6,831 matches
-
ci exerciții la o temă dată: invenția omenească hotarele. Așadar, un al doilea caiet de vocalize: De ce vocalize în re minor: pentru că dacă ne referim la Hotarele istorice, putem vorbi doar într-un registru mai degrabă trist; pentru că după Enigmele infinite, vocalize în do major, era firesc să continuăm cu gama următoare; pentru a ne imagina cât de minunat ar fi să putem trăi fără hotarele ridicate între noi. (De citit cu lingurița) Moto: "Istoria este fluidă, iar geografia fixă." (Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
doilea oraș ca mărime din Guinea Bissau, considerându-se, pe bună dreptate, că denumirea SCT Societatea Colecționarilor de Turism a deturnat total adevăratul sens al Societății.") Dacă v-ați amintit corect toate astea, înseamnă că n-ați parcurs inutil Enigmele infinite. Într-o noapte de marți spre miercuri, Julius Zimberlan, ajuns între timp prim-vicepreședinte al SCC, a avut un coșmar cumplit: se făcea că toate granițele din lume au fost abolite! Oriunde priveai pe întinsul necuprins, nu mai dădeai de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în cor. Tata n-a ieșit de pomană în stradă, a mai adăugat Vasili (Miky) Pavlovici. 77. Nici în Republica Umanistă Vandana, Joseph Spilburn nu regretă Regatul Vandan (de tristă amintire) sau Totul se repetă Imaginația lui Dumnezeu este aproape infinită. Întâmplările lumii sunt constituite dintr-un număr limitat de elemente. Care se așează aleatoriu, ca într-un caleidoscop. Astfel că, inevitabil, lucrurile se repetă. De regulă, la intervale mari de timp, la intervale atât de mari încât memoria umană să
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
iubirea Domnului, cea revelată pentru iubire inimii nemărginite. Ecleziastul spune că "Inima omului înțelept se află în partea dreaptă, iar cea a neștiutorului, în stînga". De fapt, vrea să sugereze un proces de dezmărginire, care face posibilă realizarea Existenței Unice Infinite, în care nu mai există individuație, ci doar Ființa Eternă. Toate religiile postulează trei principii fundamentale : lumea, sufletul și Dumnezeu. De fapt, la o trăire mai adîncă, cele trei sunt una. Cum iarăși se spune în Gita : Tot acest cosmos
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vreme, plini de neliniști și smulși din pacea unității, prin obscuritatea nopții spirituale, în căutarea sensului. Obiectivul profund al întregului demers îl constituie intuirea unității pierdute cîndva, in illo tempore, dar care poate fi recunoscută, sau măcar intuită, dincolo de multiplicitatea infinită a formelor exterioare : suntem construiți după același ADN și aparținem aceleiași Ființe. Mecanismele mentale care au domnit în ultimele secole sunt pe cale să se stingă, iar societatea noastră a atins un prag critic de reprezentare. Trăim o metamorfoză, o trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
De pildă omul este totalitate în sine, poate conține totul. Nu există nimic în marele univers care să nu fie și în om, analogic și integrator. Diversitatea nu exclude unitatea, dimpotrivă, și aceasta e una dinamică, aflată în permanentă și infinită schimbare, dar fără ca întregul să fie afectat, el rămînînd ceea-ce-este. Levinas vorbește și despre totalizare, dar eu cred că totalitatea există ab initio, deci putem vorbi mai curînd de un proces de particularizare, de nuanțare, care nu pune în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și cele politice ar trebui să se adapteze. Avem drepturi, mai ales în materie de libertăți, dar "nici o literă din lege nu va cădea", iar aceasta limitează libertatea în acord cu principiile universale, cu Sursa ultimă a Legii, care e infinită. Transcendența infinitului se reflectă și în totalitatea socială, unde el mă privește în ochii celuilalt și realizează astfel de triade, care oferă osmoza societății. Raporturile etice transcend (dez)ordinea politică și vizează drepturile tuturor oamenilor. Filosofia nu înseamnă înțelepciune, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
absolut și infinit. Printr-o autocontemplare, el a a creat un punct, numit "Punctul Zero", un Fiu al Vidului, ce conținea totul ca potențial, mai bine zis conștiința și energia necesară manifestării. Punctul Zero este o esență indivizibilă, care conține infinită conștiință și energie, scînteia ce a pornit motoarele Creației. Este Spiritul, esență a tot ce există, adică Dumnezeu și noi. Suntem primul principiu ce întrupează posibilitățile divine, lotusul cu o mie de petale. Suntem floarea care se desface din Sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
credeau primii greci. Dar prin Nimic și Vid eu înțeleg ce înțeleg orientalii, "vidul plin", din care totul decurge, o matrice de potențialități, de ființări, care fac parte din Ființă, dar nu se confundă : Ea este mult mai mult, este infinită. La crepusculul Ființei, uitată pînă la Heidegger, se naște știința și tehnica sa. Întreaga istorie, dacă vreți, este una a Ființei. Cursul său nu mai este influențat atît de războaie, decizii politice, realizări economice sau inovații științifice, cît de modul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
este în clipă, în Ființă, imuabil, este "prezentul durabil" al stoicilor, este atemporal, ca întreaga existență, este și aspațial, dincolo de orice geometrie. Astfel, glumind, vom spune că va fi doar ceea ce este și a fost. Timpul nemișcat este și spațiu infinit, spațiul mișcat devine timp, dar existența e dincolo de ele. Deci eu sunt atemporal și aspațial, în măsura în care mă identific cu întregul din care fac parte. Existența mea este un scop în sine, ca și a întregii Creații. Contribui și eu la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
justiție socială este clădită pe raporturile cu celălalt. Testarea virtuților noastre se face prin intermediul celuilalt, relațiile sociale îl presupun, chiar dacă cuanticii ne demonstrează că undeva, în adînc suntem unu, că aparținem aceleiași Ființe, suntem construiți după același ADN, dincolo de multiplicitatea infinită a manifestărilor exterioare. Iisus ne învață să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Tu sunt eu. Cum spunea Țuțea, "în fața absolutului divin, geniul e frate bun cu nărodul". Gîn direa pură are la bază experiența etică bulversantă a întîlnirii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mai fii om, cu tot ce am semănat în urmă, prizonier între atîtea universuri ce concurează pentru el. Noroc că multe vor rămîne ca taine, închise în cîte o boabă de rouă, în fiecare dintre universuri, cu toate spaimele lor infinite; soarta omului e, oricum, dincolo de ele. Așa cum o picătură de apă închipuie oceanul, un om conține întreaga rasă umană. Manifestîndu-și răutatea, el a devenit centrul tragismului universal. Fiecare suferință a fost activată prin intermediul omului, boala omului s-a răspîndit la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în ocean și s-a dizolvat complet. Așa este și contopirea noastră cu divinul, în același timp concretă și abstractă. Lumina și iubirea divină au un continuum în noi. Îi spunem conștiință pură, transcenzînd toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa identitate devine una cu Sursa într-un non-timp durabil. Conștiința cosmică nu este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
o face pe aceasta dependentă direct de investiția în cunoaștere. Modelul neoclasic se baza pe acumularea de capital, caracterizată de așa-numita "lege a randamentelor descrescătoare". Investiția tehnologică, dimpotrivă, produce randamente crescătoare. Înalta tehnologie, imaterială, creează valoare adăugată mare, potențial infinită, neconstrînsă de limitările rarității materiale. Opunîndu-se teoriei echilibrului general a lui Walras, școala schumpeteriană neagă virtuțile autoreglatoare ale economiei de piață și apără teza ciclicității, în care inovația și "distrugerea creatoare" au un rol important. Peisajul economic nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de aur a omenirii, denumită "Renașterea internetistică". Nu numai foametea, dar și războiul va dispărea, pentru că va deveni inutil. Istoria ajunge pe culmi nemaipomenite: un viitor perfect. Un optimism febril s-a instaurat în mediile utopiștilor tehnologici, vizînd un progres infinit, firesc și natural. Bill Gates, de pildă, afirmă că "o estimare realistă a condiției umane obligă la o viziune optimistă asupra lumii". La rîndul său, Țvetan Todorov consideră că viața umană va fi "ghidată de aici înainte de un proiect pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Plopeanu Aurelian Petruș, Determinante religioase ale dezvoltării economice, Junimea, Iași, 2010; * Pohoață Ion, Repere în economia instituțională, Economica, București, 2009; * Pol-Droit Roger, Maeștrii gîndirii, Litera Internațional, București, 2012; * Popovici Iustin, Abisurile gîndirii și simțirii umane, Sophia, București, 2013; * Reese Byron, Infinite Progress: How the Internet and Technology Will End Ignorance, Disease, Poverty, Hunger and War, Greeleaf Brok Group Press, 2013; * Rinpoche Gonsar, Esența doctrinei buddhiste, Herald, București, 2010; * Sachs Jeffrey, The End of Poverty, Penguin Books, USA, 2006; * Sedlacek Tomas, Economia
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ci exerciții la o temă dată: invenția omenească hotarele. Așadar, un al doilea caiet de vocalize: De ce vocalize în re minor: pentru că dacă ne referim la Hotarele istorice, putem vorbi doar într-un registru mai degrabă trist; pentru că după Enigmele infinite, vocalize în do major, era firesc să continuăm cu gama următoare; pentru a ne imagina cât de minunat ar fi să putem trăi fără hotarele ridicate între noi. (De citit cu lingurița) Moto: "Istoria este fluidă, iar geografia fixă." (Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
doilea oraș ca mărime din Guinea Bissau, considerându-se, pe bună dreptate, că denumirea SCT Societatea Colecționarilor de Turism a deturnat total adevăratul sens al Societății.") Dacă v-ați amintit corect toate astea, înseamnă că n-ați parcurs inutil Enigmele infinite. Într-o noapte de marți spre miercuri, Julius Zimberlan, ajuns între timp prim-vicepreședinte al SCC, a avut un coșmar cumplit: se făcea că toate granițele din lume au fost abolite! Oriunde priveai pe întinsul necuprins, nu mai dădeai de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în cor. Tata n-a ieșit de pomană în stradă, a mai adăugat Vasili (Miky) Pavlovici. 77. Nici în Republica Umanistă Vandana, Joseph Spilburn nu regretă Regatul Vandan (de tristă amintire) sau Totul se repetă Imaginația lui Dumnezeu este aproape infinită. Întâmplările lumii sunt constituite dintr-un număr limitat de elemente. Care se așează aliatoriu, ca într-un caleidoscop. Astfel că, inevitabil, lucrurile se repetă. De regulă, la intervale mari de timp, la intervale atât de mari încât memoria umană să
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
și lui Carl Menger, considerați astăzi drept întemeietorii școlii utilitariste, să introducă aceste principii în teoria economică. Totuși, cei trei și-au desfășurat cercetările în mod independent. Jevons evoluează în cadrul ricardian, încercînd să-i adapteze acestuia concepția utilitaristă a calculului infinite zimal al plăcerilor și durerilor, exprimîndu-se în termeni matematici, cu ajutorul cărora încearcă să stabilească relații între principalele variabile economice. Leon Walras, elvețian de origine franceză, este mai radical, deoarece învățase de la tatăl său matematician că economia este o ramură a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o "raționalitate subiectivă" în alegerile pe care le face pentru a-și maximiza satisfacția, respectiv de un antreprenor "rațional" care urmărește să-și maximizeze producția și profitul prin utilizarea de factori de producție cu o productivitate marginală superioară. Principiul divizibilității infinite a nevoilor și bunurilor și aplicabilitatea lui este criticat de marginaliștii din școala austriacă, care susțin pe drept cuvînt că nu toate acestea sunt măsurabile, deci nu pot fi comparate, ci doar cel mult clasificate. Aceștia consideră că la baza
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nevoilor în raport cu mijloacele de a le satisface, concurența perfectă, existența unui etalon monetar stabil, considerații de natură etică ș.a. Sistemul economic imaginat de Pareto este regizat de principii mecanice stricte. Suntem sceptici, neînțelegînd cui folosesc aceste utopii cum sunt divizibilitatea infinite zimală a dorințelor și utilităților, substituibilitatea infinită între acestea, aplicarea de sisteme de ecuații simultane folosind variabile ce sunt elemente ale unor serii temporale, natura problematică a curbelor de indiferență ș.a. Utilitatea unui astfel de model a fost criticată și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
concurența perfectă, existența unui etalon monetar stabil, considerații de natură etică ș.a. Sistemul economic imaginat de Pareto este regizat de principii mecanice stricte. Suntem sceptici, neînțelegînd cui folosesc aceste utopii cum sunt divizibilitatea infinite zimală a dorințelor și utilităților, substituibilitatea infinită între acestea, aplicarea de sisteme de ecuații simultane folosind variabile ce sunt elemente ale unor serii temporale, natura problematică a curbelor de indiferență ș.a. Utilitatea unui astfel de model a fost criticată și de alți autori, care au cerut introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sunt fundamentale. 1.5. Alte contribuții Există puternice divergențe între adepții școlii matematice și cei ai școlii psihologice. Gînditorii Școlii de la Lausanne concep toate variabilele economice ca aflîndu-se în relații interdependente, de unde rigidul lor sistem de echilibru. Ei presupuneau divizibilitatea infinită a bunurilor și serviciilor, urmărind egalizarea nevoilor și satisfacțiilor pentru fiecare individ. Din contră, economiștii austrieci caută relații cauzale între variabilele și fenome nele economice și nu se preocupă de construcția cu ajutorul matematicilor a unor modele de echilibru econo mic
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a egalizării utilităților marginale", ca și modelul walrasian al echilibrului economic general și susține că variațiile venitului nu antrenează neapărat o variație proporțională a cheltuielilor ci, mai degrabă, schimbări semnificative în funcția cererii. Mai critică și alte "ficțiuni" precum divizibilitatea infinită și substituabilitatea bunurilor între ele, mobilitatea perfectă a tuturor factorilor de producție, reversibilitatea relațiilor variabile ce încetează să existe între mărimile economice, ca și absența unei distincții între variabile dependente și variabile independente. După Mayer, sistemul utilitarist nu are valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]