8,009 matches
-
să excludă însă toate semnalele stilistice sau lexicosemantice ale subiectivității. Tudor Vianu identifica în studiile sale de stilistică, în afara liricii eului, o „lirică mascată“ și o lirică a rolurilor (termeni puși în circulație de Wilhelm Scherer: Ichlyrik, Maskenlyrik, Rollenlyrik). - Lirica măștilor presupune exprimarea ideilor și a sentimentelor sub o identitate străină. „Sub masca unor personaje străine palpită inima poetului și aventura sa intimă [...]; el coboară mai adânc în sine“ - afirma T. Vianu, exemplificând „lirica mascată“ prin Luceafărul eminescian sau prin Rugăciunea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
identifica în studiile sale de stilistică, în afara liricii eului, o „lirică mascată“ și o lirică a rolurilor (termeni puși în circulație de Wilhelm Scherer: Ichlyrik, Maskenlyrik, Rollenlyrik). - Lirica măștilor presupune exprimarea ideilor și a sentimentelor sub o identitate străină. „Sub masca unor personaje străine palpită inima poetului și aventura sa intimă [...]; el coboară mai adânc în sine“ - afirma T. Vianu, exemplificând „lirica mascată“ prin Luceafărul eminescian sau prin Rugăciunea unui dac. Seria ilustrărilor poate continua cu poezii ale lui Ion Barbu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ori în cele soresciene din volumul La lilieci etc. - Lirismul impersonal reprezintă o altă formă de obiectivare a stării lirice, în care discursul este formulat la persoana a IIIa, fără a desemna o prezență intermediară, un „personaj“, ca în lirica măștilor ori a rolurilor. Cultivat mai ales de poeții parnasieni, acest tip de lirism pare a ignora prezența umană și trăirile afective, optând pentru un descriptivism pur sau pentru discursul gnomic, specific meditațiilor filozofice. În primul caz, perspectiva descriptivă a poetului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
evident faptul că această rețea te matică polarizată prin antiteză este susținută prin structurarea semnificativă a discursu lui poetic. În primul rând, viziunea eminesciană originală asupra menirii artistului se concretizează într un discurs gnomic ce disimulează prezența eului liric sub „masca“ impersonală a persoanei a IIIa (el, poetul). În al doilea rând, tiparele diferite de versificație ale celor două secvențe sugerează subtil monotonia, repetitivitatea modelului existențial al omului comun (sextina are ritm trohaic și rimă împerecheată), în opoziție cu unicitatea poetului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
liric în centrul viziunii artistice, înscriind poezia în sfera liricii reflexive. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat În opinia criticului Ion Pop (Nichita Stănescu - spațiul și măștile poeziei) leoaica tânără este „expresia metaforică a iubirii [...], transformată întro prezență palpabilă cu rol definit în economia poemului“. Consider că această aserțiune este susținută de cele trei secvențe poetice, fiindcă acestea surprind, progresiv, metamorfoza realului, ieșirea din inerție a ființei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
genuri și specii diferite se suprapun. Astfel, Luceafărul poate fi considerat nu numai un poem alegoric, ci și un „basm al ființei“ (C. Noica) sau un „poem metafizic“, cum îl numește N. Ma nolescu, ori un poem ce ilustrează „lirica măștilor“ (T. Vianu). Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat În acest poem al „aspirației dinspre pământesc înspre divin și dinspre divin înspre pământesc“ (Rosa del Conte), Eminescu își
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a treia / și ultima -, așa cum pentru poet limbajul hibrid, rusticocitadin devine unicul spațiu al locuirii. Dezvoltarea liniei tematice și cristalizarea unei viziuni demistificatoare despre existența satului socialist se realizează întrun discurs al ironiei și al formelor deschise, care ascund sub masca ludică acel râsu’ plânsu’ al comediilor și schițelor lui Caragiale. ÎNCHEIERE Altfel spus, „Ce simt, ce văd, ce gândesc în împrejurările obișnuite ale vieții mele de om obișnuit formează conținutul poeziei, care devine preponderent ca importanță față de formă“, după cum mărturisește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de monopolul american asupra bombei atomice, Byrnes adoptă o poziție foarte fermă împotriva sovieticilor. Molotov era la fel de încăpățînat. Moscova era speriată de refuzul Americii de a-și deconspira secretele atomice și Molotov se hotărî să-și ascundă teama sub o mască belicoasă. Mai mult decît atît, Molotov era de-a dreptul surprins că Statele Unite refuză să le acorde sovieticilor o sferă de influență în Balcani. Moscova nu se amestecase în interesele pe care le avea Marea Britanie în Grecia, iar el crezuse
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lor acolo unde este cazul și stabilindu-se în urma schimburilor polemice de idei, calea ce ar trebui urmată. Ne vom opri puțin asupra discuțiilor privitoare la cele două mari viziuni culturale ale epocii cea franceză și cea engleză surprinse prin masca lui Lisideus, respectiv Neander. Astfel, primul dintre aceștia laudă reușitele teatrului sub patronajul lui Ludovic al XIV-lea accentuând omogenitatea subiectului în teatrul francez prin surprinderea unui singur episod al acțiunii, ceea ce a permis câștigarea unei libertăți mai mari a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ca de altfel toate poeticile clasice ale epocii. Nici unul dintre teoreticienii avuți în vedere nu rezistă tentației legiferării, mai ales având ambiția de a-l atinge și chiar depăși pe maestrul Boileau. Gottsched nu face excepție. Și la el, sub masca sfatului se ascunde de fapt porunca, sub pojghița subțire a subiectivității, dincolo de mimarea exprimării oarecum modeste a unor opinii personale, se află imaginea legislatorului. De observat în acest sens, utilizarea verbului a trebui pentru impunerea regulii privitoare la timp și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe 14 ianuarie 1877 cum trebuie privit acest fiasco al conferinței, această solidaritate aparentă care avea totdeauna drept corelat o nesolidaritate în esență?"46 Răspunsul e că Rusia a reușit esențialul, transformarea chestiunii orientale în una europeană, dar panslavistă. Sub masca platonismului și generozității, "Rusia au voit să dovedească Europei că rasa mahometană promite tot și nu dă nimic, că le va lua ochii puterilor cu reforme pe hârtie, iar când i s-ar cere garanții pentru punerea lor în lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mai cade în capcana mult învățatului Dimitrie Cantemir să considere țarismul un alt tip de imperiu decât cel otoman. Mimarea Europei occidentale, începând cu Petru I, n-a dus la o veritabilă aculturație, căci tendințele expansioniste s-au acutizat sub masca unui misionarism creștin: Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și militară a țării, după ce regimul bolșevic a fost instaurat în România, cea rămasă după jafurile teritoriale, țara a continuat, ca "aliată" în "lagărul socialist", să fie tratată drept principal dușman al Moscovei. Tradiția țaristo-bolșevică a continuat să funcționeze sub masca prieteniei, aceeași "prietenie" pe care o clama țarul Alexandru al II-lea la întâlnirea de la Ungheni cu Mitropolitul Moldovei, Iosif Gheorghian, la 11/23 aprilie 1877. Demonstrația o face o cu impresionantă documentare Larry L. Watts. Este vorba despre un
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1990. Pentru el, era prea târzie "deșteptarea", înțelegând abia la simulacrul de proces din 25 decembrie 1989, de Crăciun, că se apropie nimicirea României, la care contribuise din plin prin obtuzitatea lui politică ce îngăduise continuitatea andropoviană a comunismului sub masca pierderii puterii de către partidul comunist. Spectrul "legendei negre", alimentată de ultimul deceniu ceaușist, se va întinde acum în simulacrul de libertate dobândit de România prin jertfele Revoluției din Decembrie. Primul și cel mai important semn a fost o nouă lepădare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu care dezvoltă posibilitățile de expresie în domeniile pe care le reprezintă. De asemenea, în cazul stilului beletristic, un rol deosebit îl au scriitorii de valoare care aduc în atenție sau creează fapte de limbă deosebite de uzul comun. Sub masca activității de cultivare a limbii se pot manifesta însă și tendințe care nu corespund unor scopuri autentice de perfecționare și care produc efecte contrare perfecționării, încît cultivarea este de fapt compromisă în esența ei. Acest fenomen se întîmplă, pe de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și generalizare filozofică, spre un ritm universal. Deși acceptă teza logocentrică mallarméană potrivit căreia un cuvânt cheamă imprevizibil pe altul (dictând asupra fluxului poematic), Doinaș supraveghează lucid devenirea textului punându-l în serviciul ideii. Fie încordat, fie elegiac ori senin, masca sa, precum fața statuilor antice tăiate în marmură, pare de o fixitate definitivă. Impersonalismul său e al unui cugetător care își ia (programatic) distanțe de lucruri pentru a le estima în lumina proporțiilor drepte. Admirator al unui Blaga frământat (ardent
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în poezia lumii și acționând ca filozof al limbajului; se descifrează aici, totodată, profilul său de creator. În Lampa lui Diogene ori în Poezie și modă poetică, mai subliniat încă în Orfeu și tentația realului, în Lectura poeziei și în Măștile adevărului poetic, se teoretizează la nivelul poeticienilor europeni; de citat în mod special eseurile Tragic și demonic, Poemul ca inițiativă a limbii și cel despre poezia lui Lucian Blaga (fostul său magistru); interesează, nici vorbă, revelațiile din experiența de traducător
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu sentimentul e bătător la ochi ci spiritul casant, fermentul intelectual; lirismului în filigran i se suprapune tipic un surâs, un rictus ironic, un fel distinct de luciditate. Până și în ipostază erotică, euforia se destramă repede deposedată, atomizată. Sub masca unui comediant zglobiu, se manifestă un privitor angajat, un creator subtil sedus de aventuri interioare, un personaj dispus să dezarticuleze mecanismele depășite. Nonconformismul lui franc, organic, avea altă motivație decât la revoltații interbelicului pe sfârșite; deși inclus ulterior într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
redundantă, banalitatea crasă, lipsa de formă, retorica sentimentală sau tezismul moral etc.) se află, în înțelesul dat de Rey acestui termen, în elementele rezultate din pulverizarea unei tradiții poetice care acum sunt chemate să sugereze o altă construcție a poeticului" (Măștile adevărului poetic, 1992, p. 118). Avut-a Geo Dumitrescu modele? Trimiterile la Edgar Poe formulate de Doinaș (propunând asemănări între Corbul poesc și Câinele de lângă pod) sau la Jules Laforgue nu rezistă. În erotica atât de personală din Furtună în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sunt modulațiile unui căutător fără pace, ale unui solitar introspectiv și volubil, terorizat de disjuncții ("Eu" față cu un alt "Eu", ori cu "Celălalt"); reflexiv și fantast, iată-l "gemând de reci dureri" (În grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină. Din sute și sute de mențiuni despre Sinele în constantă legănare, din secvențele despre un Nichita încordat care, în subtext, vrea să conducă dar se vede condus rezultă un personaj liric anxios, sfâșiat, ulcerat de conștiința fragmentarului: "E făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mele". Animismul își are partea lui. Un ceasornic, întorcându-se "cu spatele la timp", moare, iar posesorul stă de veghe trei zile ca să vadă "cum continuă să-i crească părul și unghiile" (Cu spatele). II Practicant dezinvolt al versului liber, "anecdotistul" cu mască neclintită, totdeauna calmă, era în fond un moralist reținut, un veghetor perspicace la care lumea-spectacol însemna Timp, Viziune, Perspectivă în alternanțe repetabile. Puse în clar, în notații directe, vehiculate în rostire sistematic-colocvială, pretextele poetice tipice obiective câștigă prin voioșie și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și figura asta de schingiuit". Acest al doilea Sorescu nu poate fi izolat de celălalt. El, prăbușitul, întristatul, nu voalează totuși chipul celuilalt pe care îl regăsesc luminos în amfiteatrele Universității ieșene. Despre cei doi Sorescu scriu cu mâna tremurândă. MĂȘTILE LUI IOAN ALEXANDRU La modul cantitativ, strict măsurabil, Ioan Alexandru este titularul unui record absolut; nimeni, în literatura română, n-a scris mai multe versuri! Inițial (1960), numele său apărea în Tribuna de la Cluj; la douăzeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cui și cum îl cheamă / Plâng zi și noapte neîncetat..." III Dar ce schimbare de fond în 1973, o dată cu Imnele bucuriei! Interogațiile mâhnite, obsesia păcatului, reprezentările agonice lasă câmp liber stării de grație, ec-stazei chiar. Expansiunea devine normă. Imnograful cu mască senină, acum diriguitor de conștiință, clamează pe tema resacralizării existenței. Mod de magnifiere semnalat la Pindar (lăudător, în Olympianikos, al învingătorilor sportivi), mod centrat pe tipare biblice la bizantinul Roman Melodul, la Efrem Sirul și Anastasie Sinaitul ori la Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în istorie. Esențială în discursul lui Ioan Alexandru ca imnograf e participarea la o frumusețe multiformă: frumusețe-natură, frumusețe-istorie, frumusețe etică. Timpului care macină cetăți i se opune, existențial vorbind, o viață plenitudinară demn adăugată înaintașilor din fresce și vechi inscripții. Masca imnografului pasional, conștient totuși de semnele relativității, e a unui cronicar și a unui moralist; în rostirea cronicarului coexistă tandrețe și flăcări; în cea a moralistului frapează tristeți, opriri în loc, gravitate. Imnele iubirii(1983) proclamă prioritatea absolută a iubirii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
onirică e în largul ei. II În devenirea textului apar rupturi, falii; fluxul sinuos, imprevizibil, învederează forța enormă a subconștientului activ. Centru de antinomii (cu alte efecte decât la Nichita Stănescu), oniricul Dimov se complace într-un necontenit joc al măștilor, plonjând deliberat în bufonerie și burlesc, abandonându-se firesc minutului revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]