4,532 matches
-
lacuri create prin excavare, sunt folosite pentru agrement și înot. La Rosenheim se află un muzeu de istorie a Inn-ului și a navigației pe Inn. Pe cursul superior al Inn-ului, pe teritoriul Elveției și al Austriei, se află câteva centrale hidroelectrice, ale căror baraje servesc și pentru protecția împotriva inundațiilor.
Râul Inn () [Corola-website/Science/302065_a_303394]
-
Mihai Viteazul" cu numele de Teofana. " este primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe", lucru remarcat în istoricul schitului afișat la intrare. O remarcă importantă în istoria schitului este că la sfârșitul anilor '70, datorită lucrărilor de amenajare hidroelectrică a Oltului, insulița a fost înălțată cu circa 6 m distrugându-se o floră seculară de fagi, stejari și brazi. S-a ridicat și biserca și s-au refăcut și anexele. Cu toate că s-au făcut replantări, existând acum circa 47
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
sunt: Râul Bâsca Roziliei, Râul Bâsca Chiojdului, Pănătău, Slănic și Câlnău. În sectorul de câmpie, Buzăul primește un număr redus de afluenți și de o importanță minoră. Pe cursul Buzăului sunt două amenajări hidroenergetice: barajul și Acumularea Siriu, cu centrala hidroelectrică de la Nehoiașu și barajul Cândești, cu amenajarea hidroenergetică Cândești-Vernești-Simileasca. În bazinul râului Buzău au fost identificate 29 de specii de pești:
Râul Buzău () [Corola-website/Science/302722_a_304051]
-
tipuri de energie, atât cea potențială, cât și cea cinetică. O roată hidraulică utilizează energia râurilor pentru a produce direct lucru mecanic. O hidrocentrală utilizează amenajări ale râurilor sub formă de baraje, în scopul producerii energiei electrice. Potențialul unei exploatări hidroelectrice depinde atât de cădere, cât și de debitul de apă disponibil. Cu cât căderea și debitul disponibile sunt mai mari, cu atât se poate obține mai multă energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine. Potențialul hidroenergetic al României era
Energie hidraulică () [Corola-website/Science/303516_a_304845]
-
apă disponibil. Cu cât căderea și debitul disponibile sunt mai mari, cu atât se poate obține mai multă energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine. Potențialul hidroenergetic al României era amenajat în 1994 în proporție de cca. 40 %. Centrale hidroelectrice aveau o putere instalată de 5,8 GW, reprezentând circa 40% din puterea instalată în România. Producția efectivă a hidrocentralelor a fost în 1994 de aproape 13 TWh, reprezentând circa 24 % din totalul energiei electrice produse. Actual puterea instalată depășește
Energie hidraulică () [Corola-website/Science/303516_a_304845]
-
abur-electrică este concepută similar unei locomotive disesel-electrice, doar că generatorul este antrenat de un motor cu abur. Trei asemenea locomotive au fost construite de inginerul francez Jean Jacques Heilmann în anii 1890. Datorită condițiilor neobișnuite (lipsă de cărbune, suficient curent hidroelectric), anumite locomotive din Elveția au fost modificate în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a încălzi cazanul folosind electricitatea, fiind deci locomotive electrice-cu abur. De asemenea, anumite locomotive clasice cu abur puteau folosi un sistem de preîncălzire extern
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
maghiară: "Vaskapu", turcă: "Demirkapi", germană: "Eisernes Tor", bulgară: "Железни врата") este numele unui defileu pe fluviul Dunăre. Face parte din granița dintre Șerbia și România. În sensul larg, reprezintă 134 km din cursul Dunării, în sensul mai îngust doar barajul hidroelectric din apropierea orașului românesc Orșova. La est de , în apropiere de orașul Drobeta-Turnu Severin, se află podul lui Traian. Defileul se află între România în nord și Șerbia în sud. Fluviul traversează Munții Carpați în cadrul cărora separă Munții Banatului de Carpații
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
de o mare valoare. Această și alte descoperiri indică faptul că regiunea Porților de Fier a fost locuită de zeci de mii de ani. Execuția proiectului româno-iugoslav a început în 1964. În 1972 barajul a fost deschis, împreună cu două centrale hidroelectrice. Pentru a permite navigația au fost realizate ecluze, câte una pe fiecare mal. Prin construcția barajului, valea Dunării mai jos de Belgrad a fost transformată în lac de acumulare, iar nivelul apei în amonte de baraj a crescut cu 35
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
metalurgică, precum și fabricarea ceasurilor și prelucrarea pietrelor prețioase. Alte ramuri industriale mai puțin importante sunt industria textilă, pielăritul, industria sticlei, a cimentului, hârtiei și produselor chimice. Există de asemenea o distilerie în acest canton. La Rheinau se află o centrală hidroelectrică ce generează electricitate, atât pentru canton, cât și pentru export. Cea mai mare cerere de electricitate vine din partea industriei chimice de la Rheinfelden și de la uzina de aluminiu de la Neuhausen am Rheinfall. Orașul Schaffhausen folosește de asmenea o mare parte din
Cantonul Schaffhausen () [Corola-website/Science/303688_a_305017]
-
fost folosită și pentru devierea debitelor în timpul costrucției barajului. Golirea de fund este controlată prin vane situate la ieșirea galeriei de deviere și are o capacitate de descărcare de 50 m³/s. La piciorul barajului s-a executat o centrală hidroelectrică cu o putere instalată de 10 MW. Centrala este echipată cu două turbine de tip Francis. Barajul Paltinu servește în principal pentru alimentarea cu apă potabilă și industrială a municipiilor Câmpina și Ploiești. În subsidiar, barajul asigură și apă pentru
Barajul Paltinu () [Corola-website/Science/303702_a_305031]
-
vitelor în munți și industria lactatelor în zonele mai joase. Industria viticolă a cantonului este cea mai mare din Elveția. Tot aici se găsesc și numeroase livezi. Cel mai înalt baraj gravitațional din lume se află la Grande Dixence. Centralele hidroelectrice din acest canton furnizează circa un sfert din totalul producției de electricitate a Elveției. În apropiere de Visp se găsește o fabrică de aluminiu. Aici, precum și la Sierre, sunt produse și alte produse chimice și metalurgice. O rafinărie se găsește
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]
-
a apelor este lacul de acumulare. Hidroenergetica este acea ramură a energeticii care se ocupă de tehnologia transformării energiei hidraulice în energie electrică și, uneori, în energie mecanică. Pe lângă domeniile specifice energeticii, cum sunt cele legate de definirea rolului centralelor hidroelectrice în cadrul sistemelor energetice, există și altele cum sunt cele legate de exploatarea părții hidraulice a centralelor hidroelectrice în care suprapunerile cu gospodărirea apelor sunt numeroase. Diferențierea majoră constă în faptul că hidroenergetica are ca obiect produsul final, energia, pe când gospodărirea
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
transformării energiei hidraulice în energie electrică și, uneori, în energie mecanică. Pe lângă domeniile specifice energeticii, cum sunt cele legate de definirea rolului centralelor hidroelectrice în cadrul sistemelor energetice, există și altele cum sunt cele legate de exploatarea părții hidraulice a centralelor hidroelectrice în care suprapunerile cu gospodărirea apelor sunt numeroase. Diferențierea majoră constă în faptul că hidroenergetica are ca obiect produsul final, energia, pe când gospodărirea apelor se ocupă de elementul primar, apa. Îmbunătățirile funciare sau „hidroameliorațiile” sunt o ramură a agronomiei care
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
surselor de aprovizionare. Companiile ar fi trebuit să fie înființate până la sfârșitul lui 2010 și listate la Bursă. Această strategie ar fi permis, în opinia lui Adriean Videanu, și renegocierea naturală la prețuri de piață a contractelor comerciale bilaterale de la Hidroelectrica (numite de presă „contractele cu băieții deștepți”), datorită în primul rând schimbării de produs din energie hidro în energie „la coș”. Deși Adriean Videanu îl susține în Guvern și în CSAT, acest proiect este mai întâi întârziat și în cele
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
În iulie 2009, în timpul guvernării coaliției PDL - PSD, Victor Ponta, pe atunci ministru pentru Relația cu Parlamentul, începe să-l atace public pe ministrul Economiei Adriean Videanu, colegul său de guvern, pentru schimbările făcute la nivelul conducerii filialei Gorj a Hidroelectrica. Conform unor surse de presă, controversa dintre cei doi ar fi avut drept punct de plecare sistarea în primăvara lui 2009 a contractului firmei Șova și Asociații, apropiată de Victor Ponta, cu Complexul Energetic Turceni. Aceasta a fost decisă de către
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
în primul rând în domeniul politicii economice. În iunie 2012, el prezintă public un bilanț critic din partea PDL cu privire la prima lună a guvernării USL. În perioada iunie - iulie 2012, Victor Ponta lansează diverse acuzații de fraudă la adresa lui Adriean Videanu cu privire la Hidroelectrica, menționând de mai multe ori că organele de anchetă sunt sesizate și că „e convins că își vor face datoria”. Cea mai importantă dintre aceste acuzații este legată de semnarea și prelungirea contractelor comerciale preferențiale ale companiei Hidroelectrica (numite și
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
Videanu cu privire la Hidroelectrica, menționând de mai multe ori că organele de anchetă sunt sesizate și că „e convins că își vor face datoria”. Cea mai importantă dintre aceste acuzații este legată de semnarea și prelungirea contractelor comerciale preferențiale ale companiei Hidroelectrica (numite și contracte cu „băieții deștepți”), contracte pentru care Adriean Videanu ar fi responsabil, în opinia lui Victor Ponta. Adriean Videanu arată însă că în timpul cât a fost ministru al Economiei, compania nu a semnat nici un contract de acest fel
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
Corpului de Control și Antifraudă al Guvernului. Contractele aveau ca termene anii 2013-2014 și, în opinia lui Adriean Videanu, ele au fost redactate în așa fel încât rezilierea lor să fie disuazivă pentru statul român. În perioada 2009 - 2010, când Hidroelectrica s-a aflat într-o situație economică deosebit de dificilă, Adriean Videanu a fost de acord cu renegocierea tarifelor la energie prevăzute în aceste contracte. Astfel, compania ar fi realizat în 2010 cel mai bun rezultat din istoria sa, cu un
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
automată a contractelor. În replică la acuzațiile lui Victor Ponta la adresa sa, Adriean Videanu arată că acestea ar fi insinuări fără dovezi și „presiuni incalificabile” din partea primului ministru asupra justiției. În ceea ce privește procedura de insolvență lansată de guvernul Victor Ponta la Hidroelectrica, Adriean Videanu consideră că aceasta este o companie strategică națională și nu poate fi tratată ca „o companie care vinde papuci”. Decizia de punere în insolvență poate induce „efecte negative foarte mari, implicit scăderea ratingului companiei, ceea ce ar reduce accesul
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
85% iau calea exportului, sunt fabricate la Amstetten în Austria, mai puțin foaia cofrantă triplustrat, produsă în Banská Bystrica (Slovacia). Numele „Doka” provine de la un proiect de infrastructură, realizat în anii 1950 în Austria, care includea câteva baraje pentru centrale hidroelectrice. Acestea au fost construite pe Dunăre, a doua parte din denumire fiind legată de „Kraftwerke” (centrale hidroelectrice), ajungându-se astfel la DOKW. Fiind vorba de dimensiuni foarte mari ale suprafețelor, cofrajul de grinzi și popi, ce servea pentru turnarea betonului
Doka () [Corola-website/Science/312771_a_314100]
-
Banská Bystrica (Slovacia). Numele „Doka” provine de la un proiect de infrastructură, realizat în anii 1950 în Austria, care includea câteva baraje pentru centrale hidroelectrice. Acestea au fost construite pe Dunăre, a doua parte din denumire fiind legată de „Kraftwerke” (centrale hidroelectrice), ajungându-se astfel la DOKW. Fiind vorba de dimensiuni foarte mari ale suprafețelor, cofrajul de grinzi și popi, ce servea pentru turnarea betonului monolit, a trebuit să fie prelucrat pentru a obține pereți de mari dimensiuni. Astfel s-a creat
Doka () [Corola-website/Science/312771_a_314100]
-
revenit lui Paul Solacolu. În continuare, Paul Solacolu a fost coordonatorul studiilor de gospodărire a apelor legate de lacul de acumulare Vidraru, partea de proiectare a construcțiilor fiind preluată de Ministerul Energiei Electrice. Amenajarea cuprindea, pe lângă barajul Vidraru și centrala hidroelectrică de la Corbeni și seria de derivații atât din afluenți ai Argeșului (Vâlsan, Râul Doamnei și alții) precum și din râul Topolog din bazinul Oltului. Din punctul de vedere al gospodăririi apelor, aceste derivații permiteau sporirea efectului regularizator al lacului Vidraru, prin
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
permiteau sporirea efectului regularizator al lacului Vidraru, prin mărirea debitului controlat. Barajul Vidraru era prima lucrare dintr-un ansamblu de lucrări de amenajare a Argeșului, care au continuat în anii următori prin realizarea succesiunii de lacuri de acumulare și centrale hidroelectrice de pe cursul Argeșului, în aval de Vidraru. Amenajările din amonte de Pitești aveau în principal folosință hidroenergetică, barajele realizând doar mici lacuri de acumulare cu rol de regularizare zilnică a debitelor, conform cerințelor producției de energie electrică. Ele au fost
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
Budeasa pentru alimentarea cu apă a potabilă a municipiului Pitești. În digul de pe malul stâng, la aproximativ 500 m amonte de baraj, a fost executată o altă priză pentru irigații. Pe malul drept, în continuarea barajului deversor, este amplasată centrala hidroelectrică, cu o putere instalată de 7,7 MW, echipată cu două turbine Kaplan. Lacul Pitești (Prundu), situat la 3 km aval de confluența Argeșului cu Râul Doamnei are o configurație similară. Barajul, de asemenea de beton de greutate, are o
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
apă a municipiului Pitești. În digul de pe malul stâng, la 740 m amonte de baraj, este executată o priză cu un debit de 2,1 m³/s pentru alimentarea sistemului de irigații Ștefănești. De asemenea, a fost execută o centrală hidroelectrică cu o putere de 7,7 MW, echipată cu două turbine Kaplan. O problemă aparte o constituia rezolvarea problemei evacuării apelor uzate și a apelor pluviale ale platformei industriale Pitești. Resursele de apă ale Argeșului urmau să fie utilizate în
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]