5,303 matches
-
statut civic... Își înșurubează un deget în pieptul lui Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor pe jos. Voi sunteți rușinea Romei! Trio urmărește pierdut stropii de spută care se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare. Nu se poate gândi la nimic. Se concentrează, ca hipnotizat, asupra podelei. Observă că bordura din jurul emblemei este ușor ciobită. Se gândește că meșterul a executat-o probabil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e niciodată prea departe de bătaia de joc. Așa că ridică tonul iritată: — Fiica mea i-a făcut tatălui ei nenumărate statui și portrete. L-a reprezentat în culori, în ceară, în bronz, în argint, în aur, în fildeș și în marmură. — Să sperăm atunci că ne va provoca plânsul, conchide cu ironie Piso. Face pe spiritualul, se enervează la rândul său Vipsania. Dar greșește dacă își imaginează că a făcut o glumă bună. După ce lucrarea Livillei va fi citită, își va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vârî pumnul în gură. Picioarele îi atârnă ca de plumb. Pornește la drum, târșâindu-le greoi. O statuie îi atrage atenția. Doi luptători care-și încleștează mâinile. Admiră în tăcere personajele. Parcă și-ar înfige unghiile în carne, nu în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea se deschide. Rămâne țintuit locului, străfulgerat de frumusețe. Casa lui! O împlinire a splendorii, demnă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu putere din umeri. Lasă-l să se legene în iluzii. Va acționa când va fi cazul. Alungă gândurile și împinge cu palmele cei doi batanți ai ușii. Dă cu ochii de Scribonius Libo, în picioare lângă o măsuță de marmură, aple cat asupra unei statuete. Când îl aude, întoarce capul spre el: — Uită-te și tu ce bestial poate să arate zeul ăsta care asigură fecunditatea câmpurilor și a cirezilor! Arată spre poala tunicii pline de flori și fructe, suflecată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se clintește din loc, deși călărețul treapădă lângă el. Este preocupat. De ce n-o fi vrut împăratul să se țină jocurile în teatrul lui Statilius Taurus, la sud de Câmpul lui Marte? Măcar amfiteatrul de acolo este din piatră și marmură. Aici predomină lemnul. Bine măcar că structurile din subsol și zidurile mari de temelie echilibrează cât de cât presiunea exercitată asupra centrului de periferia acestei construcții uriașe și vechi. Parcă suflă din corn, șoptește Pusio lângă el. Să fi venit deja
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care îl folosește de multe ori drept birou, pentru că se află lângă bibliotecă. Spre deosebire de celelalte încăperi de la parter, care nu au nici o fereastră spre stradă, lumina irizată a soarelui pătrunde aici printr-o deschizătură mare în zid. Zăbrelele fixe din marmură sunt umplute cu lamele subțiri de piatră translucidă, mică și sticlă colorată, aranjate în forme geometrice. Tiberius se așază, își sprijină cotul pe masă și-l îndeamnă: Spune repede, că n-avem timp. Mă așteaptă o zi grea. Seianus lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tăcute, șoptește precipitat. Pare agitat de o teamă profundă, care are darul de a trezi suspiciunile lui Tiberius. Ce fel de bănuieli? întreabă scurt. Se oprește lângă cadranul solar din grădină. Umbra tijei de metal, înfiptă într-o calotă de marmură, urmărește în concavitatea ei emisferică mersul răsturnat al soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca la Ara Pacis. Întoarce capul către Seianus: — Despre ce bănuieli vorbești? Îl vede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de oameni, se zăresc dumbrăvile sacre și lanțul de porticuri, teatre și temple somptuoase ce tind să reducă restul orașului la rolul unei dependințe a acestui cartier. Privirea i se agață de tumulul circular cocoțat pe un piedestal uriaș de marmură albă, în vârful căruia se distinge cu claritate, chiar din locul unde se află ei, statuia din bronz care-l înfățișează pe principe călare. Este Mausoleul, înălțat spre a le servi de mormânt lui și urmașilor săi. Pentru mo ment
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
principatul este până la urmă o republică. Surâde și cată cu coada ochiului spre Plautius Silvanus. Coboară aleea pe lângă el, gânditor, cu capul plecat. Renunță să-i mai împărtășească părerile lui. Privește în schimb în jos la monu mentul patrulater din marmură albă care a început să se iveas că printre frunzele arborilor. În interior, se află ținta călătoriei lor: altarul închinat Păcii Universale instaurate de Augustus. Arată cu degetul ca să le atragă atenția: — Ara Pacis... Realizează brusc că până acum a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răsplătește cu o palmă zdravănă pe spinare. S-au apropiat între timp destul de mult de poale. Dincolo de gardul de fier ce împrejmuiește incinta exterioară, se disting deja curbele grațioase și opulente descrise de ghirlandele de frunze și flori săpate în marmura zidului. Arta ar fi aproape de neimaginat fără asemenea festoane decorative! Peste marea de capete umane nu se poate zări decât partea superioară. N au avut însă cum să dispară de sub ele scenele războinice împrumutate din istoria Romei și a zeilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
destule frize dorice în cel mai pur stil clasic. Și temple maiestuoase în Egipt. În comparație cu cele din Răsărit, altarele înălțate zeilor la Roma par mai degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit aici, indiferent de unde s-au inspirat, au făcut marmura să înflorească. Se lipește cu spatele de perete și își lasă degetele să alunece la voia întâmplării pe frunze și ciorchini de viță-de-vie. Pipăie extaziat buchetele de maci și bujori, așezate în evantai. Nu le vede, dar are impresia că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zid a fost acoperit cu un sistem complicat de volute și contra volute sime trice din frunziș de acant, aidoma unui covor sau unei tapiserii. Intervenția discretă a faunei este bine-venită. Introduce o notă de viață în răceala moartă a marmurii. Între timp flaminii au înconjurat de trei ori altarul. Acum se retrag. În centru, n-au mai rămas decât Augustus, rex, dialul și un ajutor. Tiberius Nero îi șoptește lui Velleius la ureche: — Căciula pe care Marele Flamin al lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bate ușurel cu palma pe creștet și ridică vasul el însuși. Velleius Paterculus surâde și el împreună cu mulți membri ai asistenței. Își înalță apoi privirea către zidul dinspre nord. Printre trunchiurile de arbori, zărește fragmentele unei alte procesiuni împietrite în marmură. Numai că nota s-a schimbat. Solemnitățile religioase au făcut loc unor cupluri animate. Membri ai familiei divine? se întreabă, încercând să numere din ochi puzderia de prichindei reprezentați alături de părinți. Probabil nepoții și străne poții pe care și-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și alta a interveni cu cuțitul. Gigantica bursă din Chicago e situată în centrul orașului pe strada La Salle. Are 43 de etaje și e hotărnicită cu trei străzi. Exteriorul e din cărămidă smălțuită în alb, iar sălile sunt în marmură. Bursa din Chicago e urmărită cu înfrigurare de fermieri. Sunt zile când se fac tranzacții mari care decid soarta fermierilor. Cea mai înviorată zi a bursei din Chicago a fost 20 iulie 1933, când s-a încheiat tranzacția pentru 163
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
28.000 locuitori. Bismarck are 11.000 locuitori. Orașul e impunător prin străzile sale animate, prin clădirile, instituțiile și monumentele sale. E centru comercial și industrial. Vizităm Ministerul de Agricultură. Clădirea e somptuoasă, cu săli mari moderne, cu plăci de marmură, cu birouri care au tot ce tehnica poate dispune pentru ușurarea muncii. Pe culoare nici un om străin de minister, nici un ușier, nici o așteptare de audiențe. Pentru 600.000 populație agricolă, un astfel de minister și o facultate de agronomie la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
fi venit să creadă. — Oare acest lucru ți s-a părut flatant cîndva? Oare? Se Întoarse, scăpără un chibrit și-și aprinse cu răceală țigara. CÎnd se Întoarse, figura i se schimbase, devenise nemișcată de parcă ar fi fost sculptată În marmură colorată sau Într-o bucată de lemn fără nici un nod. Își depărtă țigara de la gură și-i spuse pe un ton egal, ca un avertisment: Nu face asta, Helen. — Ce să nu fac? Întrebă Helen, de parcă ar fi fost contrariată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lifturile erau lente și, Înainte, rămăsese blocată, așteptîndu-le, așa că recurse la scări. Mergea repede, fără să se oprească, la fel ca un alergător de cursă lungă: Își Încrucișase brațele sub piept, ținea tocurile mai sus, pentru că treptele erau tari, din marmură, iar tocurile făceau zgomot. CÎnd trecu pe lîngă un bărbat, acesta rîse. „Da’ ce-i atîta grabă? Știi ceva ce noi nu știm?“ Asta o făcu să mai Încetinească pasul puțin, pînă ce el dispăru, apoi o luă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-le să le facă În două sute de exemplare, se poate? CÎt poți de repede, te rog. — Da, domnișoară Gibson, zise Viv. Luă șablonul și ieși. Camera de multiplicare era cu două etaje mai jos, la capătul unui alt coridor de marmură. Viv vorbi cu fata de acolo, o tipă banală, cu ochelari, pe care nimeni n-o plăcea. Învîrtea mînerul uneia dintre mașini; se uită la șablonul domnișoarei Gibson și zise cu infinit dispreț: — Două sute? Aici fac o mie pentru domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-mi revin, zise Viv, Într-o clipă. Apoi se gîndi la adevăratul voiaj pe care-l avea de parcurs pînă În Încăperea cu dactilografe; trepetele dificile, coridoarele. Își imagină cum o să i se facă rău pe una dintre pardoselile de marmură lustruită. Avu În fața ochilor Încăperea Însăși, scaunele și mesele Înghesuite, camuflajele, toată atmosfera aceea irespirabilă, mirosurile de cerneală, păr, machiaj, și i se părură mai oribile ca oricînd. — Aș vrea să mă pot duce acasă, zise ea, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
peste care erau aruncate imitații de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o scrumieră plină-ochi de mucuri de țigară. Unul Încă fumega. Julia se Întoarse și-l stinse cu mîna. — Nu te superi c-am venit, nu-i așa? o Întrebă Helen. — Bineînțeles că nu. — Am ieșit la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și Julia rîse. Ochii ei negri străluceau Însuflețiți și poznași. Se puse rapid În mișcare, dîndu-și capul pe spate să bea vinul, apoi așeză paharul, care scoase un anumit sunet cînd fu pus la Întîmplare pe polița șemineului vopsită ca marmura. Se uită la foc, apoi se ghemui În fața lui și Începu să ia scrum cu lopățica și să-l pună peste cărbune. Făcea aceste mișcări cu țigara În colțul gurii, cu o expresie de maximă concentrare și neplăcere, strîngîndu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cea iubitoare și drăgăstoasă. — Sună-l În seara asta și spune-i că vrei să stați de vorbă. Epilog — Doamne! Nu se poate, glumești! Dan și cu mine scoatem exclamații de Încîntare În timp ce lăsăm din mînă bagajele pe podeaua de marmură și ne repezim la fereastra imensă, ca să vedem oceanul. — E fantastic! Mă Întorc către Dan și zîmbesc larg. El mă ia În brațe și mă sărută pe buze. Și cine zicea că nu vrea să meargă Într-o vacanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
grâului, ci albă. Pielea lui Pran Nath este o mândrie pentru toți. Albeața pielii lui n-are nuanțe deranjante, ușor albăstrii, ca a englezilor abia sosiți și nu e nici lividă ca a unui muribund, ci are culoarea laptelui, a marmurei din care meșteșugarii cioplesc paravane ornamentale, acolo jos, la Tajgangj. Localnicii din Cașmir sunt veniți de la munte și au pielea în nuanțele cele mai deschise, dar culoarea lui Pran Nath este una specială. Este, spun mătușile lui, dovada sângelui pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să decoreze structura cu roadele imaginației sale. Capete de balaur, urne, arcade islamice, dale Mugale smălțuite și numeroase copii ale statuilor grecești și romane; toate acestea și-au găsit locul în completarea clădirii. Nababul a fost încântat, a comandat fericit marmură de la Ferrara, mozaic de la Oxford, și a angajat o echipă de lucrători în mozaic condusă de vărul arhitectului. Pe măsură ce avansa construcția, comportamentul lui Tacchini a devenit tot mai excentric. Pe lângă faptul că a modificat elementele proiectului, mai ales pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aer într-o budincă de căpșuni, ci o sală atât de comună și de liniștită, de parcă ar face parte dintr-o altă clădire. Această sală „de sfat“ este construită în stil tradițional mugal, stilul fondatorilor acestui mic regat. Pereții de marmură albă, rece, sunt întrerupți pe o parte de un rând de ferestre arcuite prin care adie un vânt ușor, făcând să pâlpâie flacăra unei lămpi de alamă, frumos ornamentată, suspendată în tavan. Lumina ei își joacă umbrele tremurătoare peste fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]