KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...165 166 167 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

agenți de trafic sau să fure bluze de poliester. O luasem razna, îi voiam pe toți, și pe Mark, și pe Ed, chiar și pe Kieran la un moment dat. Ed găsi o soluție la această problemă fără să aibă habar de vulcanul care fierbea sub masca mea neutră. — Am găsit un compromis. Hai să mergem undeva în Anglia. Doar până în Sussex. În felul ăsta, dacă e nevoie de tine, te poți întoarce într-o oră și ceva. Eu nu obiectai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
scuză ca să plec tot weekendul? Dacă aș fi spus că e vorba de un proiect de origami, ar fi insistat să vină cu mine. Eu îl însoțeam mereu în călătoriile de afaceri. —Bine, am spus eu instinctiv, fără să am habar cum sau chiar dacă urma să fac acest lucru. Aveam timp să mă gândesc la asta acasă. Ed mă privi fix. —Chiar? O, Jenny, nu o să-ți pară rău. Îmi părea deja rău. — Atunci de ce ai acceptat? mă întrebă Maria. Venisem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ai fost prieten cu cineva timp douăzeci de ani, când ai petrecut sute de seri împreună cu acea persoană, ai vorbit mii de ore, te-ai simți îndreptățit să spui că o cunoști pe acea persoană. Cum se făcea atunci că habar n-aveam unde să încep s-o caut într-o joi după-amiaza din octombrie? „Gândește!“ mi-am zis. Unde îi plăcea să meargă atunci când viața îi juca o festă urâtă și nu putea să stea nici acasă și nici la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mod evident iritat de această întâlnire și se tot uita la doamna Turner de la recepție, care își ridicase mâinile într-un gest de neputință. Nu da vina pe Peggy. Am făcut rezervări cu numele de familie al soțului meu, așa că habar n-a avut că sunt eu. Dacă ți se pare stânjenitor, eu și copiii putem merge în altă parte. Dar, mamă, ne-ai promis! Ne-ai spus că putem să ajutăm la curățarea grajdurilor și să mergem să călărim dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
pornit de la grajduri, eram sigură că o să reușesc s-o scot la capăt. Ed era în față, urmat de copii și de Rachel imediat în spate. Unul dintre băieții de la grajduri îmi ducea calul de dârlogi, după ce se convinsese că habar n-aveam să călăresc și că eram un potențial pericol pentru cal. La fiecare pas al lui Daisy, simțeam ceva ca o lovitură de tun propagându-se în tot trupul, provocându-mi dureri nespuse. Dar călăream mai relaxată, poate pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

și observând la stânga o cusătură desfăcută, care trebuie reparată. Cum a Înșirat toate numele celor din familia Du Maurier... Mă Întreb ce a vrut să spună când a zis - despre George Du Maurier - că „Trilby a fost problema“. — Eu, una, habar n-am, spune dna James. La vremea aceea a fost cel mai imens succes, cel puțin În America. Henry a fost foarte atașat de el, cred, dar William n-a Înțeles niciodată ce a văzut la omulețul ăla. Minnie se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
n’est pas pour les petites filles“. Ani de zile, Henry nici nu se gândise să scrie el Însuși povestea, dar acum, că posibilitatea Îi fusese răpită pentru totdeauna, se simți, În mod prevers și infantil, jefui. Desigur, Du Maurier habar nu avusese că „germenul“ narativ, cum Îi plăcea să numească punctul de plecare pentru o lucrare literară, stătuse Îngropat În humusul negru al carnetului său de notițe, așteptând ziua În care va putea fi răsădit pe foile subțiri ale caietului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
religia lor Împărtășită, În timp ce el nutrea pentru ea un respect cast care, după cum lăsa autorul să se vadă, În alte Împrejurări, s-ar fi putut preschimba Într-un sentiment cu totul diferit. Frank Humber, prietenul lui Guy, care nu avea habar de simțămintele dnei Peverel, Îi făcea curte În nume propriu. Chiar dacă știa că ar fi fost un soț bun și un bun tată vitreg pentru fiul ei, femeia, care nu Își putea da consimțământul până când Guy nu va fi plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
În trupa lui Irving. Uneori spuneau despre ei Înșiși, În glumă, că sunt „armata lui Alick“. Schimbau Între ei o mulțime de glume și impresii, o mulțime de comentarii la adresa autorului principalului divertisment al serii. — ’Enery Jimes... cine-i ăsta? — Habar n-am, n-am auzit În viața mea de el. — Da’ Guy Domville cine-i? — Tre’ să fie erou’ principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

de torpile, anul lansării la apă. Cu toate astea, ne-am mirat de cunoștințele lui legate de cele întâmplate în bătălia pentru Narvik, cunoștințe care depășeau cu mult ceea ce reținuserăm noi din rapoartele zilnice ale Wehrmacht-ului transmise la radio. „Habar n-aveți voi ce s-a întâmplat cu adevărat acolo sus, în nord. Pierderi grele! Pierderi al naibii de grele!“ Toate astea au fost încasate cu totală uimire, căci întrebări - de pildă, de unde anume avea el, Wolfgang Heinrichs, cunoștințele astea extraordinare - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Dar nu a durat mult până când am ajuns să continuăm discuția de pe plajă rămasă sub semnul îndoielii în vara anului ‘40. Cu mare întârziere am vrut să aflu: „De unde știai mai multe decât noi, care, așa cum ai spus, nu aveam habar de nimic? Cum ai ajuns să afli numărul exact al distrugătoarelor scufundate și grav avariate la Narvik? Și toate celelalte lucruri pe care le mai știai? De pildă, că o veche baterie de coastă a norvegienilor scufundase, după câteva lovituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
nu făcea nici un fel de necazuri. După ora de închidere a prăvăliei, mama nu se va fi mulțumit să cânte piese pentru pian ce picurau agale de pe clape, ci va fi fost și membra vreunei societăți de prieteni ai cărții - habar n-am care. La un moment dat, calitatea ei de membră a încetat, căci la scurt timp după începutul războiului nu au mai venit volume noi, care i-ar fi putut îmbogăți fondul de carte. În dulăpior se găseau Demonii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Suspinele ei legate de situația generală se adunau în propoziția: „Dacă s-o termina cu bine“. Odată am auzit-o spunând: „Păcat că Heß s-a dus. Îmi plăcea de el mai mult ca de Führer...“ Altă dată a spus: „Habar nu am de ce suntem așa de porniți împotriva evreilor. Înainte venea la noi un comis-voiajor pentru galanterie. Zuckermann îl chema, dar era cât se poate de drăguț și-mi făcea întotdeauna rabat...“ După cină, ea umplea masa pe care mâncaserăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Himmler și restul, sau când alții fuseseră umflați, ca Göring, era din nou nevoie de noi. „Păi da, experiența noastră de front ca bastion împotriva viiturii roșii. Noi știm ce-nseamnă să te pui cu Ivan, mai ales iarna. Americanii habar nu au de asta.“ „Fără mine. Io mă topesc înainte de asta. Doi ani lângă Leningrad, p-ormă mlaștinile Pripjet, la urmă pe Oder, ajunge!“ Dar și acest zvon care ne arăta viitorul - căci, după numai câțiva ani, atunci când Adenauer aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
mare de la Bad Aibling, e de asemenea adevărat“. În orice caz, am afirmat eu ca să devin și mai credibil, așa s-a scris în Bild-Zeitung. Și pe urmă i-am povestit surorii mele, în timp ce copiii, în continuare fără să aibă habar de întâlnirea mea timpurie cu teologia fundamentalistă catolică, scormoneau prin iarba de mare, iar Luisa, Rosanna și Frieder ne arătau cu mândrie minuscula lor pradă, despre acea casetuță pentru trabucuri plină de piuneze cu Westwall-ul și despre cele trei babaroase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
literar adoptiv al tânărului poet mi-a spus că imediat după pauza de cafea avea să citească acela, apoi Bachmann, pe urmă un altul. „Și după aceea - cum vă numiți exact? - e rândul dumneavoastră.“ Cine era acela sau un altul, habar n-aveam. Doar despre Bachmann, care era numită „die Bachmann“, auzisem lucruri vag elogioase. Apoi m-a anunțat: „După aceea se critică. Așa se obișnuiește aici în grup“. Sigur este că bărbatul pe nume Richter, pe când pleca, s-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
epuizam eu pe mine, dar cu toate astea nu eram niciodată golit, mai scriam, ce-i drept, cu propria-mi mână, dar între timp nu mai eram decât unealtă și iobag al personajelor mele, mai cu seamă al unuia, care - habar n-am de ce - se numea Oskar. În general, sunt puține lucruri pe care știu să le spun despre cum s-a născut sau se naște ceva; dacă nu cumva ar fi să mint... Și atunci când, în luna octombrie a aceluiași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

suntem chiar așa slabe de Înger. Da iera și el dă vină, că le soilise până târziu. În ajun, el și Formento stătuse până-n zori la parole despre-o terfeloagă. Asta-i, dacă se-apucă să trăncănească de ce n-are habar. Am ajuns la sfârșitu șuetei, da m-am prins pe loc că ce parolau. Pepe - Formento, vreau să zic - pregătește o traducere populară din La soirée avec M. Teste. Da ca să meargă până-n inimă la mase, care la urma urmelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

nici că motoarele diesel zumzăiau În cilindrul Învecinat. Își spuse: „Asta e o reacție foarte puternică de evitare.“ Și adormi. DINCOLO DE PLUTO Norman se ridică din pat, căutându-și ceasul, dar Își luase obiceiul să nu poarte așa ceva aici, jos. Habar n-avea ce oră era sau cât timp dormise. Uitându-se prin hublou, nu văzu decât apa neagră. Luminile rețelei rămăseseră stinse. Se Întinse din nou În pat, privind țevile cenușii de deasupra capului; acum păreau mai aproape, ca și cum s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mai primitor decât camera de decompresie. Așa că profitați cât puteți. „Profitați cât puteți! Dumnezeule mare și bun! Cred că prăjitura aia cu căpșuni mi-ar face bine. Dar unde-o fi Levy?“ Se duse În Cilindrul D. — Unde e Levy? — Habar n-am, spuse Tina. Pe-aici, pe undeva. Poate că doarme. — Nimeni nu putea să mai doarmă cu alarma asta! spuse Norman. — Ați Încercat În bucătărie? — De acolo vin. Barnes unde e? — S-a Întors pe astronavă, Împreună cu Ted, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
putea să faci și războiul cu ce-i aici. Mda, păi ce crezi, doar e Marina Militară. — Are tot ce-i trebuie pentru a face și ceva chirurgie. Norman observă o etichetă pe care scria: „AJ. MED. COD 103“. — Ai habar ce Înseamnă asta? — E un cod de computer. L-am apelat deja. — Și? — Veștile nu sunt prea grozave. Serios? zise Norman și se așeză În fața terminalului ca să tasteze „103“. Ecranul Îi răspunse: MEDIU HIPERBARIC SATURAT COMPLICAȚII MEDICALE (MAJORE-FATALE) 1.01

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

aprozar. Adică folosind un gest la fel de neîndemânatic, de lipsit de grijă, care nu ia în considerare starea de bine sau confortul cartofilor. După care, spre oroarea mea, a zis: — Hei, James e aici? Unde e James? Era clar că Helen habar n-avea de nimic. Am început să plâng. —Dumnezeule! a zis ea șocată. De ce plânge? a întrebat-o pe mama. Mama n-a făcut decât să se holbeze la ea pe mutește. N-a putut să-i dea nici un răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Ce Dumnezeu faci? am întrebat-o. —Taci din gură, a șuierat Helen închizând interfonul. Îi ofer Annei o experiență paranormală, nu înțelegi? — Ce vrei să spui? am întrebat eu complet derutată. —Nebuna de Anna e în sufragerie și nu are habar de interfonul ăsta, așa că o să creadă că aude voci, mi-a explicat Helen nerăbdătoare. Acum taci din gură! După care a luat-o din nou cu șoptitul și cântatul. I-a spus Annei că e ghidul ei spiritual și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
similar ca să vedem cât de bine ne acoperea sus-numitul fund. Obsesia legată de mărimea fundului era comparabilă ca intensitate cu obsesia legată de micimea sânilor. Era așa de trist! Pentru că eram frumoase. Aveam niște siluete așa de minunate. Iar noi habar n-aveam. Rachel spunea deseori că ar fi vrut să fi trăit în trecut. Pe vremea foametei, ca să fim mai exacți. O dată, mi-a spus cu mare tristețe: —Gândește-te ce slabe am fi dacă timp de câteva luni n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
un acoperiș deasupra capului. Aveam o slujbă la care urma să mă întorc peste cinci luni. Eram sănătoasă. (Ciudat - niciodată nu crezusem c-o să mă aud zicând așa ceva în anii ’90.) Și, mai mult decât orice altceva, fără să am habar de unde se iscase, începusem să sper. Dormeam ca un prunc. De fapt, nu dormeam deloc ca un prunc. Mă trezeam eu din două-n două ore, urlând ca o sirenă de fabrică și cerând să fiu hrănită și schimbată? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]