4,245 matches
-
în cadrul regimurilor democratice și a sistemelor partinice mai extinse care nu traversau o criză. De asemenea, caracterul de stânga al alternativei populiste din Venezuela a reflectat eșecul unui sistem de partid decadent în a oferi alternative bine conturate, viabile la liberalizarea pieței (Morgan, 2007), în ciuda opoziției extinse față de reformele neoliberale și față de slabele lor rezultate în ușurarea unei crize economice tot mai profunde. Într-adevăr, reformele pieței au fost puse haotic în practică, de o manieră "atrage și înlocuiește"1, de către
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al AD, partid tradițional de centru stânga, la puțin timp după instalarea sa în funcție, în februarie 1999 (Hawkins, 2010a: 16-17; Lopéz Maya, 2003: 74-8). Aceste reforme ale pieței, implementate în colaborare cu FMI, au reprezentat un caz clasic de liberalizare de tip "atrage și înlocuiește" (vezi Stokes, 2001). Pérez fusese președinte în perioada de relaxare a cheltuielilor bugetare specifică boom-ului petrolier din anii 1970, iar în campania sa electorală promitea o revenire la prosperitate și critica din plin neoliberalismul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai ales după ce AD a virat spre dreapta atunci când Pérez a adoptat reformele neoliberale în 1989. Deși a existat o opoziție puternică în interiorul AD față de aceste reforme (Corrales, 2002), cea mai mare parte din conducerea partidului a continuat să sprijine liberalizarea pieței în anii 1990. Astfel s-a creat un vid politic la centru-stânga care, în cele din urmă, a fost umplut de noi concurenți (Morgan, 2007). Evident că nemulțumirea a venit și din rezultatele dezastruoase ale administrării, de către cele două
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și ai Mișcării pentru Socialism (MAS) de centru-stânga au colaborat cu noua orientare de factură neoliberală și astfel au pregătit scena pentru apariția unui conducător populist din afara sistemului, care putea să canalizeze nemulțumirea față de establishmentul politic și de procesul de liberalizare a pieței (oricât de incomplet ar fi fost acesta). Hugo Chávez s-a dovedit a fi acel conducător. În urma unei grațieri prezidențiale a lui Caldera din 1994, Chávez a ieșit din închisoare și a călătorit de-a lungul și de-
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în 1989 alegerile pentru primărie ca unul venit din afara sistemului și, cum alegerile prezidențiale din 1990 se apropiau, marele romancier (un începător în politică) Mario Vargas Llosa s-a afirmat ca cel mai bine plasat candidat. Totuși, programul său de liberalizare a pieței și cererea pe față a unor măsuri economice dure i-a afectat imaginea printre săraci (Conaghan, 2000: 264). În plus, decizia lui de a se alia cu două partide conservatoare, AP și PPC, i-au distrus imaginea de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
separat (de exemplu, extinderea dreptului la vot, reguli împotriva fraudei electorale, aprobarea unei noi constituții, etc.). Mai mult, ar fi interesant de revăzut literatura referitoare la "procesul de tranziție", pentru a studia impactul populismului asupra celor trei etape ale democratizării: liberalizarea, tranziția și consolidarea (de exemplu, Mudde și Rovira Kaltwasser, 2010). Dacă ne referim la comparațiile interregionale contemporane, cercetările viitoare s-ar putea opri asupra diferitelor tipuri sau sub-categorii de populism sau ar putea să le compare efectiv. Avem în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de convingere și difuzare a modelelor modernității (dezvoltate în Occident), de promovare a raționalității și a centrării pe nevoile omului. Programul de reformă, aflat într-o cristalizare rapidă, a profitat de criza programului comunist și de perioada de deschidere și liberalizare a anilor ’60. Sociologia a fost tolerată și, într-o anumită perioadă, chiar promovată. Evoluția spre forma unei dictaturi birocratico-personale, instaurată de la începutul anilor ’70, nu mai avea nevoie de modernizare, de raționalizare și deci nici de sociologie. Eliminarea sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
anumită perioadă, chiar promovată. Evoluția spre forma unei dictaturi birocratico-personale, instaurată de la începutul anilor ’70, nu mai avea nevoie de modernizare, de raționalizare și deci nici de sociologie. Eliminarea sociologiei în 1977 a fost actul ultim al sfârșitului procesului de liberalizare. În fine, în al patrulea rând, Gusti a contribuit la relansarea sociologiei prin crearea unei puternice școli sociologice. Gusti a murit în 1955 se pare cu un sentiment de dezamăgire față de cursul istoriei și de pesimism față de soarta sociologiei românești
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rețelelor de rudenie oferea emigranților siguranță, sprijin moral, financiar și ușura integrarea în „noua lume”. Emigrarea „out of network” era extrem de riscantă. În gara din Barcelona era plin de români care dormeau noptea în parcuri sau șanțuri. După 2002, odatăcu liberalizarea granițelor, aceste rețele de transport și sprijin nu au putut face față masei mari a nou-veniților. Aceste rețele au devenit mult mai selective și mai puțin permeabile pentru noii emigranți. Cei care aveau documentele legale și dreptul de a închiria
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rețele au devenit mult mai selective și mai puțin permeabile pentru noii emigranți. Cei care aveau documentele legale și dreptul de a închiria o locuință (așa-numiții pionieri ai migrației) (Sandu, 2000) au ajuns să locuiască la câteva luni după liberalizarea granițelor în apartamente aglomerate, cu trei sau patru familii, de regulă mai mult de zece persoane. Una dintre consecințele imediate a fost reducerea contactelor cu comunitatea de origine a celor care se aflau deja în Spania: „Am început să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
luni nu am vrut să rămânem. Până acum ne-am gândit numai cum să trimitem mai mulți bani pentru copii. Acum ne gândim cum să le facem un viitor copiilor aici.” (emigrantă, 33 ani) Sumele trimise au scăzut dramatic după liberalizarea granițelor „După ianuarie 2002 au venit frații și nu am mai putut trimite nimic. Ei nu lucrau la început. Aveam cheltuieli mari.”(emigrant, 33 ani) Banii trimiși conferă prestigiu în comunitățile de origine „Ei sunt dintr-o familie mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de caracteristicile teoretice și practice ale funcționării acesteia: 1. reactivitatea economiei reale și nominale se manifestă la variația componentelor cererii agregate; 2. expunerea la șocuri asimetrice și contaminări regionale și globale ca urmare a ciclicității evoluției economice și, în contextul liberalizărilor multiple reglementate - comerțul internațional, circulația capitalului și a forței de muncă; 3. economia națională este supusă transferului ambivalent de efecte din și spre economiile celorlalte țări, inclusiv cele de natura stimulentelor sau recesiunii ca urmare a gradului ridicat de deschidere
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
a indicatorului sold bugetar structural care să reducă influența șocurilor temporare asupra deficitului. Vorbim aici despre arierate sau anumite taxe introduse temporar, ca de exemplu taxa pe veniturile suplimentare obținute de companiile din energie ca urmare a aplicării calendarului de liberalizare. Din analiza efectuată, rezultă clar necesitatea implementării unui indicator de tipul deficit de bază (core deficit) variantă a deficitului bugetar de tip structural care să elimine, pe lângă influențele ciclice ale economiei și efectele provocate de arierate, impozite introduse temporar, plăți
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
Uniunea Europeană, formată până în acest deceniu din 12 țări, intră într-un proces de extindere, dar în același timp își consolidează principiile prin Tratatul de la Maastricht (1992) și prin Tratatul de la Amsterdam (1997). Lansarea monedei unice europene, Euro, în 1999, și liberalizarea circulației oamenilor implică o conștientizare a importanței legăturilor dintre oameni, nu numai pe plan politic sau economic, ci și cultural; cooperarea între oameni vizează toate domeniile. Deviza adoptată " Unitate în diversitate" dezvăluie tocmai importanța colaborării, a unității oamenilor, dar în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
2.9. Interculturalitatea : realitate în comunicarea contemporană Uniunea Europeana, intră într-un proces de extindere, dar în același timp își consolidează principiile prin Tratatul de la Maastricht (1992) și prin Tratatul de la Amsterdam (1997). Lansarea monedei unice europene, Euro, în 1999, și liberalizarea circulației oamenilor implică o conștientizare a importanței legăturilor dintre oameni, nu numai pe plan politic sau economic, ci și cultural; cooperarea între oameni vizează toate domeniile. Deviza adoptată " Unitate în diversitate" dezvăluie tocmai importanța colaborării, a unității oamenilor, dar în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
centru-stînga, PSDR (PSD actual) și a doua a Convenției Democrate, alianță de centru-dreapta. Nici programul PSDR (ce a mizat pe o politică prin care statul intervenea masiv În agricultură), nici acela al Convenției Democrate (care a Încercat o politică de liberalizare a sistemului agricol și, totodată, o reconstituire totală a dreptului de proprietate) nu au reușit. Ultimul subcapitol se preocupă de perspectivele europene ale satului românesc. Acestea sînt Însă destul de sumbre așa cum arată lumea rurală În România de astăzi. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
propriei culturi. Unde scurte. Jurnal indirect, publicat pentru prima dată În 1978 la editura Limite de la Madrid, este primul dintr-o serie de șase volume de Unde scurte, Însumînd În formă scrisă rostirile Monicăi Lovinescu la microfonul „Europei Libere” În perioada „liberalizării” culturale din România debutînd În 1961 și Încheindu-se prin tezele din iulie 1971. În ceea ce privește gradul de obiectivitate și credibilitate a materialului prezentat În volum, trebuie precizat că sursele de informare ale Radio „Europa Liberă” erau, potrivit afirmațiilor unor cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
conținut variat și Încheindu-se cu un epilog deschis, un post-scriptum și un indice de nume. În „Cuvîntul Înainte” autoarea Își expune una dintre ideile-cheie ale lucrării, și anume că va Încerca să surprindă „originalitatea «cazului» românesc În procesul de liberalizare al Răsăritului” În condițiile În care deosebirea esențială Între România și alte state central-est-europene constă În faptul că „România este una din rarele țări În care intelectualitatea nu s-a transformat În «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
regim impus cu forța, ca În cazul țărilor comuniste, fie ca tipar de gîndire asumată de intelectuali Într-o societate democratică precum Franța. O primă observație care se impune este că Monica Lovinescu folosește ca sinonime noțiunile de „destalinizare” și „liberalizare”, Însă sesizează un decalaj Între momentul declanșării destalinizării la Moscova În 1956 și liberalizarea survenită În literele românești. Totuși, trebuie menționat faptul că perioada aflată În atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobîndire și consolidare a autonomiei față de Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
asumată de intelectuali Într-o societate democratică precum Franța. O primă observație care se impune este că Monica Lovinescu folosește ca sinonime noțiunile de „destalinizare” și „liberalizare”, Însă sesizează un decalaj Între momentul declanșării destalinizării la Moscova În 1956 și liberalizarea survenită În literele românești. Totuși, trebuie menționat faptul că perioada aflată În atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobîndire și consolidare a autonomiei față de Moscova În măsura În care, În cazul României, unii istorici consideră că destalinizarea pronunțată la Moscova a „dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobîndire și consolidare a autonomiei față de Moscova În măsura În care, În cazul României, unii istorici consideră că destalinizarea pronunțată la Moscova a „dovedit rezistența conducerii partidului la procesul de destalinizare”, primele semne ale unei liberalizări reale manifestîndu-se abia În 1964, o dată cu slăbirea terorii. Monica Lovinescu vorbește despre rolul scriitorilor În noile condiții politice din România și realizează o comparație Între aceștia și cei din celelalte țări comuniste. Astfel, „dacă În URSS, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia intelighenția
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
noi, teroarea stalinistă a fost pusă Între parantezele tăcerii. Literatura nu s-a ocupat de ea» și În consecință, literatura românească nu a jucat același rol pe care l-a avut cea din celelalte țări est europene. Așa a Început liberalizarea - tardiv - În România. Printr-o literatură de evaziune, respectînd tabuurile esențiale: procesele, Închisoarea, colectivizarea, canalul. Răul devenea alegorie și simbol, Însă evazionismul a fost suspectat și a sfîrșit prin a fi condamnat”. Analizînd liberalizarea În ansamblul ei, Monica Lovinescu apreciază
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
țări est europene. Așa a Început liberalizarea - tardiv - În România. Printr-o literatură de evaziune, respectînd tabuurile esențiale: procesele, Închisoarea, colectivizarea, canalul. Răul devenea alegorie și simbol, Însă evazionismul a fost suspectat și a sfîrșit prin a fi condamnat”. Analizînd liberalizarea În ansamblul ei, Monica Lovinescu apreciază că s-a Înregistrat un progres Întrucît o nouă critică literară discută despre „literatura noastră dintre cele două războaie, cum și literatura occidentală contemporană. Primejdia: acestei cunoașteri vehiculate de cîțiva nu-i corespunde cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cum și literatura occidentală contemporană. Primejdia: acestei cunoașteri vehiculate de cîțiva nu-i corespunde cunoașterea tuturor. Mai precis, lipsesc În bună parte din cazuri, textele, operele despre care se discută. Comentariile critice apar Înaintea operelor, dar nu le pot Înlocui. Liberalizarea, cum se spune, a ajuns destul de departe pentru ca teama de surprizele pe care le poate aduce «recuperarea moștenirii culturale» - o expresie locală - să dispară, iar comentariile critice să urmeze operelor, În loc să le preceadă. Fără de care tinerii de azi din România
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să nu colaboreze cu regimul - ca fiind hitlerist convins, deși Monica Lovinescu amintește că, În timpul războiului, Beniuc a colaborat la reviste de dreapta. Mai mult decît atît, În calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor, Mihai Beniuc „a condamnat orice mică Încercare de liberalizare În literele românești” (p. 41). Un alt scriitor plasat În rîndul colaboratorilor cu regimul este Eugen Barbu, despre care Monica Lovinescu afirmă că Între apariția romanului Groapa În 1957 și 1966, cînd a fost publicat la Paris În traducerea franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]