „Cele Mai Multe Crime Într-un An“ sau „Cea Mai Curată Lovitură Cu Un Baston De Cauciuc“ - aveam eu Însumi un nominalizat pentru acest premiu, dacă reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
față. După aia am fost dus În camera gardienilor SS, care era aproape cât o sală de conferință. Lângă ușa foarte groasă ședea un grup de tipi din SS care jucau cărți și beau bere, cu pistoalele și bastoanele făcute grămadă pe o altă masă, ca niște jucării confiscate de un Învățător sever. Cu fața la peretele din fundul Încăperii și stând aliniați În poziție de drepți, erau vreo douăzeci de prizonieri cărora mi s-a ordonat să mă alătur. Un tânăr Sturmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ai de te face atât de bogat și de căutat? Bani? Bijuterii? El izbucni Într-un hohot scurt de râs: — Mai bine de-atât. Putere. — Sub ce formă sau ce fel de putere? — Documente. Crede-mă pe cuvânt, sunt o grămadă de oameni care ar da oricât, o mulțime de bani, ca să pună mâna pe ce am eu. — Da’ ce cuprind hârtiile astea? Respirația lui era mai superficială decât o gagicuță care pozează ca model pentru revista „Burlacul“. — Nu știu exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
director. O parte s-au înțolit pentru discotecă, schimbîndu-și între ei nădragii și cămășile, pulverizîndu-se cu spray la subțiori, în chiloți și în șosete, iar alți câțiva am rămas în paturi, distrîndu-ne fiecare cu ce nimeream. După ce dansatorii au ieșit grămadă pe ușă, puțind respingător a deodorant prost, imbecilul de Măgălie a înșfăcat sprayul și a început să prăjească muștele și țânțarii de pe pereți. Se cățăra prin paturi, se așeza în patru labe sub 91 chiuvetă, se târa de-a bușilea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochi imaginea răsărită din întunecime (erai tu, Victor, tu cel fără vârstă, tu dintotdeauna). Mi-am dat seama că încă visez când am privit statuia de bronz a nimfei. Lucind stins, întunecat, și totuși parcă luminată cumva pe dinăuntru, în grămada de bezne zdrențuite a parcului, nimfa ridicase capul și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca sodiul în amurg, cu castele de apă profilate pe întunericul grena ca niște ciuperci fărâmicioase. Deznădejdea îmi devenea atât de mare, pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe grămezi de gunoi, încît aș fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe o rână și să putrezesc acolo, să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Carolina,/ Eu nu merg, nu merg la ea, / Las' să vină ea la mine/ Și-apoi om vedea." Am cântat și eu până la urmă, cu voce stinsă, alături de ei, separați doar prin câțiva metri cubi de-ntuneric. Transformat într-o grămadă de jar, în care se mai ghicea forma crengilor - pe unele, deasupra stratului incandescent, se formase o crustă albă și pufoasă -, rugul radia mai departe valuri de căldură. Spațiul pur dintre stele și noi devenea tot 135 mai adânc, așa cum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am așezat mi-am dat seama că-mi lăsasem în dormitor, pe noptieră, Metamorfoza. Dacă m-aș fi așezat în spate n-aș mai fi reușit să cobor, fiindcă tot culoarul era ocupat de valize și genți așezate claie peste grămadă. L-am rugat pe șofer să aștepte și m-am repezit spre conac. Complet gol și părăsit, ca un imens ghioc pe o plajă pustie, ca un craniu din care gândirea și nebunia s-au volatilizat de mult, clădirea vuia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cel Bun, între anii, prăbușită din cauza unor grele ploi la începutul veacului al șaisprezecelea, Petru Rareș e cel care a reluat construcția mănăstirii, de unde se vede totuși că pământul era prielnic, potrivnic fusese doar timpul, maica Hermiona ne dă o grămadă de detalii despre mănăstire, acum nu-mi amintesc decât chipul ei rozaliu încadrat rotund de acoperământul negru al capului, și dacă mă aflu iarăși în caietul tău scriind e pentru că m-ai lăsat din nou singură, după cum ți-e felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aproape cât mine, clopoțeii și-au oprit clinchetul, aș vrea numai să-i ating cu mânuțele mele, ea îmi zâmbește cu toată fața, chipul ei e alb ca laptele, ca laptele de alb e chipul ei, își așază cu grijă grămada de poale neștiute, Hai! Mă cheamă și la noul clinchet vesel al clopoțeilor eu mă apropii, își întinde spre mine mâinile, degetele lungi, tot albe, albe ca laptele, mă prinde în brațe și mă ia la pieptul ei, mă îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]