4,930 matches
-
un viitor mai bun pentru o clasă socială puternic reprimată. Ultimul acord al cărții, deși conceput grandios, nu e lipsit de o anume banalitate ce transpare din sentimentul foarte concret al dinamicii vieții, pigmentat de o abia perceptibilă tristețe la indiferența unui univers străin de dramele umane: „Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau în zgomotul din ce în ce mai mare al lumii...”, unde „lume” nu e decât corespondentul popular pentru neologicul „univers”. într-o lume sonoră cotidiană dizarmonică, această perspectivă de comparație, rezultată
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
un mod misterios, îl urmărește pe protagonist și exercită asupra acestuia o fascinație stranie. Caracterul malefic al lui Svidrigailov este dat nu doar de multiplele lui vicii și crime săvârșite (înșelătorie, violență, senzualitate, atracție față de minore, omor), dar și de indiferența cinică cu care își prezintă propriile fapte. Un astfel de personaj nu conține în sine perspectiva salvării, prin urmare, el se va sinucide, subliniind astfel caracterul autodistructiv al necredinței. Svidrigailov este un personaj complex și face mai multe acte de
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
al necredinței. Svidrigailov este un personaj complex și face mai multe acte de caritate decât oricine altcineva din roman. Binele, ca și răul înfăptuit, nu-l ating și nu-i implică toată ființa, actele sale fiind privite cu detașare și indiferență. Acesta este și motivul pentru care personajul nu se salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
Piotr Verhovenski) sunt fascinate de personalitatea acestui erou. Stavroghin este considerat un „soare” sau este denumit „țarul” (Lebeadkin și Piotr Verhovenski îi spun astfel ). „Dumneata ești lumina și soarele...” Dar ceea ce îl caracterizează, în esența lui, este orgoliul nemăsurat și indiferența față de tot ce face și față de toți cei pe care-i întâlnește. Personajul devine conștient de damnarea sa: el știe că a greșit atunci când a provocat moartea Matrioșei și, mai târziu, pe aceea a Mariei Lebeadkina, înțelege că nu o
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
provocat moartea Matrioșei și, mai târziu, pe aceea a Mariei Lebeadkina, înțelege că nu o poate iubi pe Liza, dar o primește totuși la el. Sigur că a greșit, vina nu-i provoacă suferință sau remușcare, pentru această stare de indiferență fiind și condamnat. Din dispreț pentru ceilalți, iar nu din căință își asumă pedepse pe măsura faptelor comise: recunoaște public că este căsătorit cu Maria Lebeadkina, multiplică manuscrisul în care își mărturisește crimele. Lipsa căinței va face imposibilă salvarea lui
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
identifică libertatea cu Dumnezeu, pe când personajul lui Dostoievski dorește să-și afirme libertatea tocmai în condițiile inexistenței lui Dumnezeu. Efectul acesta autodistructiv este generat de lipsa credinței în înviere. în acest caz, demonismul personajului nu este dat de dubiu sau indiferență, ci de convingerea fermă că învierea nu este posibilă și, că prin urmare, viața este lipsită de sens. „Demonii” sunt cei cărora Dumnezeu le este indiferent, demonii sunt cei care-l neagă pe Dumnezeu și i se substituie. în această
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
tinerețe sunt retrăite cu tristețe și durere la bătrânețe?! Omul ar trebui să fie conștient că va ajunge la perioada neputinței și ar trebui să privească trecutul cu înțelepciune și răbdare, cu sentimentul amintirilor, cu mulțumire sau cel mult cu indiferență și sub nicio formă cu tristețe. Un alt obicei frumos pe care mi-l amintesc cu nostalgie și cu durere este plecarea în armată. Ce frumos ne petreceam noi unii pe alții când plecam în armată! Plecam pe rând, în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
au existat până prin 1965, când la conducerea țării a venit olteanul de la Scornicești, după venirea lui Ceaușescu la conducerea țării, aceste practici au fosc înlăturate și condamnate cu severitate. Acesta, a implementat sindromul fricii,începând cu miniștri,care priveau cu indiferență multe lucruri de acest gen și până la Ion sau Gheorghe de la coada vacii când au început să știe și de frica legilor și a lui Dumnezeu, dar în primul rând de miliție, securitate și justiție. După aceste date, românul a
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în fața unei situații greu de descifrat. Stoparea cursului vieții normale, simțit de zeci de ani și trecut pe linie moartă, fără misiuni, fără sarcini și obligații zilnice, să ajungi militar rezervist fără nicio atribuție în societate, să fii privit cu indiferență, să fii obligat de a te feri din calea celor activi, tot mai lateral și să nu te mai ia nimeni în seamă, decât tovarășul de viață, este foarte greu de suportat. In noua situație ,cu acest nou statut, trebuie
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dispreț de către unii ce se pretind a fi români. Auzeam aceste aprecieri pe la diferite posturi de radio străine, înainte de 1990, se știe care erau acestea și "eroii" care discutau pe seama situației neplăcute, pentru unii, din România, dar erau tratate cu indiferență de români. Blamurile și aprecierile negative sunt și acum difuzate pe aceste canale, ba acum sunt legale și interne, apărate de statul nostru. Faptul că unii nemulțumiți afirmă că nu se merită să trăiești sau să faci ceva bun pentru
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
precum atitudinea partidelor politice față de politica internă și externă, caracteristicile monarhiei române, sau dezvoltarea curentelelor sociale și politice extremiste. În decembrie 1935, Radu Lascu aprecia că, în condițiile menținerii cenzurii, discuția asupra Mesajului regal devenea un simplu simulacru. El critica indiferența guvernului față de țărănime și de muncitori, precum și tendința de suprimare a libertăților cetățenești, care reieșea din proiectele de legi anunțate de cabinet 407. În iarna anului 1936, în timpul discuției la Mesajul tronului, C. Zamfirescu constata, din nou, că, în România
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în războiul ce abia se terminase, din nenumăratele exemple trăite din primele momente ale noii colaborări după 23 August 1944 (exemple ce vor face obiectul unor alte povestiri pe care țin să le aduc la cunoștința atâtor oameni neinformați, din indiferență, din rea credință sau din satisfacerea unor interese) din discuțiile avute cu tatăl meu, om de o inteligență sclipitoare, înaltă instruire și o veche și nobilă formație politică (liberală) moștenită în același timp din moși-strămoși, ce au jucat un rol
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
altceva decât trăisem până acum; iată-mă trimis parcă la studii undeva, în inima Europei. Deocamdată însă, mai curios era faptul că vremurile se schimbaseră cu desăvârșire. Istoria răsucise ca o rufă udă existența tuturor, storcând-o cu răbdare și indiferență. Lumea în sine era complet înstrăinată de trecut. Catastrofa României Mari, umilința inimaginabilă a acestei catastrofe aduseseră în putere pe legionari și pe generalul Antonescu, care, dacă nu era de-al lor, era totuși prieten cu ei: fusese nu numai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe care-l ascultă cu pietate și fervoare, Vasile Marin îi avertizează pe adversarii naționalismului: „să ia aminte rahiticii intelectului strânși în țarcurile democrației comunizante: nu cu zeama roză a conferințelor politice ori cumpăna muiată în cerneala de boz a indiferenței se pregătesc marile transformări“. El însuși devine profet: „Sunt semne. Încheieturile lumii vechi trosnesc de pretutindeni. Oamenii lumii care se duce au ochii rătăciți: dezorientarea le trece pe dinaintea vederii jucăușe ca-n apa morților. Din străfundurile vieții naționale, acolo de unde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Mentalitatea lui se poate deduce din împrejurarea că el a tradus din franceză, în 1923, Protocoalele Sionului, cunoscuta mistificare pe ale cărei falsuri s-au bazat antisemiții cei mai turbați. Îndemnând și dânsul la „jertfă“, la drumul „fără întoarcere“, la indiferența față de verdictul tribunalelor care-i judecau pe naționaliști, deoarece între „moarte sau victorie“ nu există o a treia cale, Moța trăiește, parcă mai iluminat decât toți, ceea ce însuși numește „ruptura“, „nebunia“ luptătorului fanatic. În februarie 1937, când sicriele cu trupurile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sărăcie penibilă, care e pedeapsa cea mai mare. Când focul meu a cuprins totul afară de obiectul său, când acest foc, nutrit sexual, e totuși de o amploare spirituală extremă, transcendență pură în văpăi - ce pedeapsă mai mare poate fi pentru indiferența față de focul meu decât sărăcia, stupiditatea, materialitatea grotescă a ființei iubite? Și nu e deloc drept să se spună: nu a meritat să iubești atât de mult pe cine nu a știut răspunde decât cu indiferență și cruzime iubirii tale
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mare poate fi pentru indiferența față de focul meu decât sărăcia, stupiditatea, materialitatea grotescă a ființei iubite? Și nu e deloc drept să se spună: nu a meritat să iubești atât de mult pe cine nu a știut răspunde decât cu indiferență și cruzime iubirii tale. O astfel de înțelepciune, ca orice altă înțelepciune, nu are ce căuta în iubire. Căci iubirea iubește totdeauna ceva ce merită și nu există om pe lume care să nu merite să fie iubit. Dar ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
simți intimitatea superioară a ființei iubite. Această nevoie de superioritate în afara mea mi-e generală. Aș fi fericit dacă aș trăi într-o societate în care ceilalți mi-ar fi superiori. Când iubesc și nu sunt iubit, sufăr, văzând în indiferența și cruzimea ființei iubite un semn al inferiorității față de mine. Atât de mare e această suferință, încât îi spun: iubește pe altcineva așa cum ar trebui, cum aș vrea să mă iubești pe mine. Și, dacă lucrul s-ar întâmpla, dacă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
comunal. Constatarea eșecurilor a generat un discurs modernist de luptă contra lipsei de îndrăzneală, a incompetenței și egoismului edililor locali. Acest discurs va cunoaște cea mai mare audiență la ora modernizării din anii 1950 și 1960. Inventarea ideologiei politicii locuinței Indiferența politică a muncitorilor față de problema locuirii Problema locuințelor nu s-a pus cu adevărat în Franța decât în cursul secolului al XIX-lea, deși mai fusese evocată în timpul Revoluției franceze. Luarea la cunoștință a problemelor puse de insalubritatea locuinței populare
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cei rău intenționați exercită în mod constant o influență nefastă asupra celor buni"3. Aceste concentrări ar fi creat un mediu propice revoluțiilor. În ceea ce-i privește, muncitorii părea resemnați cu insalubritatea locuințelor lor. Desigur, s-a exagerat adesea în privința indiferenței proletarilor față de regulile elementare de igienă. Este adevărat remarcă Alain Faure că poporul nu deschide prea bucuros ferestrele, dar nu din cauză că a devenit insensibil la mirosurile animaliere ce bântuie prin încăperile înguste și suprapopulate, ci din cauza zgomotului și a mirosurilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
-a la cea de-a V-a Republică. Din nefericire, puterea statului, astfel restaurată prin întărirea puterii executive cu un adaos de știință și de tehnicitate, transforma natura temerilor aferente devenirii spiritului public. Apare o și mai mare teamă de indiferența opiniei față de viața publică, de pierderea interesului pentru politică, precum și de nesupunerea față de puterea politică. Desemnarea directă a celui care ar urma să conducă statul avea oare să facă alegătorii să devină mai solidari cu puterea? Avea să-i facă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vizionar al baronului Haussmann / 68 Accelerarea logicilor segregării urbane / 75 Nașterea politicilor urbane / 78 Inițiativa responsabililor municipali și a unei elite reformiste aflate de partea industrializării / 78 Planificarea urbană pusă la proba proprietății funciare / 81 Inventarea ideologiei politicii locuinței / 83 Indiferența politică a muncitorilor față de problema locuirii / 83 Aplicarea principiilor solidariste / 89 Promovarea unei elite muncitorești urbane / 91 O inflație a reglementări puțin constrângătoare / 96 Capitolul 2. Urbanizarea chestiunii sociale / 103 Depolitizarea guvernării orașelor / 103 De la socialismul municipal la municipalismul social
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cunoscut-o, a zis că sunt ca mama ei și m-a întrebat cum se face ciorba de fasole. Era plecată de ani buni din țară, cred că i lipseau mama și copilăria, dar între timp folosea acea mască de indiferență despre care am vorbit mai devreme. I-am făcut eu mâncare, i-am văruit camera în care stătea... Toate aceste personaje trăiau de azi pe mâine. Cred că nu mai cunoscuseră de mult un om normal și nu mai erau
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu un altfel de ritm, nu te mai poți adapta la ceea ce era odată „acasă”... Rudele au viața lor, în care tu încapi doar o dată pe an, de sărbători... Ai sperat să găsești afecțiune și prietenie. Dai peste răceală și indiferență. Și trăiești și mai rău din punct de vedere financiar. Acest om mi-a spus: — Ești norocoasă! Italia te-a primit cu brațele deschise în vreme ce te-ai simțit gonită din propria ta țară. Ești capabilă, ești inteligentă, aici toți care
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
coboară până la a o colora cu aparențele prieteniei. Spune cu ingenuitate că are nenorocul de a nu se putea lipsi de niște persoane de care îi pasă prea puțin: și dovedește asta prin fapte. Poți s-o vezi aflând cu indiferență despre moartea unor oameni care o făceau să plângă când întârziau un sfert de oră la o partidă de joc sau la o plimbare. Nu-ți poți face iluzii în privința ei: franchețea, sau, mai exact, puțina considerație pe care o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]