5,035 matches
-
la Florența? Întrebă el. — Ce? — Trezește-te, Bargello. Ordinul cavalerilor sărmani ai lui Hristos, zis al Templului. Straiele lor albe, cu crucile evidente. Știi dacă există vreunul În oraș? Celălalt părea să fi priceput, În sfârșit. Ridică din umeri cu indiferență. — Ah, felul acela de sectă. Erau așa puternici, iar mai apoi au pierdut Țara Sfântă, prefăcându-se că voiau să-și dea viața pentru Sfântul Mormânt. S-au Îmbogățit și făcând negoț cu maurii. Trufași și obraznici, hrăpăreți ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
moștenitori la tronul imperial, nu-i așa? mai zise Dante. Ori sunt În eroare? Sienezul Își ridică preț de o clipită ochii spre ferestrele de la cămăruțe. Fu doar o scânteiere, iar apoi privirea Îi reveni asupra lui Dante, cu aceeași indiferență dinainte. Fu suficient pentru ca poetul să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
potrivească. Nu urmă nici o reacție la această acuză. Fiecare se uita Înainte, abia urnindu-și ochii spre vecin, dar fără a merge mai departe. Evident, știau că la masa aceea stătea un asasin și păreau să accepte acest lucru cu indiferență, ori cu sordida solidaritate a complicelui. Cecco d’Ascoli Își ținuse, până În clipa aceea, capul Înclinat pe mâna cu pumnul strâns. În cele din urmă, se deșteptă din toropeală. — Ai dreptate, messer Alighieri, și poate că la asta ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Foarte drăguț, iubito. Mă bucur. Cum? Nici o reacție? Ar fi trebuit să fiu ușurată fiindcă Randall nu se simțea amenințat de faptul că-l luam cu mine pe Luke - dar o parte din mine, o recunosc, era puțin dezamăgită de indiferența lui. — O să scap de zdrențele astea și-o să fac un duș. O să fiu rapid. Îți promit. Zâmbindu-mi ca un drăcușor, Randall și-a slăbit nodul cravatei, după care s-a îndreptat înspre baie. Poate că simțea doar teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nefericire sîntem deja vînduți, ți o spun pe șleau, chiar dacă s-ar putea să sune cinic. Asta ne-a fost întotdeauna soarta, am ținut întotdeauna morțiș ca alții să ne poarte de grijă, să se ocupe de problemele noastre, încît indiferența față de propriul destin și propria soartă ne-a intrat în instinct, făcîndu-ne să părem handicapați în ochii străinilor. — Dacă e chiar așa de neagră situația, zice Sena, de ce n-ați putea s-o schimbați chiar dumneavoastră? Știți bine că de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în ciuda obezității lor, aveau coșuri, acnee și alte simptome ale supraalimentarii. Această dezordine este o consecință directă a poluării organismului care rezultă dintr-o lipsă totală de respect pentru corp și natură care, la rândul ei, provine din ignoranța și indiferența față de realitățile vieții. Dintre nenumăratele specii de pe pământ, numai specia umană nu se simte legată de legile naturii și de aceea le încalcă zilnic cu impunitate. Totuși, natura, în evoluția ei, se răzbună pe cei care i-au încălcat legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
domnule, declară emoționată adolescenta strabică. Și bărbați În frac... Unde? Întunericul devenise atât de dens Încât vocea care se auzi venea parcă din pereți, sau chiar din ei, media stranie a tăcerilor lor, a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al lui Flavius-Tiberius, somnul soldatului, consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deschise fără emoție și bătrânii putură să vadă că Într-adevăr nu se Înșelaseră: fiul lor primise o felicitare muzicală de care nu vor Înceta să se minuneze o bună bucată de timp. Violeta Rancea-Reichler nu se dezmințea nici acum. Indiferența cu care fiul lor parcurse cele douăsprezece rânduri pline de simțire era de bună seamă jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost dat să aibă o asemenea noră. Doamna Moduna o vedea chiar În visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
efort vor fi răsplătiți apoi cu mezeluri afumate făcute de mâna lui, cu țuică de pere și cu multe alte finomșaguri care să Îl facă repede uitat, iar lumea să se simtă bine, ca la o Înmormântare reușită. Resemnarea și indiferența vor fi tulburate o dată pe an de Ziua tuturor sfinților. În acea zi, toți sfinții trec prin fața celor mutați din lumea asta Într-un fel de defilare sau procesiune tăcută și demnă, cum se mai Întâmpla uneori de l Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță, de la indiferență la o vagă curiozitate. De data asta sări ca ars În picioare și Începu să urle: Tovarăș? Io, tovarăș? Cu tine mă? Să mă faci tu pă mine tovarăș! Pă mine, mă? La câțiva ani de la Revoluțiia noastă! A noastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vom respecta niciodată, până când nu vom disocia caracterul ei sălbatic de noțiunea de folosință - oricât de nevinovat sau inofensiv folosul. Căci tocmai inutilitatea generală a unei părți atât de mari din natură se află la rădăcina vechii noastre ostilități și indiferențe față de ea. Există un fel de răceală, aș spune mai degrabă o amorțeală, un spațiu gol În miezul coexistenței noastre forțate cu toate celelalte specii ale planetei. Richard Jefferies a forjat un cuvânt care s-o definească: ultra-umanitatea a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
scop. Această Înrobire față de motiv, funcție, beneficiu cuantificabil s-a infiltrat acum În toate aspectele vieții noastre - și a devenit efectiv sinonimă cu plăcerea. Versiunea modernă a iadului este lipsa de scop. Naturii Îi lipsește mai ales acest lucru, iar indiferența și ostilitatea noastră se leagă strâns de faptul că singurul ei scop pare să fie existența și supraviețuirea. Putem crede că asta se extinde asupra Întregii existențe Însuflețite, inclusiv a noastră proprie, și În ultimă instanță, chiar așa și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Încă bântuit de un refuz Înrădăcinat de a accepta implicațiile vestitului sarcasm al lui Voltaire despre ferocitatea cu care animalele se apără atunci când sunt atacate; ceea ce nu este În mod clar de partea omenirii este Împotriva ei. Nu putem Înghiți indiferența simplă, ultraumanitatea unei părți atât de mari din natură. Putem deplânge despădurirea bazinului Amazonului, poluarea mărilor și râurilor noastre, exterminarea familiei balenelor și nenumărate alte fărădelegi comise Împotriva naturii sălbatice de către omul contemporan. Dar la fel ca natura Însăși, cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
-l închipui pe Dumnezeu tiranic, pornit împotriva mea, ca tata. Dacă tata ar fi fost un ateu, cred că aș fi devenit bigot. El era însă din acest punct de vedere un om normal care trăia undeva între evlavie și indiferență. Respecta zilele de sărbătoare, tradițiile, aprindea la biserică lumânări pentru morți. A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui, adică fără să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întâmplarea a vrut ca datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sănătoși. Fac profesia pe care și-au dorit-o. Unii au copii. Își pot permite să fie generoși și să mă sărbătorească pe mine. Dar n-am nevoie de afecțiunea lor! Ea mă jignește. Aș prefera să fiu privit cu indiferență. E mai tonic. M-am săturat să mă văd protejat de colegi din cauza bolii. Vreau să fiu pe picior de egalitate cu ei. Îi privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și ei pot fi, o clipă, umanizați de suferință, iar eu doream să vărs această lacrimă sinceră tocmai pentru a șterge descoperirea neplăcută că și sufletul meu era mediocru. Dar nu se întâmpla nimic. Nimic decât o goală și înfricoșătoare indiferență care creștea și mă lăsa să întrezăresc, prima oară, proporțiile ratării mele, mult mai adâncă decât crezuse Laura. Ea își închipuise că iubeam măcar minciuna și trăiam sub steaua ei. Nu. Eram gata să schimb o minciună cu alta, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și familia Compton sosiră Într-o stare de spirit exuberantă, iar după un pahar sau două de șampanie, balonul de săpun al euforiei Îl Învălui din nou. Le povesti despre nodurile În papură descoperite de Archer și despre aparenta lui indiferență față de primirea extatică, imitând maniera puțin pedantă și lipsită de umor a tânărului, iar ei râseră din toată inima. Necazul cu Archer, observă Balestier, era că, după ce se autointitulase apărător al conștiinței teatrale engleze, avea acum convingerea că toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că „cei mai mulți dintre noi avem În vine o cantitate cât de mică din acest prețios lichid“. Întorcând paginile, dădu peste un monolog remarcabil, În care Svengali, mâniat de indiferența manifestată de Trilby față de avansurile sale, Încerca să o Înspăimânte cu imaginea propriului cadavru, la morgă: „Dar nu mă asculți, sapperment! Proastă mare ce ești... cap de oaie! Dummkopf! Donnerwetter! Svengali vorbește și tu te uiți la coșurile de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și psiholog a venit relativ târziu În viață, dar după aceea a rămas neclintită. În timp ce Henry s-a luptat să păstreze succesul literar obținut devreme - cel puțin scrisorile sale erau mereu pline de văicăreli despre vânzările slabe, criticile nefavorabile și indiferența publicului cititor față de opera lui. Cum de se așteptase vreodată să devină un autor vândut era un mister. Ilizibilitatea cărților sale de mai târziu - toate cele de după Portretul unei doamne, după părerea ei - devenise o glumă În familie. William Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
moment de cumpănă. Cele trei romane, scrise la Lamb House și publicate În succesiune rapidă Între 1902 și 1904, Într-un elan creator uimitor și prelungit, au fost primite În cea mai mare parte cu o nedumerire respectuoasă sau simplă indiferență. Vânzările din fiecare titlu nu au Însumat decât câteva mii de exemplare. Ar fi fost destul de descurajant, dar ceea ce l-a aruncat În starea de depresie, ipohondrie și disperare aproape suicidă, ceea ce l-a redus la situația de epavă bâlbâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bogățiile subsolului..." 81 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Executând una dintre măiestrele zmucituri de volan despre care fusese vorba, înălță, concomitent, cracul stâng, zece centimetri de la nivelul banchetei și trânti o formidabilă bășină, ce păru să pledeze elocvent pentru indiferența sa... Autoturismul rulă neglijent, cu mâinile parcă în buzunare, dintr-o latură într-alta a minusculei stradele istoric Ioan C. Filitti, pe care, după un scurt ocol, o străbătu pentru a doua oară... De abia acum, de pe treapta de ciment
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
facă de lucru. Drept urmare, Emily, care acum un sfert de oră purta o pijama albă, arată acum ca un dalmațian cu botul maro Închis și pete de cacao peste tot. Richard, care unsprezece luni și jumătate din an afișează o indiferență eroică față de curățenia și aspectul general ale odraslelor lui, mă Întreabă brusc de ce Ben și Emily arată În halul ăla. Ce va zice mama lui? Curăț copiii cu șervețele umede. Ne așteaptă trei ore de drum pe autostrada A1. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
victimă când pentru asta făcuse totul și doar în ultima clipă s-a răzgândit și a preferat să trăiască? Nu mai lipsea decât să-și scoată din minte tot ce l-ar fi putut împinge să regrete că moare. Puțină indiferență și ar fi ajuns în mijlocul flăcărilor care l-ar fi făcut nemuritor. De ce trebuia tocmai atunci să dea înapoi? Avea gloria la îndemînă și a risipit-o în schimbul unor ani, câți mai are de trăit. Obișnuit cu mirosurile ierbii în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cunoscut amator de exotisme. Unul dintre invitați, tânăr diplomat (tot englez), sfidează cu vestimentația și prin Întreaga sa atitudine prinți, contese, ducese, dar mai ales prețioasele piese din colecția de rarități orientale a gazdei. Trece afectat și sfidător, afișând „o indiferență nonșalantă”, care-l face În final pe baron să exclame, oarecum flatat că a avut un invitat atât de exotic: „Ce ciudățenie, acest dandy!”. „Am fost surprinsă să constat - adaugă Lady Morgan - că venerabilul călător În Egipt Își lărgise Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Principiile sale - enumerate de Sartre - scot dandysmul În afara legilor comune, ca o instituție ciudată și, În același timp, Îi prescriu niște legi noi, implacabile, cărora li se supun toți cei odată acceptați În interiorul castei: gratuitatea, parazitismul, solidaritatea mecanică, de grup, indiferența, fascinația morții. Dar, după cum vom vedea, legile dandysmului sunt mult mai numeroase și mai nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]