5,147 matches
-
(n. 22 iulie 1950, satul Bobești, comuna Duda Epureni, județul Vaslui) este un general român, care a îndeplinit funcția de comandant al Corpului 4 Armată Teritorial "Mareșal Constantin Prezan" (fosta Armată a IV-a), cantonat la Cluj (2003-2004). s-a născut la data de 22 iulie 1950, în satul Bobești din comuna Duda Epureni (județul Vaslui). A absolvit Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi "Nicolae Bălcescu" din
Neculai Băhnăreanu () [Corola-website/Science/311949_a_313278]
-
general de brigadă (cu 1 stea) la 1 decembrie 1999 și apoi la cel de general-maior (cu 2 stele) la 5 iulie 2002 . În perioada 1 mai 2003 - 1 decembrie 2004, generalul-maior Neculai Băhnăreanu a condus Corpul 4 Armată Teritorial "Mareșal Constantin Prezan" (fosta Armată a IV-a), cantonat la Cluj. A îndeplinit apoi funcția de șef al Direcției Operații din Statul Major General (1 decembrie 2004 - 1 martie 2005) și pe cea de locțiitor al șefului de stat major al
Neculai Băhnăreanu () [Corola-website/Science/311949_a_313278]
-
făcut joncțiunea. Brigada a 36-a britanică a debarcat la Tremoli. Problemele logistice i-au împiedicat pe aliați să construiască un pod suficient de rezistent care să permită traversarea tancurilor în sprijinul infanteriei. După ce a aflat vestea debarcărilor de la Termoli, mareșalul Albert Kesselring, comandantul suprem al trupelor germane din Italia, a ordonat Diviziei a 16-a Panzer să se îndrepte spre Adriatica, pentru a ataca infanteria aliată lipsită de sprijinul blindatelor. Când a aflat vestea sosirii tancurilor germane, comandantul Diviziei a
Linia Volturno () [Corola-website/Science/311993_a_313322]
-
la mai multe ședințe militare ale lui Hitler cu șefii responsabili de la OKW și OKH (generalii Wilhelm Keitel, Heinz Guderian, Alfred Jodl, Kurt Zeitzler etc.), expunând poziția Marelui Stat Major al Armatei Române. După spusele proprii, el a raportat atât mareșalului Ion Antonescu, cât și generalului Constantin Sănătescu, șeful Casei militare regale, care a inițiat răsturnarea guvernului antonescian și întoarcerea armelor împotriva Germaniei.. Generalul Sănătescu scria în jurnalul său, că la o întâlnire pe care o avut-o în 1942 cu
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
apoi ca șef instrucție și doctrină (și inspector general al Forțelor Terestre) și comandant al Comandamentului Forțelor Terestre (2003-2004). Înecpând cu data de 1 decembrie 2004, generalul-maior dr. Teodor Frunzeti a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului 2 Operațional Întrunit "Mareșal Alexandru Averescu" - fosta Armată a 2-a. În această calitate, el a condus activitățile detașamentelor românești din teatrele de operații și a coordonat planificarea, organizarea și conducerea exercițiilor naționale și multinaționale.. La data de 15 martie 2006, este numit în
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
ministrului apararii nationale, comandant (rector) al Universitatii Nationale de Aparare "Carol I". Ca urmare a meritelor sale în domeniul militar, generalul Frunzeti a fost decorat cu Crucea Naționala "Serviciul Credincios" și cu Semnul Onorific "În Serviciul Armatei". A obținut Premiul „Mareșal Constantin Prezan”, acordat de Academia Oamenilor de Știință din România, la 14 septembrie 2005, pentru cartea „Forțe și tendințe în mediul de securitate european”.
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
(n. 1770, d. 1823) prinț de Eckmühl, duce de Auerstaedt, a fost un general francez al perioadei napoleoniene, "pair" al Franței și ministru de Război, căruia i s-a acordat demnitatea civilă de Mareșal al Imperiului. Grafia obișnuită a numelui său este „Davout”, deși se pot întâlni și variațiunile „Davoust”, „d'Avoust” sau „d'Avout”. Este singurul Mareșal al Primului Imperiu care nu a fost niciodată înfrânt, deși a luat parte la cele aproape
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
napoleoniene, "pair" al Franței și ministru de Război, căruia i s-a acordat demnitatea civilă de Mareșal al Imperiului. Grafia obișnuită a numelui său este „Davout”, deși se pot întâlni și variațiunile „Davoust”, „d'Avoust” sau „d'Avout”. Este singurul Mareșal al Primului Imperiu care nu a fost niciodată înfrânt, deși a luat parte la cele aproape toate campaniile din cadrul războaielor napoleoniene. Fiu de militar, Louis Nicolas provenea din vechea familie nobilă burgundă d'Avout, care ajunsense însă să fie ruinată
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
de divizie și primește comanda cavaleriei „armatei din Italia” . Se căsătorește cu sora generalului Leclerc. Generalul Davout este foarte apreciat de Bonaparte, devenit Primul Consul, iar în mai 1804, când acesta devine Împărat, lui Davout i se oferă demnitatea de Mareșal al Imperiului și onoarea de a fi unul dintre cei patru „colonei generali ai Gărzii Imperiale”, post dealtfel strict onorific. În 1805, după ce Austria și Rusia declară război Franței, lui Davout i se acordă comanda Corpului III al „Marii Armate
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
război Franței, lui Davout i se acordă comanda Corpului III al „Marii Armate”. Acest corp de armată va deveni celebru, fiind considerat aproape la fel de valoros ca și Garda Imperială, ceea ce spune mult despre capacitățile de comandant și de organizator ale mareșalului. La Ulm, pe 30 octombrie, Davout joacă un rol important iar pe 2 decembrie 1805, la bătălia de la Austerlitz, aduce Corpul său pe câmpul de bătălie în timp util, ajungând de la Viena în sătucul Telnitz în numai 48 de ore
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
important iar pe 2 decembrie 1805, la bătălia de la Austerlitz, aduce Corpul său pe câmpul de bătălie în timp util, ajungând de la Viena în sătucul Telnitz în numai 48 de ore. Victoria totală a francezilor s-a datorat și tenacității mareșalului Davout, care a rezistat pe poziții mai multe ore, deși raportul de forțe era de 3 la 1. Campania din 1806, împotriva Prusiei a adus cel mai impresionant succes militar al mareșalului: victoria de la Auerstaedt, când Davout și Corpul său
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
totală a francezilor s-a datorat și tenacității mareșalului Davout, care a rezistat pe poziții mai multe ore, deși raportul de forțe era de 3 la 1. Campania din 1806, împotriva Prusiei a adus cel mai impresionant succes militar al mareșalului: victoria de la Auerstaedt, când Davout și Corpul său de 30,000 de oameni a învins de unul singur principala armată prusacă, de aproximativ 50,000 de oameni. În aceeași zi împăratul Napoleon se lupta cu o altă armată prusacă la
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
și Corpul său de 30,000 de oameni a învins de unul singur principala armată prusacă, de aproximativ 50,000 de oameni. În aceeași zi împăratul Napoleon se lupta cu o altă armată prusacă la Jena. Lipsa de reacție a Mareșalului Bernadotte, care ar fi putut să îl susțină pe Davout la Auerstaedt provoacă furia acestuia din urmă, început al unei dușmănii fățișe între cei doi oameni. Drept recunoaștere a meritelor sale în cadrul acestei campanii, Împăratul îi acordă onoarea de a
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
început al unei dușmănii fățișe între cei doi oameni. Drept recunoaștere a meritelor sale în cadrul acestei campanii, Împăratul îi acordă onoarea de a intra primul în Berlin (25 octombrie 1806). Campania din Polonia din 1807 îl are din nou pe Mareșal în prim plan, mai ales la carnagiul de la Eylau, unde comandă aripa dreaptă a armatei. După tratatul de la Tilsit, Davout devine guvernator al nou-creatului Mare Ducat al Varșoviei. Devine Duce de Auerstaedt pe 28 martie 1808. Anul 1809 și noul
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
armatei din Germania”, fiind însărcinat cu organizarea armatei de invazie a Rusiei. În cadrul campaniei din Rusia comandă Corpul I al „Marii Armate” și participă activ la obținerea unei serii de victorii: Mohilev, Smolensk sau Moskova-Borodino. În cadrul acestei din urmă bătălii, Mareșalul îi propusese Împăratului să utilizeze Corpul I pentru a face un dificil marș de noapte menit să permită un atac din flanc în ziua următoare. Cu toate acestea, Napoleon a preferat planul lui Murat de a lansa o serie de
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
ambele părți, fără ca francezii să fi putut obține o victorie decisivă. Din octombrie, Davout acoperă retragerea armatei, dar este în mod constant defăimat de Berthier și de Murat, astfel că este curând înlocuit cu Ney. În timpul campaniei din Saxa (1813), mareșalul prinț de Eckmühl este singurul comandant francez care rămâne neînvins, apărând Dresda și păstrând controlul orașului Hamburg pentru mai mult de 1 an, în ciuda asediului forțelor aliate. Doar după ce Napoleon abdică și noul suveran francez, Ludovic al XVIII-lea al
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
și noul suveran francez, Ludovic al XVIII-lea al Franței, îi ordonă să predea poziția, consimte să evacueze orașul (27 mai 1814) pentru a se întoarce cu trupele sale în Franța. Davout nu agreează noul regim francez și este singurul mareșal care nu îi jură credință regelui. La reîntoarcerea lui Napoleon, Davout ezită să se mai implice, dar se lasă până la urmă convins, spunându-i Împăratului: „Ori vă servesc pe dumneavoastră, ori nu mai servesc pe nimeni.” Împreună cu Davout, numit Ministru
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
la campania de la Waterloo. După a doua abdicare a Împăratului, în vidul de putere creat, Davout refuză să se predea și îl ordonă lui Exelmans să se lupte la Rocquencourt dar forțele franceze sunt apoi învinse apoi la Issy și mareșalul încheie un armistițiu. Odată cu reîntoarcerea Bourbonilor vine și represiunea împotriva comandanților militari bonapartiști. Davout își apără oamenii cerând să fie pedepsit în locul lor, din moment ce acționau la comanda sa. În cadrul procesului mareșalului Ney, Davout a rostit un discurs memorabil în apărarea
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
forțele franceze sunt apoi învinse apoi la Issy și mareșalul încheie un armistițiu. Odată cu reîntoarcerea Bourbonilor vine și represiunea împotriva comandanților militari bonapartiști. Davout își apără oamenii cerând să fie pedepsit în locul lor, din moment ce acționau la comanda sa. În cadrul procesului mareșalului Ney, Davout a rostit un discurs memorabil în apărarea prințului de Moscova, ceea ce nu îl va salva însă pe acesta din urmă de pedeapsa capitală. Ca urmare a atitudinii sale antiregaliste, Davout a fost în dizgrație până în 1817, când i
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
un discurs memorabil în apărarea prințului de Moscova, ceea ce nu îl va salva însă pe acesta din urmă de pedeapsa capitală. Ca urmare a atitudinii sale antiregaliste, Davout a fost în dizgrație până în 1817, când i se restituie bastonul de Mareșal. Deși este numit "pair" al Franței în 1819, Davout nu refuză să revină într-un post politic important și nici nu i se va da vreo comandă militară. Nu a mai făcut decât să ocupe postul minor de primar al
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
Franței în 1819, Davout nu refuză să revină într-un post politic important și nici nu i se va da vreo comandă militară. Nu a mai făcut decât să ocupe postul minor de primar al Savigny-sur-Orge, un orășel de lângă Paris. Mareșalul Davout a murit în anul 1823 și este înmormântat la cimitirul Père Lachaise, în zona Avenue Masséna-Avenue Suchet, unde se odihnesc, printre alții, și mareșalii Ney, Murat, Suchet, Masséna.
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
mai făcut decât să ocupe postul minor de primar al Savigny-sur-Orge, un orășel de lângă Paris. Mareșalul Davout a murit în anul 1823 și este înmormântat la cimitirul Père Lachaise, în zona Avenue Masséna-Avenue Suchet, unde se odihnesc, printre alții, și mareșalii Ney, Murat, Suchet, Masséna.
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
(n. 10 aprilie 1769 - d. 31 mai 1809), prinț suveran de Sievers, duce de Montebello, a fost un general francez, Mareșal al Franței, ce s-a remarcat în perioada revoluționară și imperială ca fiind unul dintre cei mai capabili comandanți francezi. În 1804, la urcarea pe tron a lui Napoleon I, Lannes a fost pe prima listă de Mareșali, alături de alți
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
general francez, Mareșal al Franței, ce s-a remarcat în perioada revoluționară și imperială ca fiind unul dintre cei mai capabili comandanți francezi. În 1804, la urcarea pe tron a lui Napoleon I, Lannes a fost pe prima listă de Mareșali, alături de alți 17 generali. Între 1805 și 1809, Lannes a luat parte la cele mai importante bătălii ale războaielor napoleoniene, fiind rănit mortal spre sfârșitul bătăliei de la Aspern-Essling. Născut pe 10 aprilie 1769 la Lectoure (actualmente în departamentul Gers), într-
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
voluntari de la Gers și este rapid ales sublocotenent, de către camarazii săi. Împreună cu batalionul său, merge la Toulouse, unde primește o pregătire militară de mai multe luni. Aici îl întălnește pe Pierre Augereau care era instructor militar și cei doi viitori Mareșali leagă o prietenie strânsă. Cu pregătirea militară terminată, Lannes este încorporat în "Armata Pirineilor Orientali", luptând pentru prima dată la 17 mai 1793, împotriva spaniolilor la Saint-Laurent-de-Cerdans. Devine locotenent pe 4 octombrie și căpitan de grenadieri pe 18, apoi, pe
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]