5,195 matches
-
Ă.“ „Știu. N-are rost.“ „Atunci?“ „O să treacă și asta.“ „E același lucru. De ce fugi?“ „O să scăpați“, a zis după o pauză, foindu-se, privind-o târziu, chiar în clipa în care bătrâna doamnă izbucnea cu energia arătată pe vremuri, izbind cu bețișorul lung în propriii genunchi acoperiți de pled și apoi în umărul lui, aflat alături: „Uită-te la mine! Minți!“ A urmat o pauză în care s-au înfruntat numai privirile și nici unul n-a spus nici o vorbă: doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Pop. Una căutase ceva de zor în scrinul pe care îl încuia cu grijă. Cealaltă acoperea oglinzile cu cearceafuri albe. În acea clipă îndelunga așteptare a izbucnit într-o explozie de durere, neliniște, muțenie, neîncredere, spaimă, ca o pasăre beată izbită de geam pe timp de furtună, în jurul căreia toate lucrurile continuă, nimic nu mai e suspendat, dar toate rămân, în afară de unul, suspendate; dar în alt fel. Partea a doua Primul brâu Și acum ce va face? Să fi fost durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu privirea în gol, uguitul guguștiucilor care fâlfâiau pe balconul-terasă. Prin geamurile mari izbea lumina cald-tristă a toamnei gălbui. Zbârnâitul strident al telefonului s-a auzit iarăși, dar n-a mai răspuns; putea fi oricine, putea fi din nou femeia aceea de la etajul patru care îi pândise probabil ieșirile, știa că este acasă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îmi pare rău, tovarășu’, asta e, zicând și ridicând încă o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
supărat. Eu ți-am spus doar prietenește ce-i mai bine...“ „Nu, nu-i nici o problemă. Mulțumesc. La revedere“, închizând ușa încet în urma lui, apoi luându-și servieta, apoi ieșind din enorma clădire în lumina bolnavă a după-amiezii, care-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și n-am mai zărit decât fulgerarea cămășii lui roșii, ca o flacără înghițită de întunericul scărilor. „Ce-a vrut să spună?“, m-a întrebat Andrei Vlădescu cu un glas moale. Am ridicat din umeri. Frigul de afară ne-a izbit în față, tăindu-ne respirația. Încetase de mult să mai ningă și se lăsa gerul. Oamenii erau rari, chiar și în zona asta centrală, mergeau zgribuliți și cu capetele înfundate între umeri. Am ridicat privirea spre cer și mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lângă mine și mi-a zis că s-a făcut târziu și ar fi bine să mergem. Nu știu ce oră se făcuse. Afară erau aceeași lumină slabă și aceeași apăsare a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un troleibuz, era prea târziu. N-aveam chef să mă duc acasă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-mi faci tu mie una ca asta... Részeges disznó... Să pleci de-aicea... Și să-ți iei și puturoșii tăi de bani, nu mă cumperi tu pe mine...“ Andrei a ieșit în noaptea murdară, frigul și lapovița l-au izbit în față, și-a ridicat gulerul pardesiului, înaintând repede pe străzile înguste, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite pe care le uita pe măsură ce le lăsa în urmă, ca în ieșirea dintr-un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ne-a dus acasă cu mașina, am început să compun în minte această poezie, să-i zicem: În amintirea unchiului Godfrey Jeliți, jeliți, cei ce luptați în război, Căci, iată, a pierit unul din voi. Vuiește aprig vântul, capela o izbește tare, Și fiece strop de ploaie și frunză căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
domnule. A fost pe de-a-ntregul vina mea. Când l-am scos la plimbarea de sănătate de după-amiază - dintr-o neiertătoare neglijență - am scăpat scaunul de sub control și s-a prăvălit pe un povârniș și s-a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost decapitată, domnule. Roddy se uită pieziș la el, ca și cum ar fi încercat să decidă dacă era o glumă. — E-n regulă, Pyles, rosti el în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nedumerit pe sub gard și m-am apropiat să mă uit mai bine. Magaziile nu aveau ferestre: dar cățărându-mă pe unul din containere, am reușit să privesc printr-o breșă dintre scânduri. Timp de câteva secunde privirea mi s-a izbit de beznă și am fost copleșit de atmosfera de praf umed cu un miros puternic de amoniac. Apoi, treptat, începură să apară din întuneric diverse forme. Dar ceea ce vedeam e greu de explicat, pentru că nu avea nici un sens și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prăvălindu-se pe-o parte în timp ce i se înfigea un piron în grumaz, din care țâșnea sângele ca dintr-un izvor; viței zvârcolindu-se după ce li se tăiaseră gâturile, zvâcniturile violente ale capetelor lor, din care șuvoaie de sânge fierbinte izbeau pardoseala și se prelingeau pe ea; șiruri de oi fără capete, lovind încă puternic din picioare; vaci cu piroane lungi de oțel înfipte în cranii, până în creier. Și apoi, în compensație, vocea fetei care ne prezenta tristele suburbii ale Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Miranda. Bună, te aud perfect. — Ahn-dre-ah, unde e mașina mea? Ai lăsat-o În parcare? Din fericire, tocmai atunci semaforul s-a făcut roșu și se părea că ăsta e un stop lung. Mașina s-a oprit brusc, fără a izbi ceva sau pe cineva, iar mie mi-a scăpat un suspin de ușurare. — Sunt chiar acum În mașină, Miranda, ajung În câteva minute În parcare. Am presupus că era de bună seamă Îngrijorată cu privire la starea de fapt, așa că am asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a lunecat mai Întâi ușurel, ceea ce m-a făcut s-o Împing cu Îndoită putere. Dar de cum a prins ceva viteză, enorma ușă de sticlă a țâșnit pur și simplu din loc, s-a Învârtit brusc În jurul axei, m-a izbit din spate, făcându-mă să mă Împiedic În propriile picioare și să mă lupt vizibil ca să rămân În poziție verticală. Un individ așezat la biroul agenților de pază a izbucnit În râs. — Înșelătoare ușa asta, ce zici? Nu e prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lifturile Bergman, dar m-am Întors repede cu spatele, ca să nu mai pierd timpul și cu el, mi-am trecut cardul prin cititor și am dat cu șoldul În ușile turnante. La dracu’! Bara metalică a rămas Înțepenită, mi-a izbit din plin osul pelvian și am realizat instantaneu că o vânătaie mare și neagră avea să mi se ivească pe piele În câteva minute. Am ridicat privirea și am dat peste două șiruri de dinți albi și o mutră transpiroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mult mai cooperantă și a reușit chiar să se spele singură sub duș, după ce am dezbrăcat-o. Am arătat spre pat și m-am uitat cum se prăbușește pe el cu fața În jos și cum genunchii i s-au izbit de marginea metalică. Am privit-o zăcând În stare de inconștiență și m-a cuprins nostalgia după anii de studenție, după toate câte le făcusem Împreună. Și acum ne distram, sigur, dar niciodată nu mai aveam să fim atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine sunăm chiar acum. Mai durează doar câteva secunde. Da, Înțeleg. Nu, știu că e supărător. Dacă Îmi dai voie, o să te pun din nou pe Hold și sunt sigură că În vreo zece secunde Îți facem legătura. OK? A izbit În butonul Hold și a continuat să formeze frenetic numere de telefon. Am auzit‑o străduindu‑se să vorbească Într‑o franțuzească stâlcită și cu accent oribil cu cineva care nu părea să fi auzit de numele Karl Lagerfeld. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o admiratoare a restaurantului Benihana... Ce ar zice Miranda? m‑a tachinat el și și‑a petrecut brațul pe după umerii mei. — Păi, ăă... eu.. Bâlbâiala a devenit imediat totală și deplină. Nu era loc de cuvinte când gândurile mi se izbeau unul de altul În cap și ricoșau dintr‑o ureche În cealaltă. Iau masa la Benihana. Christian știe! Miranda la Benihana! Arată adorabil În jacheta asta de piele! O să simtă mirosul de Benihana pe mine! Nu‑l săruta pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
după concert, așa că Lily s‑a oferit să conducă ea. Au ajuns În oraș fără probleme, dar pe urmă Lily a trecut pe roșu la un stop și a virat greșit pe Madison, drept În traficul de pe contrasens. S‑au izbit În plin de un taxi, pe partea șoferului și, ăă, mă rog, știi ce a urmat. S‑a oprit gâtuit de emoție și mi‑am dat seama În acel moment că lucrurile stăteau mai prost decât mă lăsase toată lumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
persoană sănătoasă, nu grasă. Lily și‑a tras un trening peste boxerii În care dormise și și‑a prins buclele ciufulite cu o bentiță. Cu părul tras de pe față, dungile roșii, furioase, care marcau locul În care fruntea ei se izbise de cioburile mari din parbriz, erau mai vizibile, dar Îi scoseseră deja ațele, iar doctorul promisese că cicatricile vor fi foarte discrete. Haide, a zis ea și a Înhățat cârjele care se sprijineau de perete peste tot unde se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
exact În momentul În care mi‑am dat seama ce se Întâmplă, și ea a părut atât de speriată, Încât am avut impresia că avea să izbucnească În plâns. Dar când ușa tot nu s‑a deschis după ce s‑a izbit de câteva ori de ea, a oftat din rărunchi și a Început să cânte: „’Bye, ’bye, Miss American Pie, drove my Chevy to the levee, but the levee was dry, and good old boys were drinking whisky and rye, singing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scoată. Dacă ar păta-o de sînge? Nu știa la ce cantitate de sînge să se aștepte. Pulpa era palidă, crem, În comparație cu albul căzii, și sub mîna ei i se păru enormă. Nu o contemplase așa niciodată Înainte, și fu izbită de cît de anodină era. Dacă ar fi văzut-o separat, nu și-ar fi dat seama că era un membru care Împlinea o funcție. N-ar fi putut să spună că era a ei. Își puse o mînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și gîtul, apoi se repezi Înainte și scuipă gargara. Duncan surprinse inelul lăsat de pahar În momentul În care fu pus pe chiuvetă, iar cînd bărbatul dădu drumul la robinet, auzi apa izbucnind prin conductă, Împroșcînd În clipa În care izbi țeava de scurgere de desubt. Lumea Îi apăru plină de lucruri noi și extraordinare. Nimeni nu-l provoca. Nimeni nu părea că-i dă atenție. Mergea pe străzi ca o fantomă. Îi luă o oră să traverseze În modul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vapor. Am putea fi marinari, se gîndi Duncan. — Îmi ești dator juma de dolar, pulă! — Dumnezeule! zise Fraser, ridicîndu-se din nou și dînd cu pumnii În saltea și mai violent. De ce nu pot sta liniștiți? Tacă-vă gura! strigă el, izbind peretele. — N-are rost, spuse Duncan căscînd. Nu te pot auzi. Acum o caută pe Stella, ascultă. Cineva Începuse să strige: Ste-lla! Ste-lla! Duncan credea că era un băiat pe care-l chema Pacey, la etajul doi. Ste-lla! Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dați-vă jos de la ferestrele alea, ce mă-sa! urlă cineva din curte, și se auzi un cranț, craț de cizme pe zgură, pentru că ofițerii ieșiseră din adăpost și se Îndreptau spre Închisoare. În toate colțurile clădirii se auziră mesele izbindu-se și rîcÎind pardoseala din beton; oamenii săreau de la ferestre aruncîndu-se direct În paturi. În următorul minut luminile electrice fură aprinse. Domnul Browning și domnul Chase veniră tropăind puternic pe scări și o luară la goană pe coridoare, izbind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]