4,645 matches
-
pe-aici au continuat să sacrifice tineri nevinovați și corpurile lor tăiate au fost împrăștiate pe câmpuri. Sunt cutremurat de grozăvia mitului și izbutesc să-mi găsesc pacea cu greu, numai când sosește Aia. Mă liniștesc doar când îi simt mângâierile mâinilor pe obrajii mei umeziți de lacrimi. Dar Îmi e de-ajuns să-i recunosc pașii sau glasul care-mi pronunță numele pe un ton inconfundabil. Nu credeam că o femeie poate avea un timbru atât de tandru atunci când pronunță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă molipsească și pe mine; și eu mă simțeam terorizat de aceeași frică, așa încât, în timp ce treceam prin unele localuri mai deocheate, mă trudeam din răsputeri să nu fiu văzut de prea mulți și să ajung cât mai repede acasă. Singura mângâiere era tovărășia leală a câinelui meu, spre care-mi îndreptam toată atenția, având grijă să mă opresc din loc în loc, atunci când el dădea semne că are nevoie. După aceste opriri forțate, mă uitam în jur și-mi continuam mersul furișat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a părului. Are părul negru, foarte lung, adesea legat cu o fâșie albă; când și-l desface, seara, îi ajunge până la coapse. Îmi place mireasma lui, care mă-mbată când suntem îmbrățișați, și simt până și-n trupul meu ofilit mângâierea lui obscură și fluidă. Prospețimea lui tactilă îmi dăruiește o nouă și nesperată tinerețe. Băștinaș Acum mă pricep și să ar pământul ca un băștinaș. Semăn grâul toamna, după ce am desțelenit ogorul cu un plug de lemn tras de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nesătui stau permanent la pândă ca să mă transforme într-un hoit fără identitate. Ritual Aproape în fiecare zi mă duc singur pe țărmul mării. A devenit un ritual foarte plăcut. Aștept briza ușoară care vine dinspre valuri, dăruindu-mi o mângâiere castă ce-mi învăluie fața, pieptul, brațele, picioarele goale... tot trupul meu aurit de soare. E o senzație minunată, stârnită de o autentică legătură amoroasă. N-aș fi putut să mi-o închipui înainte, și iată că a fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
geții nu se tem de moarte, ba chiar o doresc și, atunci când vine, o salută cu surâsul pe buze. Îmi vine-n minte chipul femeii pe care am întâlnit-o la templul din Eryx. Mâinile ei tandre mi-au dat mângâieri atât de duioase; ea a fost aceea care mi-a sugerat să vin la Tomis, afirmând că, tocmai în acest locus amoenus, aveam să-mi găsesc mântuirea. Medeea Copilă neștiutoare, n-a fost prea greu să cazi în plasa ambiguuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
copacilor, în figuri geometrice neobișnuite, fiindcă, după spusele lor, indică apropierea unor evenimente cosmice iminente. De exemplu, apariția lor bruscă anunță ploaia. După cum se pare, lucrurile stau aici așa: chiar și în balegă se află ocultat sacrul! Sulmona Uneori îngrijirile, mângâierile, devoțiunea absolută și maternă pe care Aia mi le rezervă zilnic reușesc să-mi redeștepte în memorie unele amintiri fericite din copilărie. Mama mea, care era foarte tânără, se arăta aproape tot timpul îngrijorată din cauza mea. Doar ea știa să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
persoane, în afară de mine. Acel trup drag pe care eu l-am salvat, acum îl îmbrățișează o rivală; ea este cea care se bucură de rezultatele muncii mele.” Medeea este scurmată adânc de viermele geloziei, la gândul că „rivala” sa culege mângâierile bărbatului pe care ea-l iubește în continuare, fără să se poată abține, indiferent de cât de mult rău i-a făcut acesta. De fapt, dragostea oarbă sporește prin gelozie. Când un bărbat află că femeia sa este geloasă, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atrăgător. Nu reușesc să-mi dezlipesc ochii de la mișcările lor, de la gesturile lor care par aproape copilărești. Se prefac că se mușcă, se rostogolesc jucăuși și simulează scene de luptă; alergarea lor e fericită și nebună și, când îmi caută mângâierile, frecându-se de picioarele mele, îmi arată un devotament absolut. Mi-amintesc că Aia mi-a povestit despre un cățel negru care era atât de afectuos cu ea, încât părea un copil. De fiecare dată când o întâlnea, nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un devotament absolut. Mi-amintesc că Aia mi-a povestit despre un cățel negru care era atât de afectuos cu ea, încât părea un copil. De fiecare dată când o întâlnea, nu putea să nu se gudure, implorându-i, candid, mângâierile. Când a venit iarna, el s-a culcușit încrezător la ușa casei ei, dar Aia nu i-a îngăduit niciodată să intre. Într-o zi l-a găsit afară mort de frig. De atunci se îndurerează teribil de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a mă plimba dimineața sau pe Înserat, În ambele cazuri căldura este suportabilă. Hoinăresc fără țintă prin mulțimea anonimă a portului, inspir cu voluptate aerul sărat al mării, precum fumătorul care-și prizează porția de tutun și Întind obrazul pentru mângâierile tandre ale ultimelor 399 raze ale soarelui de jăratec. În spate, munții În culorile violacee ale Înserării Își Întind semețiți umbra peste golf, În rada portului puzderie de vapoare, șlepuri, yachturi, șalupe se leagănă domol pe ape În așteptarea ieșirii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
japonezii, australienii și neozeelandezii. Vântul clatină Întinderea trandafirie și plină de soare a tufișurilor... O suflare de vânt răzleață și molatică, furișânduse prin ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș Întunecos, se abătu fără de veste prin Întinderea Înflorită din fața mea; iar sub mângâierea-i ușoară și trecătoare, florile Își plecară spre pământ fruntea lor drăgălașă, ca sub farmecul unei sărutări neașteptate. Oare ziditorul tuturor lucrurilor n-a așezat câte o 511 scânteie de viață și de simțire În fiice lucru, de la om până la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
izbiră unul de altul, soarele se sfărâmă, luciul apelor se Încreți și cercuri largi cu crestele strălucitoare se mânau spre maluri, unele pe altele... E așa de dulce să chemi somnul În murmurul apelor, În răcoarea verde a pădurii, sub mângâierile moi ale vânturilor!... Continuăm vizita cu magnifica Lagune Pagsanjan și Cascadele Pagsanjan unde participăm la un distractiv rafling pe râul Pagsanjan sau „ micul Amazon al Filipinelor”, cum mai este numit acesta. Și sub zvârcolirea fără de margini a frământării și sub
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
folosește teoria. Mama este jumătatea copilului până când acesta se va putea descurca singur. De felul cum este sprijinit de mic prin educație, așa îl vom avea mâine ca purtător al blazonului de familie. Dar care toți copiii se bucură de mângâierea caldă a mamei? Toți știm ce este cu adevărat o mamă? Lucrarea de față prin felul cum este structurată abordează tocmai problema copilului abandonat, lipsit de ajutor, singur și stingher. Abandonul, problemă veche dar și actuală în același timp, a
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
În chipul acesta îți este cu neputință să disprețuiești soția pentru că este legat de ea prin legile dumnezeiești dar și prin cele omenești.” Ea este „un ajutor al tău”, împreună-lucrător în petrecerea vieții, pentru nașterea de copii, ajutor în timpul bolii, mângâiere în necazuri, păzitoarea căminului, vistieria averii tale.” Cu toate acestea, bărbatul va stăpâni femeia (cap. 3, 18), iar ea va apărea adesea ca numărându-se printre bunurile lui (Ieșirea 20, 17). În Vechiul Testament femeia se adresa soțului cu apelativul de
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
conștient și activ. Vom urmări ca toată iubirea, tot calmul, liniștea interioară, echilibrul și relaxarea ce le cultivăm prin exercițiile din fiecare perioadă a zilei, să le lăsăm să se manifeste în atingerile noastre, în orice formă de contact (sărutări, mângâieri, a sta unul lângă celălalt etc.). Conștientizăm cum manifestăm aceste aspecte benefice, pozitive în atingeri. Devenim naturali, eliminăm orice urmă de încordare, de tensiune, de stres, de rigiditate. Ex: Urmează să ne vedem cu ființa iubită, dar am avut o
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
în funcție de sărbătorile anului bisericesc, de culoare deschisă ori de culoare închisă” (Adumitroaie, Vicovan, 2011 : 240). După ce sunt înlocuite cu altele noi în cadrul unei ceremonii oarecum secrete, dar la care sunt admise să participe și femei, „vechile veșminte sunt oferite ca mângâiere creștinilor din parohiile diferitelor regiuni ale țării și unor biserici din străinătate, pentru a păstra vie credința ortodoxă și pentru ca poporul iubitor de Dumnezeu să o aibă alături (s.m.) pe Sfânta ocrotitoare a Moldovei” (doxologia.ro). Veșmintele Sfintei Parascheva îndeplinesc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
parcă gestul fantastic al existenței. Pământul tinde să fie trupul iubitei, locul în care etern să poarte oaza nemuririi. Poetul e un nemuritor. Dormind pe o pernă de aer, somnul, visul îl mângâie. Oare cât a căutat omul din poet mângâierea? " În ochii tăi îmi spăl întâi privirea/ Și apoi/ Privesc cerul". Poetul nu reușea să fie fericit, decât prin imaginație, respirând ispitele 384. Lumea urbană nu-i era inspirația, ci obsesia, obsesia a ceea ce n-avea să vină din cauza clară
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viața. Prin utilizarea mâinilor dirijate de creier s-au născut mari pictori, sculptori, scriitori, muzicieni, constructori de mașini, avioane, rachete, radio și televizoare, computere reproducându-se pe ele însele. Și poate cea mai nobilă utilizare a mâinilor rămâne extensia lor mângâierea unei dragi ființe umane. * * * Utilizarea mâinilor în scop terapeutic folosită în civilizațiile continentelor dispărute și acum câteva sute de mii de ani, ne este prezentată la continuatorii acestora din Egiptul antic. Energia terapeutică sa ankh care izvora din degetele faraonului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lor. Este și o distracție dar și motiv de sănătate. Chiar puii celor mai feroce animale se joacă ca și animalele domestice sub dozele noastre de îngrijire afectuoasă. Puii au nevoie de aceasta. Și copiii noștri au nevoie de alint, mângâiere, vorbe drăgăstoase. Contactele umane printr-o atingere de dragoste pot vindeca. Instabilitatea emoțională a timpurilor noastre și îndepărtarea tineretului de un contact direct să fie datorită mijloacelor moderne de comunicare prin internet ore în șir pe zi și lipsei unei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să fie datorită mijloacelor moderne de comunicare prin internet ore în șir pe zi și lipsei unei atingeri fizice de dragoste? Partenerul de viață ți-a dăruit întreaga lui viață. De când oare n-am mai reușit să-i dăruim o mângâiere și atunci aceasta să fie cauza dificilelor treceri peste povara acumulată în conviețuirea cu societatea modernă? A proteja nu-i un lucru minor. Să întindem mâna și să ne trecem copilul strada ținându-ne astfel și protejându-l simțim că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Prin utilizarea mâinilor dirijate de creier s-au născut mari pictori, sculptori, scriitori, muzicieni, constructori de mașini, avioane, rachete, radio și televizoare, computere reproducându-se pe ele însele. Și poate cea mai nobilă utilizare a mâinilor rămâne extensia lor prin mângâierea unei dragi ființe umane. Pornind de la aceste sumare considerații să amintim sinteza într-o exprimare artistică a tuturor percepțiilor sensoriale din rețeaua admirabilă a sinapselor cerebrale. Nu putem inventa sentimentele. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înnegurarea lumii ar pieri; închipuiește-ți, iubito, ce-am gândit: în univers e soare și atâtea stele încât lumini de-ar deveni tot ce-am iubit bezna-ar dispare dintre ele și numai noi, noi doi am fi incandescente astre, eternă mângâiere înnegurarea lumii ar pieri pulsări de fericire-am fi-n tăcere; închipuiește-ți, iubito, nu am mai zări în univers nici soare, nici atâtea stele!734 Din punct de vedere mistic, a imagina rezidă în a crea o imagine mentală a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Mult Stimate Domnule Păpușanu, Sunt încă sub impresia incredibilei știri despre plecarea dintre noi a distinsei și blândei doamne Nuța222. Rog să mă considerați alături de Dumneavoastră în tristețea ce v-a cuprins. Fie ca anul care începe, să vă aducă mângâiere sufletească și puterea de-a birui încercarea deosebit de grea, pe care viața o rezervă în mod implacabil oamenilor 223. Cu alese sentimente, Eugen Dimitriu 221 Soțul Elenei Păpușanu. 222 E vorba de sora lui Gr. Vasiliu-Birlic, care a murit de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
tiparului. Și, mai mult, opozanții vor fi crezut că după aspra lecție ce i s-a servit lui Ilie Mihăilescu, acesta va rămâne complet vindecat și când acolo, iată că nu se astâmpără de a și publica materialul, dar - spre mângâiere - nu-i mare scofală, fiindcă „blăstămățiile” lui nu au nici o valoare, că sunt „marfă proastă de mahala, nu ca ale noastre, adică ale lui Creangă...”, cam așa se deduce din subtext și din ce cunoaștem noi396. Falsa prezentare cu mahalaua
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
trecem la ale noastre. Cum o mai duci cu sănătatea, mata și soția? Eu deși abia mă târâi, câteva ore de dimineață mai fac câte ceva, însă soția, sufere mereu. Mai scrie mi din când în când ce ne interesează, singura mângâiere ce ne-a mai rămas la bătrânețe. Închei, dorindu-vă îmbunătățirea sănătății a dv. și a doamnei, ca să mai putem ajunge și vremuri mai bune și liniște și să ne mai putem vedea și să stăm de vorbă despre toate. N.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]