4,886 matches
-
EUROPEAN 2006 INTRODUCERE În luna iunie 2004, deținutul Ionuț Cristinel Maftei, de 24 de ani, condamnat la 5 ani închisoare pentru furtul a doi cai, a fost ucis în Penitenciarul din Iași de gardianul Gabriel Geger. Iritat de comportamentul nesupus, ironic și agasant al deținutului, gardianul, aflat pe culoarul secției, l-a tras cu putere de mînă atunci cînd încerca să facă un schimb de mărfuri (țigări contra conserve) cu un deținut din celula alăturată prin vizete, izbindu-i capul de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ocazional, într-o dimineață din luna septembrie 1989. Pe un banner, fixat pe podul de la Bartolomeu, la intersecția șoselei care duce spre Bod-Sighișoara cu strada de la gară la Bartolomeu, în proximitatea fostei arene sportive, a terenului de fotbal, era îndemnul ironic: "Comuniști, grăbiți Congresul, că vă moare realesul". Când le-am relatat, în aceeași dimineață, rudelor mele din zona Branului, ele mi-au confirmat că, după sărbătoarea națională din august 1989, manifestări publice împotriva familiei Ceaușescu erau aproape zilnic, în diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
grijă, nu am fost și nu voi fi niciodată turnător. La vreo două săptămâni, după incidentul cu ministrul Ion Stoian, când acesta mi-a spus public să îmi fac bagajele, ceea ce semnifica, în limbajul perioadei, excluderea din MAE, replica mea ironică: "Mă trimiteți la post, adică la vreo misiune diplomatică, tovarășe ministru ?" și mai ales precizarea lui furioasă: "Te trimit la dracu!" au încurajat o nouă propunere. Aceasta a venit din partea altui coleg care, la o plimbare spre monumentul aviatorilor, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
în opoziție cu cealaltă specie dramatică fundamentală a epocii, tragedia. în funcție de aspectul tematic dominant există mai multe tipuri de comedie : comedie de situații sau de intrigă, comedie de moravuri, comedie de caractere. în raport cu atmosfera dominantă, mai există și comedie satirică, ironică, tragicomedie. Dialogul dramatic - este construit de autor pentru spectator; replicile sunt adresate direct participanților la dialog, personajele, dar textul în ansamblu este „adresat” spectatorilor / cititorilor; este de multe ori conflictual („duel verbal”), esențială fiind definirea raporturilor de forță, dintre personaje
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
era ca și când s-ar fi petrecut o rupere de nori. Efect zdrobitor. Publicul înnebunea! În Principesa de Bouillon, Cortez era splendidă din punct de vedere vocal. Aria "Acerba volutta" era zenitul fiecărui spectacol pe care l-am văzut. În mod ironic, me zzosoprana avea mai multă chimie cu Maurizio decât Adriana! În schimb, Giulietta ei era exact o film noir femme fatale. Catifea și senzualitate în Barcarolă, Madame Cortez se dezlănțuia în fi nalul actului ei venețian și domina uriașul ansamblu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Saint-Loup, al contesei de Guermantes și al lui Albertine». Reînvie episoade anecdotice ale unei tinereți comune, asemănătoare fotografiilor în sepia, cu contururi blânde de la începutul secolului. Martha Bibescu remarcă, asemenea celor apropiați lui Proust de altfel, gustul scriitorului pentru povestirea ironică și pentru parodie. Cititorul îi reprezintă astfel verva interpretativa a lui Proust, fără cruțare față de impostura, cabotinism, opacitate și lipsa de stil: Alte ipostaze ale scriitorului: hipersensibilul, temându-se de curenți de aer, de polenuri, de parfumuri; mondenul, pe care
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
aștepta noi pe ei trei ore și ceva. După trecerea timpului, când ne întâlneam cu colegii,mereu ne întrebau cum este cu mortul ăla cu cască și cuțit în spate, dacă am mai aflat ceva de el,bineînțeles, în mod ironic. Au mai trecut câteva luni de zile, ba au mai fost și cursurile școlii întrerupte încă vreo două luni, din motive obiective, am revenit și am terminat cursul nostru academic, am plecat fiecare în direcția lui, dar pe la Sinaia nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
locotenent îmi vorbea în franceză, la fel de stricat ca și celălalt. Imediat am răspuns: "Dar de ce atâtea complicații, când este așa de simplu să mă conduceți la aerodromul Schwechat, unde îmi iau avionul și plec imediat acasă." Am remarcat un zâmbet ironic pe figura lui și-mi răspunse sec: "Aceasta e decizia comandamentului. De altfel, nu puteți pleca cu avionul pentru că imediat sovieticii vă vor intercepta și în orice caz vă vor lua avionul." Ce puteam să mai spun? Bineînțeles, n-am
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mă scotea din fire, așa cum pe dânșii îi scoteau din fire neastâmpărul meu, agitația permanentă, pretenția de a mi se da atenție. Oameni nervoși, fără răbdarea unei pedagogii adecvate, preferau să mă bată, iar când mă băteau, ocara lor era ironică, ceea ce mă jignea nespus. Bătăi care desigur nu afectau câtuși de puțin integritatea mea corporală, mie însă mi se păreau întotdeauna nedrepte, ofensatoare și monstruoase. De când îmi aduc aminte, m-am opus părinților, pe care totuși îi iubeam, într-un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
rușinoasă a Basarabiei și Cadrilaterului, când se umplea țara de români goniți din Cernăuți, de la Hotin, de la Cetatea Albă, din Silistra și Balcic și care n-aveau răgazul să observe că trec pe lângă zidurile și gardurile de pe care îi priveau, ironice, implacabile, placatele unde scria cu litere uriașe „Nici o brazdă!“. Dar Transilvania, pentru care se făcuseră sacrificiile din prima conflagrație mondială, nu părea atât de grav amenințată: Ungaria dispunea de o armată mult inferioară celei românești, masată la graniță. Intern, națiunea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cel mai mult în problema locuinței, doar Eugène Claudius-Petit îl susținea activ pe Le Corbusier. Ceilalți nu-l luau întotdeauna în serios, suspectându-l că ar fi un creator de probleme. Totuși, sintetizând în lucrările sale pline de claritate, nuanțe ironice și polemice gândirea urbanistă progresistă din secolul al XIX-lea, dar și pe cea a avangardei dintre cele două războaie mondiale 125, Le Corbusier asigura viitorul și audiența ideilor sale. La sfârșitul războiului, Carta de la Atena a devenit manifestul unei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Rousseau a fost uitat. I-am propus încă o dată să coborâm grilajul; mi-a răspuns pe un ton acru că nu mai era timp. „Nu este vina mea“, i-am răspuns. „Nu, nici vorbă“, mi-a spus cu un surâs ironic și forțat. Răspunsul acesta m-a rănit; era extrem de nedrept. Eram foarte tulburată, și, în ciuda puținei mele experiențe, întrezăream destul de limpede adevărul. M-am liniștit la gândul că această ciudată indispoziție a lui Rousseau se va risipi neîntârziat și am
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ce-i mai rămâne? Reputația și succesul lui s-au datorat acestor trei depravări. DOAMNA DE COISLIN Doamna de Coislin era o femeie nespus de impunătoare. La optzeci de ani, ochii ei semeți și dominatori aveau o expresie spirituală și ironică. Doamna de Coislin nu avea nici un fel de studii și era mândră de asta; trecuse prin secolul voltairian fără să-și dea seama ce se întâmplă; dacă și-a format vreo idee despre el, era aceea că fusese o vreme
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii intelectuale. Ishiguro e un autor hipersensibil. Până și ironicul Barnes are un roman de participare afectivă (Staring at the Sun). Naratorul prin excelență Graham Swift se scufundă din vreme-n vreme în sufletul eroului. E semn că autorii intuiesc că lectura e un proces complex, în care e ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care apare total insuficientă unui amator de literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de acțiune și tehnica jurnalului, care plasează intriga în indeterminarea dezordonată a memoriei. Dacă ficțiunea Desperado e un jurnal, o amânare de azi pe mâine, romanul e o nehotărâre narativă, interzicând orice speranță de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe jumătate rusește (A Clockwork Orange), Lessing vede absurdul protestului anticapitalist (The Good Terrorist) ori moartea civilizației (The Memoirs of a Survivor), Gray se zbate prins în lațul îmbătrânirii (Lanark), Ishiguro trăiește spaima memoriei pierdute (The Unconsoled). Unii creează distopii ironice pe tema cortinei de fier: Burgess (Honey for the Bears), Brownjohn (The Long Shadows), Bradbury (Rates of Exchange), Barnes (The Porcupine). Oricum ar fi, eroii sunt dislocați din prezent, fie în trecut, fie într-un alt prezent ostil, semi-real. Autorul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și prietena ei Molly fug din răsputeri de binefacerile comunismului și nu-și află locul până nu revin la capitalism. Dacă lectorii care au trecut ei înșiși prin totalitarism pot să-l citească pe Orwell fără resentimente, pot accepta incursiunile ironice dincolo de Cortina de Fier (Burgess, Huxley, Bradbury, Barnes) într-o dispoziție gânditoare ori tristă, cu greu vor putea să ierte entuziasmul pentru sistemul care i-a strivit. Majoritatea cărților scrise în occident despre Cortina de Fier ascund groaza în spatele ironiei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rezultat hazliu. În chip misterios nu ni se spune cum ori unde el găsește o serie de fragmente pe care le asamblează astfel: Charles Dickens a scris "un roman intitulat Despre originea speciilor prin selecție naturală". Romanul este desigur unul ironic: E un act de ironie magistrală din partea lui Dickens că eroul lui se preface foarte demn că discută numai despre păsări și insecte, când de fapt el oferă un rezumat succint și destul de pe șleau al societății din care se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
perfect dispoziției distopice de început de mileniu trei. Revenirea la o istorie coerentă, cu un oarecare suspans, se desparte net de James Joyce și Virginia Woolf. Huxley e un narator iscusit, ale cărui povestiri sunt însă împiedicate de viziunea lui ironică asupra personajelor și poveștilor lor. Huxley n-ar fi fost în stare pentru nimic în lume să se scufunde în lirism pentru a da la o parte incidentul, acțiunea. Pentru el romanul e întâmplare, lectorul trebuie să fie captat de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care trăiesc jefuind morminte (fiindcă civilizația a fost uitată și nu poate fi reinventată), împerecheri întâmplătoare o dată pe an, uciderea majorității copiilor nou născuți din cauza deformităților, absența totală a iubirii, credința în Satana. Tehnica lui Huxley este răsturnarea totală. Rearanjarea ironică a unui prezent nemulțumitor e originea variantei lui Huxley pentru hibridul care a devenit romanul Desperado. 2.8. Kazuo Ishiguro: Viitorul ca vină Născut în 1954 la Nagasaki, Kazuo Ishiguro a venit în Anglia cu familia la vârsta de cinci
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Kazuo Ishiguro: Viitorul ca vină Născut în 1954 la Nagasaki, Kazuo Ishiguro a venit în Anglia cu familia la vârsta de cinci ani. Romane lui sunt britanice în aparență, dar profund japoneze în esență. Înainte de toate, Ishiguro este un spirit ironic, ceea ce îl face foarte britanic. Felul în care, însă, ia peste picior insula de adopțiune este cel mai adesea greu perceptibil. Tentaculele culturii japoneze în care s-a născut fac din Kazuo Ishiguro, în chip paradoxal, un adevărat Desperado al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Robyn și Vic se trezesc amândoi vârâți în acest plan prin decizii de ultim moment. Amândoi detestă ideea, sunt nemulțumiți că sunt scoși din tabieturile lor, că trebuie să facă efortul de a se adapta la ceva necunoscut. În chip ironic, Robyn, specialista în romanul industrial al secolului XIX, dă ochii prima oară cu aspectul real al industriei moderne și e dezgustată, înspăimântată de tot ce vede. E dezgustată de nivelul subuman la care sunt reduși indivizii, și e înspăimântată că
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e de asemenea o temă predilectă a poetei. Încearcă de obicei să fie neutră, desființează sentimentalismele, însă nu poate ascunde că, mai mult decât orice, copiii îi stârnesc emoție. În Counting (Numărătoare) își amintește momentul nașterii. Cuvintele sunt albe sau ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu atât e poemul mai atașant, iar Adcock cu siguranță că știe ce face: se preface neutră, când, de fapt, stilul ei e o infinită mângâiere
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îl încălzesc pe lector. Bărbatul cumsecade e rostit de o femeie, amintind de Yeats (Ales), dar registrul poetic e cu totul altul. Yeats avea o intensitate disperată și o groază profundă în fața pierderii de orice fel. Mole e calm și ironic. Femeia chicotește și născocește vise fiindcă bărbatului ei îi place să le interpreteze. Fac dragoste, au copii, iar aceștia la rândul lor născocesc și ei vise care să fie interpretate de bărbat, explicându-le visele la micul dejun în familie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este o comuniune cu inexprimabilul. Ce vorbe ar exprima mai bine tema ta esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia mea majoră este iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. LV. Ai un umor fără limite. Te consideri atașat, detașat, ironic, prezent ori absent din text cu premeditare? PA. Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc "detașat" de text, nici ironic sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]