6,722 matches
-
țigări. — Ce mai e nou ? Întrebă el. — Nimic nou. De când m- am mutat la București n-am făcut nimic. — Cum așa, Stricăciune mică ? spuse GĂlățanu uitându-se la mine ca la o vulpe fărĂ coadă. — Nu-mi găsesc locul. la mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătĂrie, Însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — o, biata Stricăciune, mă compătimi GĂlățanu aproape serios
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să fac uz de Întreaga mea imaginație ca să mă dumiresc de ce naiba se agitau atât de mult ceilalți și ce căutam eu printre ei. Nu Îmi rămâneau decât vreo două ore libere după ce ajungeam acasă de la serviciu, pentru că pe la 10 mătușă-mea dădea stingerea (ca să nu-i umflăm, eu și cu verișoară- mea, factura la electricitate). Aveam un job de la 9 la 5, ca toți sclavii, și făceam o oră dus cu tramvaiul 16 și o oră Întors, timp suficient ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe Priză, lăsându‑l În seama altor suflete generoase care se găseau din belșug În acel bar, și m‑am urcat În primul taxi - singura mea șansă de a scăpa la acea oră din noapte de colții maida‑ nezilor de la mătușă‑mea de la bloc, cheltuindu‑mi astfel și restul salariului pe luna aceea. * * * Venisem la București direct de la Satu-mare, unde fusesem cu gașca lui Boe la un festival să iau nu știu ce premiu, făcând astfel rost de banii de chirie pe prima
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente În Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și Îi Trebuie Bani de lapte Praf și de Scutece, pe Câinii Vagabonzi de la mătușă-mea de la Bloc, care te Pândesc și Îți mușcă Turul Pantalonilor În care Faci pe Tine de Frică, pe Hoțul de Buzunare din Tramvaiul 16, a cărui Gură e Noaptea și ai cărui Dinți de Aur Sunt Stelele, pe Femeiușca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
numai al meu. E ca o bulă de săpun. Dacă ai coaie, Îți spargi bula de săpun. După trei luni de București mă simt perfect antrenată să trăiesc În afara bulei. Vrei să știi ce se află În camera mea ? Șifonierul mătușă-mii și patul În care dormim eu și verișoară-mea. Atât. la o adică, aș putea să mă mut și În Gara de Nord, am spus eu, umflându-mă În pene. — Și unde ai mai scrie ? Pe genunchi ? — Tocmai, că nu mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde Îmi intrau În cameră prin gaura cheii În timp ce stăteam În pat și Încercam să adorm. MĂ trezeam În toiul nopții - mătușă‑mea era plecată În vacanță În Germania și nu era nimeni care să limiteze folosirea becurilor noaptea - și Începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore În șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi-o tăie ea scurt Întinzându-mi mâna, semn că Întrevederea se terminase. În mod ciudat, În seara aceea m-a căutat Janet. Se Întâmpla foarte rar să mă sune, căci era foarte zgârcit. Nu eram acasă, a vorbit cu mătușă-mea, sora lui. Voia să știe cum Îmi mergea. m-am bucurat Într-un fel că nu fusesem acasă, pentru că dacă aș fi vorbit cu el, ar fi trebuit să-i spun că eram pe cale să-mi pierd serviciul, iar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de emoție : nu aveam nici un chef să dau ochii cu cerșetorul sau ce-o fi fost cel care mă atacase, nu aveam suficientă vlagă să dau ochii cu el. Tot ce-mi doream de fapt era să ajung acasă la mătușă-mea și să mă culc, pentru că de două zile nu apucasem să dorm mai deloc și simțeam că mă preling pe podea. În plus, aveam o durere de spate Îngrozitoare În urma loviturii și abia mă puteam ține pe picioare. Dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe picioare. Dar omul Își făcea datoria și a trebuit, vrând-nevrând, să mă târăsc după el. Am coborât din mașină În curtea sediului poliției, unde ne-au Înconjurat nelipsiții câini vagabonzi, mai vehemenți și mai bine hrăniți decât cei de la mătușă-mea de la bloc, pe care Însă roibu i-a calmat ca prin farmec strigându-i pe nume - Îi știa pe fiecare În parte și trebuie să fi fost vreo douăzeci cu toții. Era prima oară când intram Într-un sediu al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
le treacă o clipă prin gând să părĂsească orașul, tocmai atunci când totul urma să devină atât de interesant, cei doi s-au mutat de la Hyatt la o bătrânică În apartamentul căreia Teo Haiduc ajunsese Întâmplător cu câteva zile În urmă, mătușa unei ziariste locale cu care el avusese un schimb scurt, dar intens de experiență. Apartamentul a dispărut de pe fața pământului cu bătrână cu tot, precum și cu cea mai mare parte din lucrurile lor, câteva zile mai târziu, În urma unui raid
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
foarte dornică să zboare din colivia ei pentru o doză de adre- nalină arctică. Zaide și Antoin erau un cuplu simpatic de francezi, care Își trăiau viața după modelul nomad, tocând astfel moște- nirea pe care o primiseră de la o mătușă bogată. Tocmai se Întorceau din Brazilia, unde petrecuseră câteva luni În jungla amazoniană. ivan tocmai imigrase În Québec și era dezamăgit de felul În care se construiau casele și În general de felul În care era Întocmită „lumea nouă“. Era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o privi o secundă, apoi o puse la loc În buzunarul interior și căzu pe gânduri. — Da, așa cu tata... Nu-l condamn. A copilărit pe vremea războiului, ambii lui părinți au sfârșit la Auschwitz... A fost crescut de o mătușă, În lipsuri și greutăți inimaginabile. În fine... Nu știu dacă crezi În karma sau, cum spunem noi evreii, Tikune Adina Dabija 220 Atzmi, cu alte cuvinte, În ideea că totul este circumscris unui sistem de interacțiuni care conturează activ trecutul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
își aprinse o țigară. Mi-am aprins și eu una. Nu te bucuri că am venit ? Ba da, ba da... Și cursurile ? Dă-le naibii, o să le împrumut de la un coleg. De unde ai avut bani de tren ? Mi-a împrumutat mătușă-mea. Zi, te bucuri ?... Cafeaua avea un gust acru. În dreptul ferestruicilor se ghicea, prin aerul garnisit de fum, o unghie de lumină. Mi-am stins țigara, apoi i-am stins-o și pe a lui și l-am tras de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că e mai bine pentru toată lumea, inclusiv pentru mari, sora mea, pe atunci în pragul examenului de admitere în clasa a zecea, ca eu să fiu crescută de unchii mei din Galați. Astfel am ajuns să mă crească mama - adică mătușa mea - și Janet, care nu a fost Janet de la început, ci numai printr-un miracol avea să devină, ulterior. În vacanța de vară dinainte de clasa a doisprezecea, în timp ce, ca în majoritatea verilor, eram la măgina, am început să văd perfect
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
țigări. — Ce mai e nou ? întrebă el. — Nimic nou. De când m-am mutat la București n-am făcut nimic. — Cum așa, Stricăciune mică ? spuse Gălățanu uitându-se la mine ca la o vulpe fără coadă. — Nu-mi găsesc locul. La mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătărie, însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — O, biata Stricăciune, mă compătimi Gălățanu aproape serios
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să fac uz de întreaga mea imaginație ca să mă dumiresc de ce naiba se agitau atât de mult ceilalți și ce căutam eu printre ei. Nu îmi rămâneau decât vreo două ore libere după ce ajungeam acasă de la serviciu, pentru că pe la 10 mătușă-mea dădea stingerea (ca să nu-i umflăm, eu și cu verișoară- mea, factura la electricitate). Aveam un job de la 9 la 5, ca toți sclavii, și făceam o oră dus cu tramvaiul 16 și o oră întors, timp suficient ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
subit pe Priză, lăsându-l în seama altor suflete generoase care se găseau din belșug în acel bar, și m-am urcat în primul taxi - singura mea șansă de a scăpa la acea oră din noapte de colții maidanezilor de la mătușă-mea de la bloc, cheltuindu-mi astfel și restul salariului pe luna aceea. Venisem la București direct de la Satu-mare, unde fusesem cu gașca lui Boe la un festival să iau nu știu ce premiu, făcând astfel rost de banii de chirie pe prima
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente în Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și îi Trebuie Bani de lapte Praf și de Scutece, pe Câinii Vagabonzi de la mătușă-mea de la Bloc, care te Pândesc și îți mușcă Turul Pantalonilor în care Faci pe Tine de Frică, pe Hoțul de Buzunare din Tramvaiul 16, a cărui Gură e Noaptea și ai cărui Dinți de Aur Sunt Stelele, pe Femeiușca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
numai al meu. E ca o bulă de săpun. Dacă ai coaie, îți spargi bula de săpun. După trei luni de București mă simt perfect antrenată să trăiesc în afara bulei. Vrei să știi ce se află în camera mea ? Șifonierul mătușă-mii și patul în care dormim eu și verișoară-mea. Atât. La o adică, aș putea să mă mut și în Gara de Nord, am spus eu, umflându-mă în pene. — Și unde ai mai scrie ? Pe genunchi ? — Tocmai, că nu mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde îmi intrau în cameră prin gaura cheii în timp ce stăteam în pat și încercam să adorm. Mă trezeam în toiul nopții - mătușă-mea era plecată în vacanță în Germania și nu era nimeni care să limiteze folosirea becurilor noaptea - și începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore în șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi-o tăie ea scurt întinzându-mi mâna, semn că întrevederea se terminase. În mod ciudat, în seara aceea m-a căutat Janet. Se întâmpla foarte rar să mă sune, căci era foarte zgârcit. Nu eram acasă, a vorbit cu mătușă-mea, sora lui. Voia să știe cum îmi mergea. M-am bucurat într-un fel că nu fusesem acasă, pentru că dacă aș fi vorbit cu el, ar fi trebuit să-i spun că eram pe cale să-mi pierd serviciul, iar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de emoție : nu aveam nici un chef să dau ochii cu cerșetorul sau ce-o fi fost cel care mă atacase, nu aveam suficientă vlagă să dau ochii cu el. Tot ce-mi doream de fapt era să ajung acasă la mătușă-mea și să mă culc, pentru că de două zile nu apucasem să dorm mai deloc și simțeam că mă preling pe podea. În plus, aveam o durere de spate îngrozitoare în urma loviturii și abia mă puteam ține pe picioare. Dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe picioare. Dar omul își făcea datoria și a trebuit, vrând-nevrând, să mă târăsc după el. Am coborât din mașină în curtea sediului poliției, unde ne-au înconjurat nelipsiții câini vagabonzi, mai vehemenți și mai bine hrăniți decât cei de la mătușă-mea de la bloc, pe care însă roibu i-a calmat ca prin farmec strigându-i pe nume - îi știa pe fiecare în parte și trebuie să fi fost vreo douăzeci cu toții. Era prima oară când intram într-un sediu al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
le treacă o clipă prin gând să părăsească orașul, tocmai atunci când totul urma să devină atât de interesant, cei doi s-au mutat de la Hyatt la o bătrânică în apartamentul căreia Teo Haiduc ajunsese întâmplător cu câteva zile în urmă, mătușa unei ziariste locale cu care el avusese un schimb scurt, dar intens de experiență. Apartamentul a dispărut de pe fața pământului cu bătrână cu tot, precum și cu cea mai mare parte din lucrurile lor, câteva zile mai târziu, în urma unui raid
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fapt, părea foarte dornică să zboare din colivia ei pentru o doză de adrenalină arctică. Zaide și Antoin erau un cuplu simpatic de francezi, care își trăiau viața după modelul nomad, tocând astfel moștenirea pe care o primiseră de la o mătușă bogată. Tocmai se întorceau din Brazilia, unde petrecuseră câteva luni în jungla amazoniană. Ivan tocmai imigrase în Québec și era dezamăgit de felul în care se construiau casele și în general de felul în care era întocmită „lumea nouă“. Era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]