6,099 matches
-
copil, la cinci ani de la moartea unui tânăr și la șapte ani de la moartea unui bătrân, se dezgroapă mortul și i se spală oasele cu apă curată 243. " Celălalt tărâm", fie că este raiul sau iadul, este străjuit de ape, iadul de "apa Sâmbetei" 244, iar raiul de "apa Duminicei" 245. În mentalitatea huțulilor, drumul la Rai e lung, peste mări și peste munți, fiind acoperit cu spini, iar drumul la Iad ("aridnic") este neted, având "poduri" peste mări.246 Pe-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că este raiul sau iadul, este străjuit de ape, iadul de "apa Sâmbetei" 244, iar raiul de "apa Duminicei" 245. În mentalitatea huțulilor, drumul la Rai e lung, peste mări și peste munți, fiind acoperit cu spini, iar drumul la Iad ("aridnic") este neted, având "poduri" peste mări.246 Pe-trecerea din această lume este posibilă prin împărtășirea din cuvântul originar, transfigurat în arhetipuri: "Veniți frați și surioare / Și-mi puneți flori la picioare. / Veniți frați și verișori / Și mă-mpodobiți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ieși din movilă în chip de oi și de capre. Oile le-a despărți Dumnezeu, și or fi ale lui Dumnezeu, le va lua în rai, iar caprele, celui necurat, le va lua și le va duce la el în iad.414 În Ajun de Sfântul Ilie, în Basarabia este obiceiul ca fetele să se ducă noaptea pe locurile unde este semănată cânepă, se dezbracă de cămașă și se tăvălesc pe pământ. Dacă, peste noapte, vor visa cânepă verde, este semn
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
închina / Și din gură cuvânta: / "Doamne sfinte, / Și părinte! / Mie timpul mi-a sosit, / Timpul de căsătorit, / Și potrivă n-am găsit / Ca soră-mea Ileana, / Ileana Cosânzeana". / Domnul sfânt îl asculta / Și de mână mi-l lua / Și prin iaduri mi-l purta, / Doar că l-ar înspăimânta, / Și prin rai încă-l purta, / Doară că l-ar încânta, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta cu graiul său, / Iar când Domnul cuvânta, / Lumile se deștepta / Și cu drag îl asculta. Cerurile strălucea, / Norii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ar încânta, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta cu graiul său, / Iar când Domnul cuvânta, / Lumile se deștepta / Și cu drag îl asculta. Cerurile strălucea, / Norii din senin pierea: / "Soare, soare luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Raiul tu l-ai petrecut / Și prin iad încă-ai trecut, / Ce mai zice gândul tău?" / Zice că sufletul meu, / Aleg iadul chiar de viu / Numai singur să nu fiu, / Ci să fiu cu Ileana, / Ileana Cosânzeana!" / Soarele se cobora, / La sora lui se oprea, / Mândră nuntă pregătea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
deștepta / Și cu drag îl asculta. Cerurile strălucea, / Norii din senin pierea: / "Soare, soare luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Raiul tu l-ai petrecut / Și prin iad încă-ai trecut, / Ce mai zice gândul tău?" / Zice că sufletul meu, / Aleg iadul chiar de viu / Numai singur să nu fiu, / Ci să fiu cu Ileana, / Ileana Cosânzeana!" / Soarele se cobora, / La sora lui se oprea, / Mândră nuntă pregătea, / Pe Ileana și-o gatea / Cu peteală de mireasă, / Cunună de-mpărateasă, / Și rochița nețesută
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Veșnic să vă alungați, / Cerul să cutreierați, / Lumile să luminați!"192 Același scenariu narativ, al nuntirii soarelui cu luna, poate fi întâlnit și într-o colindă din Hunedoara în care se transfigurează motivul profan, devenind paradigmă cosmogonică. Parcursul inițiatic, de la Iad la Rai și de la Pământ la Cer, prin construirea unor surogate pământești scară, pod va fi desăvârșit de asumarea ontologică a propriului destin, Soarele și Luna consfințind hotarele temporale și spațiale, în drumul de veghe asupra lumii: " Plecat-o, plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întrebare, / Tot pe dumneatale; Fi-o bin` așa / Pă lume să iè / O soră c-on frate / Și-on frate c-o sor` / Pă lume de dor? / Iar moș Adam / Și cu moașa Eva / Pă soare-l lega / Și-n iad mi-l băga, / Iadul lumina, / Lume-ntuneca. / Iar moș Adam / Și cu moașa Eva / Ce să mai gândè? / Pă soare-l scotè, / Iar mi-l slobozè, / Și el să ducè / Pân` la soră-sa: / Țese, Ano, țese / Ca să-mi faci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Fi-o bin` așa / Pă lume să iè / O soră c-on frate / Și-on frate c-o sor` / Pă lume de dor? / Iar moș Adam / Și cu moașa Eva / Pă soare-l lega / Și-n iad mi-l băga, / Iadul lumina, / Lume-ntuneca. / Iar moș Adam / Și cu moașa Eva / Ce să mai gândè? / Pă soare-l scotè, / Iar mi-l slobozè, / Și el să ducè / Pân` la soră-sa: / Țese, Ano, țese / Ca să-mi faci cămeșè, / Fir și ibrișin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
masă / Fașa dalbă de mătasă, / La Maica Precista-n brață / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasa / Și cu Ion/ Sânt Ion, / Nănașul lui Dumnezeu. / Tot cinstește / Și mărește, / Din pahar nu mai gătește. / În fundul paharului, / Scrisă-i frunza iadului / Și-n toarta paharului, / Scrisă-i floarea raiului / Și-n gura paharului, / Scrisă-i luna / Și lumina / Și soarele cu căldura. / Dac-aveți v-o fată mare, / Ca s-aprind-o lumânare, / Că noi stămu de-a mirare. Așternutu-i de parale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu erau puși în libertate, pentru că s-au împotrivit reeducării. În mijloc de țară dobrogeană, frumoasă ca o grădină de rai, se ascunde undeva, printre ușoare coline, scăldate de razele soarelui strălucitor, un loc al pătimirii neamului românesc. Acolo era iadul, acolo era Noua-Culme “. Drumul spre lagărul Noua-Culme este asemănat de Atanasie Berzescu cu fuga moldovenilor din timpul lui Ștefan cel Mare când năvăleau tătarii. “ La Vadul Oii, trecem Dunărea pe poduri plutitoare în Dobrogea. Cu nori de praf după noi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
La un moment dat ne desprindem de șoseaua spre Constanța și o luăm spre sud. Cum noi veneam dinspre nord, lagărul Noua-Culme era spre dreapta. În partea stânga era calea ferată, care cu ani în urma servise canalul. Suntem la portile iadului din țara lui Dobrotici, lagărul de exterminare Noua-Culme, de gradul I. Lagărul morții.... Neculai Popa, rearestat și el în 1958, la fel ca și tatăl meu, împreună cu alți deținuți, a fost îmbarcat în camion și dus în colonia Culmea. De
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
astâmpăram foamea”. Aici la Noua-Culme era mai rău ca la Aiud, unde am făcut peste opt ani de închisoare. Deși Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din țară, despre care sa dus vestea în toate colțurile pamântului, iadul de la Noua-Culme îl depășea”. Deținuții stăteau la un loc, în aceeași cameră, bolnavi de TBC sau alte boli contagioase, cu ceilalți deținuți care erau și ei slăbiți datorită regimului de înfometare sau vârstei înaintate. Toată lumea trebuia să servească masa pe
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
a scăpa din lagărul morții s-au înfiripat încă din toamna anului 1959, când primul lot de detinuți a plecat undeva. Nu se știa unde. Fără voia lor, chiar dacă în necunoscut se duceau, bucuria le umplea sufletul. Scăpau de Noua-Culme, iadul roșu ...Singura țintă cunoscută de ei era exterminarea noastră. Voiau realizarea a cât mai multor dispăruți..... La început de primăvară, prin aprilie 1960, printre noi, cei rămași la Noua-Culme, își făcuse loc un zvon. Plutea lin peste noi vestea plecării
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
25 hectare; 3) Cultura mare, în cadrul IAS-ului MAI, unde lucrau 90 % dintre deținuții din Periprava și unde erau cele mai grele munci din agricultură. Despre munca de aici Anastase Bârzescu spune” De câte ori munceam la cultura mare, trăiam clipele de iad de la Noua-Culme și Aiud”; 4) Atelierele de cizmărie, croitorie, fierărie, tâmplărie, tapițerie, uzina electrică, grajdurile etc. ; 5 ) Recoltarea stufului în timpul iernii, activitate descrisă de nenumărați deținuți de la Periprava, ca fiind una de exterminare. Munca aici se efectua “zi-lumină”, denumire dată
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
căprioară..." rămâne tânăr. Se impune să subliniem grafemul și aspectul grafic al cântecelor. Scrierea cu majusculă accentuează afectivitatea, dar ajunge și la manieră, având în vedere grafia cu spații largi ce impune o anumită diferențiere: "Pădure, Și nor, cer, și iad, și câmp, și rai, și loc și dor și Mare pier, voce" ("Dimensiuni") În "Bazarul cu vești" apare un personaj, "Glafira", o "Duduie" argheziană, boită, urâtă și ridicolă prin mondenitate. "S-a sfătuit cu doctorul Pepelea:/ Din șold, din fese
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
folosit drept cadru pentru evocarea copilăriei cu o undă de părere de rău. "Amurg cu diavoli", Rara fericire de primăvară", "Izvorul" descoperă lumi cu peisaje halucinante. Dialogul cu divinitatea este dramatic, ierburile umflate au ucis aerul, apa arde ca un iad, vitele sunt de aur, taurul este o grămadă de pietre scumpe. Peisajul este realizat în manieră expresionistă, apocaliptic. Pârjolul a cuprins cerul și Dumnezeu a murit din propria-i răzbunare ("O, Doamne, vitele s-au înecat/ în iarbă!"). Poemele exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel cuvânt originar!". În poemul "Instanță" este bolnav de cunoaștere și este chemat la judecată în fața absolutului. Simte nevoia unui abis justițiar. Divina comedie este divina aventură "Rai altoit pe iad tânjind spre purgatoriu/ Ce însemnăm în jocul de forțe ce-și bat joc?/ Trăim râzând și naștem, pe dealul iluzoriu,/ diverse lumi de ceară de geniu și noroc." Ideea ne amintește de "Memento mori" al lui Eminescu. Ca și altădată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
omului care s-a crezut îngropat de viu. Cei doi colegi, nicicând prieteni poate, se regăsesc în rolurile oamenilor care au deschis timpul ei doi singuri pe pământ, ei doi gata și de început și de sfârșit. "Celălalt" crezut un iad în captivitățile lui Sartre, devine-n Noaptea Bufonilor rai și alinare, isbăvire și putere. Actorul află secretul Sufleorului, Sufleorul îi este partener de ultim drum Actorului. De-aici viața se reia, fricile stau în loc, amintirile revin și jocul se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie, cauzalitate; oamenii sunt supuși condiției pătimitoare între cer și pământ, între dragoste, moarte, ispășire. Avem în ficțiunea lui Caragiale raiul visat de Ion Nebunul, unde sălășluiește "Maica Domnului "care ne desparte de rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea morților, realitatea ei și cutumele cărora li se supunea Anca. Ca într-un ritual păgân, Anca este obligată să-l răzbune pe Dumitru, ucis pentru ea, dar creștinește, ea urmează cu devoțiune întregul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
final, urmează scena cea mai frumoasă, cea mai adâncă a spectacolului: culcați jos, în jurul Mariei ucise, ei toți ceilalți sunt balta, mâlul care-l va înghiți, simbolic, pe Woyzeck. Și, imediat, același zgomot asurzitor, ritmat al jocului fierbinte, ca un iad. Aceleași frânturi de gânduri, aceeași zădărnicie fără sfârșit. Peste cadavrele celor doi Doctorul își continuă "studiul" cu Andres, celălalt umil soldat. O moarte inutilă, o zbatere inutilă; totul se desfășoară în cerc, fără ieșire. [...] (Miruna Ionescu) Ana Ciclovan, Dorina Lazăr
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să-l ieie cel căruia îl împrumuți, de voiești a nu te sfădi cu el. Dacă se dă cuiva un ac, apoi e bine a i-l da cu ață, fiindcă se zice că, dacă ar fi sufletul aceluia în iad, va fi ața, de care trăgîndu-l se va scoate afară. Cînd dai cuiva un ac, să nu-l azvîrli, căci cît li-i azvîrli de departe, atîta are să-ți moară un copil de lung*. Cine dă acul cu ață într-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
toaca în cer. (Gh.F.C.) Voinicii să nu mănînce cap de cocoș. (Gh.F.C.) Cocoșul e înger văzut. (Gh.F.C.) Cînd cocoșul se face de trei ani, ouă un vîrcolac. De-aia trebuie să tai cocoșul înainte. (Gh.F.C.) Numai ticălosul care ajunge în iad drăcuie cocoșul. (Gh.F.C.) Omul trebuie să dea de pomană un cocoș altuia de un leat cu el, ca pe lumea cealaltă cocoșul să-i iasă înainte cîntînd. El cîntă și cînd vine dracul să ceară sufletul, ca dracul să se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd va scoate oul acesta pui, atunci să mai apuce frigurile pe cutare; cînd se va face ou de sare aici, atunci să mai apuce frigurile pe cutare.“ Frîntură Bărbații care mor de frîntură* se duc de a dreptul în iad. Fruct Dacă în noaptea de Crăciun arunci cu piatra în arbori, vor da mai multe fructe. Femeia îngreunată să nu mănînce fructe crude, că naște mai devreme. (Gh.F.C.) Frunte Se crede că oamenii cu o frunte naltă sînt foarte cuminți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
flori de mac sub cap ca să le îndrăgească flăcăii. Se crede că dacă va mînca o femeie grea mac, apoi copilul ce va naște ea va avea o peliță foarte slabă. Macedon Alexandru Machedon a umblat de-a valma în iad. De rai nu s-a apropiat de cincisprezece mile* de loc. Maica Domnului Cînd mergi cu picioarele înapoi, Maica Domnului plînge, iar dracul rîde. Mană La cei ce au vaci cu lapte nu se vinde unt, brînză, că-ți ia
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]