4,492 matches
-
Cristi Popescu? și o groază de alte prostii. 150 DANIEL BĂNULESCU Se ciuci lângă maculator, să constate cum îl turnase limbricania. Și, cu cămășoiul ca un iglu în jurul pântecului, silabisi pe sărite: "Aseară vizita unui domn... însoțit, ca de-o maimuță, de ipochimenul său îngîmfat... hîța-pîrța... brațele lui de tractorist... ochii de linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile și egalizîndu-mi energiile... bietul meu trupușor sfârtecat... torsul lui de neam prost scuturîndu-mi... hîța-pîrța... orgasmele ca pe-un covor... cine să-mi fi prezis
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lume, alături de trupele dansatoarelor suedeze sau cehe, rele de muscă, de-au ce-au stors, ca pe-o cârpă, orice român mai înalt de un metru douăzeci, explodează și cîte-o piesă de teatru de Caragiale, Racine sau Goldoni, jucată de maimuțe și câini. O pală de vânt și afișele senzaționaliste se dezlipesc la ambele colțuri de sus, se înfășoară în jurul propriei lor țâfne și pică. Atelierele de ceramică "Frofrony" își mai vând marfa în două-trei magazine excentrice, de peste hotare, și astfel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un metru și cincizeci și cinci de centimetri. Pieptul amplu îi tresălta din cauza senzației tangibile de nedreptate. După care Sofia și-a ridicat bărbia într-un gest sfidător. — Ce mamă ar vrea ca pruncii ei să fie îmbrăcați ca niște maimuțe de la circ în timp ce tatăl lor se însoară cu o curvă jegoasă? Pentru prima dată, în vreme ce accentua acel penultim cuvânt, Sofia a privit-o pe Alison direct în ochi. Un cor de icnete și de „Vai, extraordinar“ s-a ridicat dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de parcă ar fi intrat direct pe platoul unui film din seria Indiana Jones, cu tarabele din piața principală, acolo de unde puteai să cumperi supă din cap de capră, cu fotografii care-ți ofereau să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i și bacșiș, după care a pășit în holul răcoros, placat cu marmură, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceaiul de rădăcini, puse castronul jos și adormi buștean. Foarte bine, murmură Virgil Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l fixa cu insistență: fizionomia de maimuță băzdată de riduri a lui Dolores O’Toole. în primul moment sări alarmat, dar apoi, pe măsură ce se dezmetici, își dădu seama că ceea ce el luase drept un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores O’Toole era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
normal? Rich nu-și ia ochii de la televizor. Cea mai minunată formă de distracție cunoscută bărbatului. O viață Întreagă de plăcere la dispoziție. Plus că e gratis, spune el stând cu capul Într-o parte și răspunzând rânjetului oribil de maimuță al lui Chloe-Zoe. Un gâlgâit de plăcere se aude din cealaltă cameră și mă face să mă Întorc. Ben s-a târât de-a bușilea până la frigider, a deschis ușa la perete și stă acolo, desfăcând o sticlă mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pătuț. —Roo, se vaită el, Roo. Ca să-l fac să se liniștească, Îi dau periuța mea de dinți electrică și ne așezăm În fotoliul albastru, cu el Întins peste mine, ținându-se strâns de cămașa mea ca un pui de maimuță. La baza fiecărei respirații a unui băiețel e o Încuietoare lipicioasă, ca o portiță minusculă deschisă În plămânii lui. Doamne, ajută-mă să găsesc un alt Roo. Totul mergea bine În timpul vizitei Barbarei și a lui Donald; suspect de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e De cât arderea-unei jertfe Într-o vecinică cățue. {EminescuOpIV 489} Am aprins și eu luleaua Și jertfesc lui tata Brahma, Lângă mine-un șip cu Kummel Ș-o bucată de păstramă. Zice Darwin, tata Darwin, Cumcă omul e-o maimuță - Am umăr de maimuțoi, Milly-nsă de pisicuță. Și mă urc în tren cu grabă Cu o foame de balaur, Intre dinți o pipă lungă Subsuori pe Schopenhauer. Ș-acum șueră mașina. Fumul pipei lin miroasă. Sticla Kummel mă invită, Milly-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pus țara la cale Și acum la bătrânețe S-a întins pe criticale? Ți-am citit cu indulgență Și cu-amor cu criticaua O hazlie-impertinență, Bat-o poarca, mînce-o caua. {EminescuOpIV 506} Zice Darwin după tine Cumcă omul e-o maimuță - Simt humorul de gorile Când desmiard-o pisicuță. Pisicuță criticoasă Ce îți speli curata labă Și-ți întorci dulce mustața, Fii de treabă, fii de treabă. Nu se scuipă-așa în oameni, Nu se mâncă astfel linte. Fă politică, iubito, Fii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scuturile gravate ale cuceritorilor și nici pliurile din mantiile infantelor. Dar Godun păstrase la locul ei lumina orbitoare a Asiei, care se lovea de loggia de granit din fundal, caii și călăreții cu coifuri, iar în spatele mezinei lui Darius - o maimuță ca smoala, șezând pe o balustradă și legănând între gheare un rozariu, șterpelit dintre prăzile de război. Era amănuntul care îl lovise în inimă pe studentul islamic și care îl întrista iar pe Omar cel matur. Femeile, așezate în contre-jour
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îmi și plăcea... Omar se sprijini într-un cot și desprinse tabloul cu scena înfrângerii de la Issos: — Uite, de pildă ăsta... — Chiar că te plictisești... Ce mai știu e că de aici mi-a plăcut să pictez războinicii, femeile și maimuța... Dar, știi? Unul dintre ei doi e Alexandru cel Mare... — E ăsta, îi spuse Omar, atingându-l cu degetul pe bărbatul în roșu. — Ești sigur? Pentru că mie tot mai mult îmi plăcea ălălalt, în armură, dar, dacă te uiți, sunt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când se sculase, ochii ei ca niște nasturi încinși erau lângă regina lui Darius, în tabloul copiat de Godun. Ca să știe că nu era vis, se roti și sări într-o parte, pe balustrada unde de obicei o vedea pe maimuța care ținea un rozariu. Îi șopti cum îl mai auzise șoptind pe Godun, când o alinta: — Eleonor, vino aici, fată dragă, ce cauți acolo și cum ai intrat? În spatele ei, sub arcade, cerul alb, ca o crustă de sare, se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dreptatea ta? ― Ca să am încredere în mine, trebuie să am încredere în dreptatea mea... Bat câmpii, nu-i așa? Nu-ți mai zic nimic despre inchizitorul care și-a ridicat gluga și am văzut, atunci, că avea un chip de maimuță, cu un zâmbet nerușinat... Bine, cel puțin, că nu mă socoti un maniac. ― Nu, Galilei. Văd în tine doar ceea ce ești. ― Adică? ― O problemă pe care oamenii o vor dezbate mereu. Ca moartea lui Socrate. ― Într-o noapte, voi ciopli
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tot pe capră: - Ce-o mai fi și asta? Să duci omul Ia groapă cînd>e noapte!... - Nu i-o fi plăcut lumina soarelui, spunea leneș și plictisit celălalt cioclu, un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încuia de la o vreme zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi, o duceau prost. Mai dăduseră ei două-trei lovituri, ieșise slab. Acolea, câte o maimuță și vreo patru ghiuluri, nimica toată. Gaborii tot pe capul lor ședeau. În primăvară, ce-i veni Stăpînului? Nu, că el o ia de nevastă pe Didina și că vrea să-i facă nuntă să se pomenească. Vorbeau ăilalți: - Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În cei plini de fadoare. Geniul ironiei l-a făcut pe Brummell cel mai mare mistificator pe care Anglia l-a avut vreodată. „NU exista - spune autorul lui Granby - vreun paznic de menajerie mai abil În a arăta dibăcia unei maimuțe decât el, atunci când dezvăluia În fiecare om partea grotescă, mai mult sau mai puțin ascunsă; avea un talent de neegalat În a-și manevra victima și În a o face să-și expună ea Însăși părțile ridicole”. Plăcere, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
plâns după orașul său. Mereu odios, regele a venit la Domnișoară, a vrut s-o consoleze, a sărutat-o, i-a ținut mult timp obrazul lipit de al său, iar prințesa a avut Îndrăzneala de a-i spune: „Sunteți precum maimuțele care-și sufocă puii cu mângâierile lor”. Cuvinte care făceau, prin curaj, cât celebra lovitură de tun! Domnișoara, cuprinsă de neliniște, a luat hotărârea de a nu mai apărea la curte. Ei bine, tocmai Lauzun a Împins-o Înapoi, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Sally cu nerăbdare. — Sigur. Numai nu te uita la așternuturi. Știu că ai stomacul sensibil. Sally își petrecu următoarele minute agățat de scara care ducea către platformă, uitându-se chiorâș la mobilele care erau cel mai aproape de el, ca o maimuță care a primit un set nou de jucării. Simțindu-mă datoare, m-am dus către zona care era cunoscută sub numele de bucătărie, ca să nu spun altfel, și am pus apa la fiert. De un singur lucru nu duceam lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Așa e, cara1, îmi răspunse el. Puteam să jur că-și flutură genele; numai că eram prea sus să le văd. —Bun, deci așa rămâne, spuse Bez, nu te mai urc până la grilaj că te cațeri pe el ca o maimuță. Arătă cu degetul unde era atârnat acesta, chiar sub tavan. — Acolo se prind corzile, nu? Acolo sunt scripeții. Nu se poate întâmpla nimic, nu? zisei eu, încă pe jumătate amețită din cauza echilibristicii de pe schelă. —Adică să se agațe. Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedea că lui Bez îi place de el și înțelegeam de ce. La nevoie, o urc, dar nu mai mult de atât. Cu condiția să nu mă uit în sus sau în jos. Pun pariu că te cațeri repede, ca o maimuță, îi zise Bez lui Sally. Cam aduci tu a maimuță. Să fi fost în Sicilia, nu-ți mai dădea mâna să-mi zici așa ceva, zise Sally, cu un accent voit mai pronunțat, pentru efectul dramatic. —Ben? Ben! strigă o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de ce. La nevoie, o urc, dar nu mai mult de atât. Cu condiția să nu mă uit în sus sau în jos. Pun pariu că te cațeri repede, ca o maimuță, îi zise Bez lui Sally. Cam aduci tu a maimuță. Să fi fost în Sicilia, nu-ți mai dădea mâna să-mi zici așa ceva, zise Sally, cu un accent voit mai pronunțat, pentru efectul dramatic. —Ben? Ben! strigă o voce de pe scenă. —Lângă birou, răspunse Ben, vin acum. Philip Cantley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
noi încă de la primele ceasuri ale dimineții, nu fără să fi luat cu ei câteva monede de aramă pentru a-și cumpăra smochine uscate de Málaga. Atrași de mulțimea care sporea, jongleri, iluzioniști, saltimbanci, dansatori pe sârmă, echilibriști, dresori de maimuțe, cerșetori, orbi falși sau adevărați se răspândiseră în tot cartierul de pe Sabika; și, cum era primăvară, țăranii plimbau cu ei armăsari pe care-i dădeau la împerechere cu iepele ce le erau aduse, totul contra plată. — Toată dimineața, își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
conțineau, pretindeau ei, niscaiva formule magice în stare să tămăduiască tot soiul de beteșuguri. Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Încearcă să-i Împace să reușească Într-o bună zi. În plan personal, mi-ar plăcea mai mult să fiu urmașul omonimului meu biblic decât al unei primate, cu toate că, dacă Darwin are dreptate, suntem toți Îndatorați până peste cap acelei maimuțe primordiale, fiindcă, de dragul nostru, ea a făcut supremul sacrificiu al renunțării la propria condiție ontologică. - Amuzant, numai că eu Întrebam serios. - Mister Howard, de când sunt aici, răspund la Întrebări. La tot felul de Întrebări. Venisem la dumneavoastră cu speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poate, nu doar a celor raționale. E o chestiune fascinantă, dar și cam riscantă aceasta privitoare la cunoașterea viitorului. Foarte riscantă, uneori, nu Însă lipsită de utilitate. O butadă ușor mizantropică susține că există o singură explicație pentru Împrejurarea că maimuțele din ramura care n-a făcut saltul spre umanoide au rămas la condiția lor: fiindcă au avut premoniția că Într-o zi vor deveni oameni. Vorbind serios, Ceilalți voiau să știe cum vor evolua, ce pericole Îi pândesc, ce rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]