5,788 matches
-
ziua se micșorează cu 12 minute. l LUNA: în 1 decembrie se află în faza de LUNĂ NOUĂ, este invizibilă, răsare în jurul orei 9 și, de la această dată, începe să crească. l PLANETELE (care se văd cu ochiul liber): MERCUR - invizibilă; VENUS - vizibilă seara (luceafăr de seară); MARTE - vizibilă toată noaptea; JUPITER - vizibilă dimineața; SATURN - vizibilă toată noaptea. l ALTE DATE ȘI FENOMENE: 29 noiembrie - JUPITER la 3° nord de LUNĂ. Prof. VERA TEMPIAN agenda aniversărilor SÂMBĂTĂ, 26 NOIEMBRIE ADAM MICKIEWICZ
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
determinare a prețurilor este una extrem de complexă și care ia în considerare elemente relevante precum costurile produselor sau serviciilor, factorii de piață, volumul vânzărilor, prețurile concurenților, condițiile economice, amplasarea firmei, fluctuațiile sezoniere, prețul psihologic. Prețul psihologic se referă la « « eticheta invizibilă » pe care consumatorul o aplică produsului pe baza nivelului său de acceptare și prin prisma percepțiilor sale subiective asupra produsului. Dacă prețul de vânzare este superior, el apare ca un sacrificiu financiar nejustificat și probabilitatea de cumpărare scade. Dacă, dimpotrivă
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
amenințări atunci când consecințele produse de acestea interferează cu desfășurarea normală a activității în complexul de fitness. În Romania, politicul poate determina în anumite situații schimbări ce pot produce și fenomene denaturate, cum este problema corupției, care deși este un fenomen invizibil și nerecunoscut, poate fi întâlnit în practică. 24 Așa este cazul legii 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru inființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii care cuprinde prevederi încurajatoare pentru fenomenul antreprenorial, dar hotărârile guvernamentale și ordonanțele de aplicare
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
să nu fi știut că fulgerele și tunetele din timpul unei revărsări a cerului aveau o cauză precisă, totuși, înspăimîntată, se închina când geamurile casei noastre erau zgâlțâite de suflul trăsnetelor apropiate. În același timp știa că există o lume invizibilă de ființe care ne puteau îmbolnăvi. Se scula dimineața de tot, în plină iarnă, și deschidea toate geamurile odăii în care dormeam și la întrebarea furioasă a tatei: "ce te-a apucat?" răspundea decisă: "să iasă microbii". În același timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fel de sentimente îi stăpâneau. Întâi că nu strigau toți, dar aceștia erau mai puțini, apoi erau unii care strigau prea tare, însă cu expresii impersonale, mecanice, asemeni difuzoarelor: lăsau să se audă ceea ce strigă prin ele, amplificau vocea celui invizibil, dar ele erau simple pâlnii metalice de rezonanță, apoi erau unii stupizi, care după ce strigau arătau o figură tâmpă de veselie, al cărei mobil numai ci îl știau, râdeau, făceau o pauză, apoi iar aclamau... Am început însă treptat să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimic?" "Atît am auzit. Mă întorc la meseria mea, care mi-e dragă!" "Dar ce fac eu cu filozofia, care mi-e foarte dragă. Logica, pe care am predat-o la școala normală, nu se mai predă. Logica a devenit invizibilă, nu trebuie să mai gândim logic, ci prin sofisme..." Ben Alexandru se arătă foarte încurcat. "Unul din ele ne guvernează, continuai eu. Cu cât cresc succesele noastre, cu atât lupta de clasă se ascute și mai tare. Îți dai seama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
desminte, că sîntem amândoi ființe vii, care ne ajutăm unul pe altul în această viață și într-o zi vom avea aceeași soartă, adică vom muri. Da, am avut de multe ori această stranie senzație că acest gol, acest zid invizibil există și între noi doi, dar n-am încercat niciodată să te insult și să-ti spun, ba chiar pot să afirm că acest gol și acest zid m-au fascinat totdeauna, mi-au mobilizat toate forțele sufletești să trec
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care te pune. Da, desigur, îi spusei, să mă fac sănătos și.." Dar cu toate că în timpul povestirii avusesem de câteva ori clipe grele simțind că între mine și această lume, pe care el mi-o desvăluia, se așeza foarte des o invizibilă perdea neagră (ei, cei vii, dincolo, cu imensele lor vanități, iar eu dincoace, cu perspectiva morții) mă pomenii zicînd: "Ioane, acum că I.C. este, după cât se pare, gata oricând să-ți satisfacă orice favoare, nu s-ar putea ca adjuncții
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Sibilei, că sânt urmărit din adâncimi imemoriale de timp (care e reversibil da, s-a făcut demonstrația prin calcule matematice!) de puterea malefică a universului, nu a celui vizibil, care e minunat, grandios și călăuzit de legi, ci a celui invizibil, ce piere îndată ce-și semnalează prezența sau se comportă precum halucinantul electron care trece, în aparatul de experiență, fără să se divizeze, prin două orificii deodată... Și individul din fața mea părea astfel dotat, să treacă, adică, în același timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici atât de orb ca tata ca să nu-mi dau seama de cine mă iubește și să fiu trufaș când nu trebuie..." Abstract, prea abstract! Ea se zbătea să-și elibereze mâinile și nu mă auzea. O ființă străină, o entitate invizibilă și dușmănoasă încerca, și reușea, s-o facă repulsivă, trezind în ea o forță fizică împinsă prea mult dincolo de putința unei comunicări în gândire. Nu mai puteam s-o fac să mă audă. Pierdusem acest drept pentru totdeauna, după ce atâta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cancer. Hmmm. N-au ajuns încă să învingă toate formele acestei maladii. Corpul a fost incinerat și odihnește la Memorial Repository din Parkside, Little Chute, Wisconsin. Fără copii. Privirea-i trecu dincolo de bărbat, în direcția pădurii-solido, pentru a revedea peisajul invizibil al trecutului. ― Îi promisesem să mă întorc de ziua ei. Unsprezece ani. Mi-a părut într-adevăr rău. (Se uită din nou la hologramă.) În sfârșit, știa deja că nu trebuia să conteze prea mult pe promisiunile mele. În privința datelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Bună seara, Ripley. (Burke i-l arătă pe însoțitorul său.) Locotenentul Gordon de... Ușa, închizându-se, îi tăie vorba. Ripley se rezemase de ușă dar uită să închidă interfonul și vocea lui Burke ajunse la ea prin membrana unui difuzor invizibil. ― Ripley, trebuie să vorbim. ― Nu. Du-te dracu, Carter. Împreună cu amicul... ― Imposibil. Este important. ― Pentru mine, nu. Pentru mine, nu mai e nimic important. Burke tăcu, dar ea știa că el era tot acolo. Ajunsese să-l cunoască bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Informații suficiente pentru stabilirea cât ai clipi a unui profil fiziologic complet al fiecărui infanterist. Deasupra celor două grupe de ecrane mici, niște monitoare e mai importante ofereau o vizionare la 360° a lumii exterioare. Gorman împinse comenzile. Niște difuzoare invizibile emiseră o serie de bipuri. ― Totul este perfect, spuse pentru el cât și pentru observatorii civili. În formație! Ripley era surprinsă de stabilitatea tensiunii și ritmului cardiac ale soldaților care nu depășea în nici un caz șaptezeci și cinci de pulsații pe minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și nisipul ridicat de vânt, dar instalația rămânea la fel de eficace și dizgrațioasă. Ajutată în misiunea ei de replicile ei răspândite pe toată suprafața planetei, ea muncea neîncetat vreme de ani de zile pentru a încheia procesul de descompunere a elementelor invizibile din atmosferă, pentru a o purifica și a-i aduce elementele complementare care vor da naștere unei biosfere agreabile și unui climat blând. Urâțenia va da naștere frumuseții. Muntele de metal monolitic domina vehicolul blindat. Wierzbowski frână în fața intrării principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
al cărui pragmatism se manifesta din nou, mai puternic, decât disciplina. ― Hai, o ștergem! Apoi îl auzi pe Hicks strigând: ― Nu prin tunelul ăsta, prin celălalt! Vocea caporalului concentra parcă mai multă furie decât panică. ― Sigur? Crowe eschivă un adversar invizibil și imaginea transmisă de cameră lui se învârti amețitor. Ceea ce apărea pe ecranul lui era un amestec neclar și mișcător de fum., aburi și de siluete biomecanice. ― În spatele tău. Dar fugi, odată, ce dracu'! Mâinile lui Gorman se depărtară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din amfiteatru (urmăriți de turma de elefanți a sacoșelor credincioase), ceva se rupea în mine, undeva în lanțul precis de sinapse care mă țineau în picioare, viu și puternic, și începeam să mă zbat, să urlu, să lovesc în ziduri invizibile, la rândul meu nevăzut de nimeni, slăbit, tăcut, secționat, căzând amețitor de repede în falia dintre gânduri și imagini. Nu mai era operă, nici teatru, iar viața care ardea în milisecunda de foc nu-mi aparținea și n-o recunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încărcaseră înapoi pe TIR, cu tot cu vitrină. Priveam scenele de pe monitor nemulțumit, aproape supărat. Dincolo de incendii și coliziuni, se petreceau lucruri serioase, mai grave decât vocea spășită a comentatorului. Bănuiam că, în spatele pleoapei, cu fiecare clipire, ochiul înregistra niște secvențe infime, invizibile, pe care le transmitea minții fără ca eu să-mi dau seama. Cineva îmi virusa creierul, descărcând datele, ca de pe-un calculator sănătos. Întâmplările strecurate la interval, în fanta subțire și-adâncă dintre pupilă și imaginea trucată, dilatată pe cortex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o imaginezi, ca să-ți treacă cheful. De imaginație, nu duceam lipsă; alții (ca Andrei sau Cezar) i-ar fi spus simțul realității. Mi se părea că istoriile astea tragice cu trenuri, avioane și vaporașe terciuite sunt povestite de o minte invizibilă, terifiantă, pregătită să pună în practică păcăleala supremă: urmăream cu plăcere, aproape cu voluptate dinamica dezastrelor, cronometram secundele rămase până la impact, aveam acces la camera de filmat a morții, supraviețuiam în timp ce alții erau rași cât clipeai de pe suprafața pământului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-o ață sau urcați trei sferturi pe fese. Prin fața ochilor îmi treceau dantele, volane, ștrasuri, chiar și motănei (pe-ăștia nu-i primise de la mine; mi-ar fi plăcut să-i fi cumpărat eu). Și-a mulat o pereche invizibilă, stinsă, de culoarea pielii. Doar sus, între fese, strălucea o perlă, ca o picătură de spermă. Mă lăsa să mă uit exact cât trebuia. Știa unde se duce privirea mea, în locul în care era dirijată, oprită, purtată-n lesă; unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
A6 și 525 în sus. Spațiul arăta auster, perete lângă perete, lumea nu venea pentru aspect. Înăuntru, înghesuite la mesele rotunde cu tăblia din plastic albastru, adunai costumele bărbătești și picioarele pe tocuri ce le-nsoțeau, parcă legate cu-o lesă invizibilă. După tejghea, o echipă veselă de ospătari, în care mă regăseam: șorț, blugi delavați și adidași, circulând printre tarte și ibricele cu spumă de lapte. Nu se lucra cu „Lavazza“ sau „Illy“ (mărci pe care naivii le considerau de bonton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
venețienii, flamanzii și otomanii le foloseau începând cu secolul 18. Se picta o pânză peste alta, menținându-se desenul celei dintâi în condiții speciale de temperatură, lumină și umiditate. Deasupra primei pânze se turna un lichid special, ca un lac, invizibil cu ochiul liber: culorile se impregnau apoi în spațiul nou creat, iar desenul inițial era menținut intact. Nu-ți dădeai seama, nici dacă te uitai de la doi centimetri. Practic, în felul ăsta, între cele două desene apărea un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ce. Mihnea lipsea. Și mai era și povestea asta cu vechiturile de hărți și tablourile sub care găseai alte tablouri, de nu mai înțelegeai nimic, nici cum te cheamă. Până și amintirile o luau din loc, deteriortate de-o mână invizibilă. Prea multe date nu se potriveau. M-am dezbrăcat și-am sărit în cadă. Nu sufeream apa, încă de când preotul mă scăpase în cazan la botez. Evitam dușurile pe cât posibil, iar baia săptămânală se transforma într-un chin. Parcă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
păreau sudate unele de-altele, încă din construcție. Te întrebai de ce: ca angajații să nu poată respira? să nu se sinucidă? să fie feriți de poluare? Înăuntru, birourile se înghesuiau meschin, tăiate la nivelul capului: tavanul lipsea, retezat de-o invizibilă sabie ninja, iar pereții fuseseră înlocuiți cu paravane de plastic expandat. Totul purta un nume nou, pe care Maria l-ar fi rostit cu voluptate, dacă n-ar fi semănat cu-o boală de piele: cubicule. La fiecare două-trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârșitul lui decembrie, primeai „al 13-lea salariu“, o ciudățenie rămasă de pe vremea lui nea’ Nicu. Suna glorios, ca o recompensă nemeritată, doar pentru profesori. Munceai douășpe luni pe an, dar încasai banii ca și cum ar mai fi fost una acolo, invizibilă pentru majoritatea oamenilor; pe-asta o așteptai cuminte acasă, nu trebuia să miști un deget și venea purcoiul de lei. Așa începeau vinovățiile, te simțeai ca un borfaș prins noaptea cu sacul pe stradă. Lumea se uita cu invidie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu final dubios). Țineam orele relaxat; nu venea nimeni în control. „Maiorescu“ semăna cu o hală montată în interiorul unei fortărețe și îmbrăcată pe trei etaje în beton și cărămidă. Seara, pungile cu apă zburau de la ultimul etaj, aruncate de mâini invizibile. Profesorii cunoșteau programul și ocoleau elegant zona. Tot seara, la clasele de „industrial“, trebuia să ai grijă cu scaunul de la catedră: ori avea un picior tăiat, ori se umbla la șuruburi, ori pur și simplu lipsea. Pușlamalele locale nu împărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]