4,456 matches
-
lui și spune: „Sunt fericit“, dar cu o expresie cât mai deprimată, tristă pe față. Sau spune „Mă simt groaznic“, dar zâmbește fericit. Lucrurile se repetă în cerc, fiecare participant încercând să facă ceva aproape imposibil, ceea ce va duce la izbucnirea în râs a tuturor participanților la joc. JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA COMUNICĂRII șI CONȘTIINȚEI DE SINE 1. GHICEȘTE! Rugați copiii să formeze perechi. Unul din cei doi se gândește la un obiect. Celălalt, folosind întrebări închise, care cer răspunsul „da” sau
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
invenției care ar provoca dezordine în universul burghez. Acest fenomen va culmina cu Ravages / Cataclismul (1943) de René Barjavel. În afară de "spiritul epocii" anilor 30, în Europa nu se întrevede partea bună a lucrurilor, din cauza escaladării nazismului, a fascismului și a izbucnirii războiului din Spania. Să adăugăm că "intelectualii legitimați" încep să-și simtă modul de viață amenințat de cel care intră în vigoare în Statele Unite 33. Georges Duhamel este un martor privilegiat al acestor schimbări. Prezintă o călătorie în Statele Unite ca
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
exprima hotărârea României de a-și dirija raporturile externe în conformitate cu propriile sale interese. 45 De pe poziții militante țara noastră urmărea și susținea de multă vreme moral și material, mișcarea de eliberarea națională a popoarelor din Balcani. Ea se intensificase după izbucnirea în 1875 a răscoalei antiotomane din Bosnia și Herțegovina. Răscoala bulgară, însă, pregătiră de un comitet revoluționar pe teritoriul românesc și cu sprijinul românilor, era sângeros reprimată în aprilie 1876. Serbia și Muntenegru bucurându-se de sprijinul tacit al Rusiei țariste au
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
referitoare la recunoașterea independenței „de jure” și transformarea României, într-un stat neutru de tipul Elveției, sau Belgiei, act diplomatic, care potrivit convingerilor cabinetului liberal ar fi interzis practic orice ciocnire ruso otomană, și ar fi redus la minimul posibilitățile izbucnirii unui conflict armat între cele două părți. Către sfârșitul anului 1876 și începutul anului 1877 devenise din ce în ce mai evident că sensul evenimentelor, se orienta totuși spre o rezolvarea prin forță a crizei politico militarea din Balcani. Conștienți de dezinteresul vizibil al
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
rerum, dar și Philosophia sensibus demonstrata. În biroul pe care familia Tufo i-l pusese la dispoziție, ospătarii îl auzeau vorbind de unul singur; trăgeau cu urechea și se distrau auzindu-i bombănitul și mustrările, dialogurile pe care le interpreta, izbucnirile de mânie, de elocință, de indignare. Momentele de delicatețe și încuviințare le împărtășea prin aplauze, imitând graiul unor animale. Printre multele cărți citite la mânăstirea din Altomonte, una, cea a juristului napolitan Jacopo Antonio Marta, îl enervase peste măsură; era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și în cârdășie cu alți oameni din anturajul său intim (Costaș, Hadîrcă, Moșanu) „de trei ori au pus la cale asalturi sângeroase asupra Dubăsarilor și de două ori împotriva Benderului”. Apoi este întocmită o lungă listă a celor acuzați pentru izbucnirea războiului civil din 1991-1992, dar nu se face nici o referire la implicarea Rusiei sau la vinovăția cercurilor de la Tiraspol. De aprecieri la granița vulgarității s-au bucurat și alte personalități ale vieții politice din Republica Moldova: D. Braghiș, V. Untilă, pentru
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
pe care il instaurase la Nordul Dunării, Rusia dezvăluia, încă o dată, Europei pericolul panslavismului. Evenimente pe care nu le luase în calcul, dar care erau de prevăzut, între care cele mai importante au fost declanșate, după cum am mai menționat, de izbucnirea revoluției franceze și acutizarea problemei poloneze, au împiedicat-o să pună în aplicare celebrul "proiect grec", prin care Ecaterina a II-a urmărea, de fapt, realizarea celei mai radicale modificări a echilibrului de forțe din Europa Orientala, în favoarea Rusiei și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Franței, cel puțin să o mențină într-o neutralitate binevoitoare, nu a acordat atenție proiectelor Ecaterinei a II-a vizând desființarea Imperiului Otoman, că mare putere europeană 35. Expansiunea orientala a Rusiei dobândise, însă, cu totul alte conotații, în condițiile izbucnirii și dezvoltării revoluției franceze, deoarece, așa cum se știe, atrăgând atenția asupra problemei poloneze, Ecaterina amenință coeziunea și puterea forțelor coalizate antifranceze 36. Or, politica externă a primului ministru William Pitt viza crearea unui sistem politic european, în care politică orientala
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
odată cu producerea celebrei "revoluții diplomatice", din anul 1756, si a căpătat noi dimensiuni în cursul ultimului deceniu al secolului. Cauza esențială care avea să modifice parametrii evoluției acelei crize a constituit-o radicală redimensionare a sistemului politic european provocată de izbucnirea, în anul 1789, a revoluției franceze. Totuși, așa cum s-a observat, "despite the immense scope of the revolutionary crisis, not all the issues confronting the Euro pean state system în 1790 centred about France"1. Atenția statelor din Europa Centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și politice dintre cele două state 36. Cealaltă problemă majoră care a marcat criză politică europeană și în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea și care a constituit, de altfel, și parte a problemei orientale, a fost problemă poloneză. Izbucnirea revoluției franceze a coincis, cum se știe, cu încheierea procesului de dezintegrare politico-instituțională a Republicii Nobiliare Polone, ca urmare a eșecului tentativelor de reformare structurală a statului polonez, inspirate de ideologia iluminismului european și având ca model revoluția franceză. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Otomană 88. Concomitent, trupe rusești erau concentrate de-a lungul frontierelor provinciilor poloneze anexate de Rusia, cu scopul, "dit on, de la formation d'un cordon, uniquement pour couvrir leș nouvelles acquisitions faites en Pologne" (s. Ven.C.)89. Cum posibilitatea izbucnirii unei noi insurecții în Polonia nu fusese înlăturata, în pofida măsurilor de prevenire a ei, Rusia a fost determinată să diminueze presiunile exercitate direct asupra Porții 90, în favoarea altor măsuri ce puteau 85 Cf., raportul lui Mouradgea d'Ohsson, din 5
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
rangul de "putere mijlocie". Pericolul era cu atat mai evident, cu cat sporirea necontrolată a puterii Rusiei în Europa Orientala se desfășura într-o zonă intens populată cu creștini ortodocși, dintre care nu puțini se aflau și în teritoriile imperiale. Izbucnirea și, apoi, desfășurarea războiului dintre anii 1787 și 1792 au relevat oamenilor politici austrieci, măi 108 Cf., Testa, op. cît., p. 128-130. 109 Veniamin Ciobanu, Political French-Russian-Prussian Rivalries, p. 15. limpede că oricând până atunci, adevărul că libertatea de mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
einer Veränderung vorzuziehen; nur im Notfall, d.h. anhaltende Expansion schien ein Mitziehen zwingend" (s. Ven.C.)110. Necesitatea de a sprijini Imperiul Otoman față de presiunile teritoriale și politico-ideologice, exercitate împotriva lui îndeosebi de Rusia, a devenit și mai stringenta, odată cu izbucnirea revoluției franceze 111. Începând cu acea dată, Imperiul Habsburgilor Austrieci a fost implicat atât de mult în războaiele împotriva Franței, încât această stare de lucruri a devenit periculoasă pentru însăși existența statelor imperiale 112. Conglomeratul Sfanțului Imperiu de Națiune Germană
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
o modificare de sistem în politica continentală a Mării Britanii, de vreme ce ea se limită doar la asigurarea securității Olandei față de o potențială agresiune a Franței 128. Modificarea s-a produs, totuși, dar după declanșarea tulburărilor politice din Franța, cauzate de izbucnirea revoluției. Odată eliberată de amenințarea principalei sale rivale pe Continent, Marea Britanie "began to take part în European politics, and to perceive that her mission în Europe was to bring about the restoration of the general peace", tulburata de politică Ecaterinei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
datora unei modificări a atitudinii Rusiei față de Imperiul Otoman, în sensul renunțării la proiectele sale agresive, ci doar conjuncturii internaționale care, atunci, nu îi îngăduia să procedeze altfel; iar între elementele care configurau acea situație internațională se numără și posibilitatea izbucnirii unei noi insurecții în Polonia. Totuși, Mouradgea d'Ohsson a repurtat un succes notabil, după părerea să, în problema subsidiilor, reușind să obțină achitarea unei părți a arieratelor din sumele totale reclamate de Suedia 80. 77 "Plus ces projets de la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
al propagandei franceze era reconstituirea vechiului sistem francez de alianțe, cunoscut sub sintagma "Barrière de l'Est", din care făcuseră parte Poartă Otomană, Polonia și Suedia, si constituise pivotul politicii orientale a Franței și în secolul al XVIII-lea, până la izbucnirea revoluției, în anul 1789. De aceea, ambasadorul francez insistă să convingă despre faptul că alianța franco-suedo-otomană era o "alianță naturală". O idee față de care Poartă Otomană nu ar fi avut rezerve, dacă, așa cum preciza Nils Gustaf Palin, în preconizată alianță
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
von Stedingk, ambasadorul Suediei la Petersburg, constă în dorința Rusiei de a fi încheiat, cât mai grabnic cu putință, războiul care devenise o povară deosebit de grea pentru economia ei, agravată și de consecințele aderării sale la blocada continentală 213. Iminentă izbucnirii războiului cu Franța a accelerat tratativele de pace, încheiată, cum se știe, în condițiile de asemenea cunoscute, la 28 mai st.n. 1812, la București; o pace care nu l-a satisfăcut, totuși, pe tarul Alexandru I care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ai lui Dumnezeu. Dați tuturor cinste, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu, cinstiți pe împărat. Slugilor, supuneți-vă stăpânilor voștri, cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor indiscreți (1Pt 2, 13-18). Înștiințând comunitățile creștine asupra izbucnirii unei persecuții, ale cărei semne prevestitoare le simțea deja, Apostolul nu voia ca unii creștinii datorită nervozităților și nestăpânirilor lor să fi agravat mai mult situația prezentă, destul de încordată, și nici să nu se lase influențați de iudeii, care nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe umeri rămășițele lui pământești, le-a înfășurat într-un veșmânt splendid și de mare preț, transportându-le și îngropându-le cu mare pompă într-un mormânt cuviincios. 3. Persecuțiile anticreștine din epoca Tetrarhiei În timpul domniei lui Dioclețian (284-305), înainte de izbucnirea persecuției, alți doi soldați creștini, Maximilianus și Marcellus, au pătimit martiriul în Africa, spunând că anumite obligații militare erau contrare conștiinței lor. Episodul, foarte semnificativ, ne luminează asupra perioadelor în care nu putem vorbi atât despre o persecuție oficială cât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
III, creștinii erau destul de numeroși; de teama mulțimii lor, persecutorii evitau provocarea deodată a unui război împotriva tuturor. În anumite regiuni, precum cele dunărene, unde creștinii nu erau majoritari, persecuția împotriva soldaților creștini a fost cumplită. Astfel, din dorința evitării izbucnirii vreunei revolte necontrolate, epurările au vizat palatul de la Nicomedia, apoi Fenicia, Egiptul, Tebaida (partea sudică a Egiptului superior), Frigia, Capadocia, Arabia, Antiohia, Tyrul și Sidonul etc. În timpul celor 10 ani de persecuție s-au amplificat comploturile și războaiele civile, nesiguranța
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
starea de necesitate: pretutindeni nu se lucra decât la fabricarea scuturilor, a platoșelor, proiectilelor și a lăncilor, la pregătirea altor arme de război, a vaselor și armelor pentru războaie maritime... nimeni nu mai avea alte griji decât să aștepte zilnic izbucnirea unui nou război. La toate acestea se adăugau apoi foamea și ciuma. Cele două epurări au avut loc după campaniile din Persia, Egipt și Africa și s-au încadrat în reformele generale ale lui Dioclețian pentru consolidarea și apărarea Imperiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
XIX-lea. Carr considera că aceeași critică poate fi aplicată "utopicilor", după cum îi denumea el. Războiul a clătinat încrederea celor care credeau în diplomația clasică și care credeau că folosirea forței era uneori necesară pentru a menține echilibrul puterii. La izbucnirea Primului Război Mondial, puțini au crezut că acesta va dura mai mult de câteva luni, și mult mai puțini încă au anticipat dimensiunea catastrofei iminente. Preocupările privind costurile umane ale războiului erau legate de ideea larg răspândită că vechea ordine internațională, cu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
înalt al capitalismului, Lenin (1968: 102) susținea că "niciun zid chinezesc nu separă [clasa muncitoare] de celelalte clase". Într-adevăr, o aristocrație muncitorească mituită din profiturile coloniale și legată strâns de burghezie se dezvoltase în societățile capitaliste de monopol. Odată cu izbucnirea primului Război Mondial, clasele muncitoare care fuseseră "înhămate la caleașca ... puterii de stat burgheze" au făcut front comun în jurul apelurilor pentru apărarea patriei (Buharin 1972: 166). Însă se considera că schimbarea "centrului de greutate" de la conflictul de clasă la rivalitatea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de abordările tradiționale. În general, relatările tradiționale consideră confruntările violente drept evenimente normale în relațiile internaționale. Starea de anarhie este considerată ca un factor ce predispune statele la implicarea în război, la fel cum nu există nimic ce poate opri izbucnirea războaielor. Violența nu este constitutivă în astfel de relatări, ci este "configurativă", sau "pozițională" (Ruggie 1993: 162-3). Structura ontologică a statelor este considerată ca precedentă recurgerii la violență. Violența nu face decât să modifice configurația teritorială, sau este un instrument
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
globale. Rezultatul tuturor acestor tautologii suprapuse conduce la o viziune a realității în același timp hiper-reală (realitate de grad n, fabricată în întregime prin mecanisme de expediere) și hipo-reală (care nu apelează la nici o comunitate de întrebuințare, ci la o izbucnire a sensului). Dincolo de mișcarea de spirit pe care o antrenează, cognitivismul devine simptomul unei profunde răsturnări în înțelegerea realității, a identității umane și a comportamentelor sociale pe care le induce prezența ordinatorului. VI. Republica ordinatică Vom prezenta aici succesiv cura
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]