4,656 matches
-
diverse forme care depind de situația fizică analizată. Această secțiune prezintă ecuația în cazul general precum și în câteva cazuri simple. Pentru sistemul cuantic general avem ecuația: în care: Operatorul hamiltonian descrie starea energiei totale a sistemului. Aidoma legii forței din mecanica newtoniană, și aici, forma exactă a forței trebuie calculată independent, fiind o funcție a proprietăților fizice intrinseci ale sistemului. Pentru un sistem tridimensional avem ecuația în care: Einstein interpretează cuanta lui Planck ca foton, particulă de lumină, și a presupus
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
anumite frecvențe discrete, și anume, pentru nivele de energie discrete care reproduc condițiile cuantice clasice. Urmând acestă idee, Schrödinger s-a decis să găsească o ecuație de undă corespunzătoare pentru electron. El s-a ghidat de analogia lui Hamilton dintre mecanică și optică, prin observația că limita zero a lungimii de undă din optică seamănă cu un sistem clasic; traiectoriile razelor de lumină devin unde purtătoare care se supun unui principiu analog principiului minimei acțiuni. Și Hamilton a crezut că mecanica
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
mecanică și optică, prin observația că limita zero a lungimii de undă din optică seamănă cu un sistem clasic; traiectoriile razelor de lumină devin unde purtătoare care se supun unui principiu analog principiului minimei acțiuni. Și Hamilton a crezut că mecanica este limita zero a lungimii de undă, dar nu a formulat nici o ecuație pentru astfel de unde. Este meritul lui Schrödinger de a fi pus în termeni matematici această presupunere; o versiune modernă a raționamentului său este reprodus în secțiunea următoare
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
cea de-a patra și ultima lucrare, Max Born a interpretat cu succes funcția formula 15 ca o probabilitate statistică . Schrödinger s-a opus întotdeauna unei interpretări statistice sau probabilistice în ceea ce privesc discontinuitățile, ca și Einstein, care a crezut că mecanica cuantică a fost doar o apropiere statistică la o teorie deterministă, iar Schrödinger nu s-a împăcat niciodată cu interpretarea de la Copenhaga. Marea intuiție a lui Schrödinger din 1925, a fost să exprime faza unei unde plane ca un factor
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Particula este descrisă de o undă; frecvența este energia formula 44 a particulei, iar impulsul formula 45 este un număr de undă formula 46. Datorită relativității speciale, acestea nu sunt două ipoteze separate: Energia totală este aceeași funcție de impuls și poziție ca în mecanica clasică: unde primul termen formula 49 este energia cinetică, iar cel de-al doilea formula 50 este energia potențială. Schrödinger cere ca pachetul de unde din poziția x cu numărul de undă k să se miște în lungul traiectoriei determinate de legile lui
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
ordinul întâi. Ecuația Schrödinger a funcției de undă este liniară: dacă formula 61 și formula 62 sunt soluții ale ecuației dependente de timp, la fel și combinația lor formula 63, unde "a" și "b" sunt două numere complexe oarecare, este soluția ecuației. În mecanica cuantică, evoluția în timp a unei stări cuantice este întotdeauna liniară, datorită principiului superpoziției. Totuși există și versiunea neliniară a ecuației lui Schrödinger, dar aceasta nu este o ecuație care să descrie evoluția unei stări cuantice, precum ecuația lui Maxwell
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
proprietatea că există soluții cu frecvente atât pozitive cât și negative, iar soluția unei unde plane este dată de relația: care are într-adevăr doua soluții, o soluție având frecvența pozitivă iar cealaltă negativă. Acest lucru este un dezastru pentru mecanica cunatică, deoarece arată că energia nu are limită inferioară. O încercare mai sofisticată de a rezolva această problemă, este utilizarea unei ecuație de undă de ordinul întâi, ecuația lui Dirac, dar din nou se obțin soluții cu energie negativă. Deci
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
mai sus. Grupul transformărilor lui Galilei sunt transformări care privesc sistemul din punctul de vedere al unui observator care se mișcă cu viteza -v. O transformare trebuie să schimbe proprietățile fizice ale unui pachet de unde în același fel ca în mecanica clasică: Astfel că, factorul de fază a unei unde plane libere Schrödinger: este, în sistemul transformat, diferit prin-o fază care depinde numai de x și t, dar nu și de p. O suprapunere arbitrară de unde plane cu valori diferite
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
a pachetului de unde: producem o mișcare Gaussiană: care se împrăștie în același fel ca pachetul de unde inițial. Lățimea minimă a pachetului de unde Gaussian se numește propagator K. Pentru alte ecuații diferențiale, aceasta este numită uneori funcția lui Green, dar în mecanica cuantică, tradițional, se rezervă denumirea de funcție Green pentru transformata Fourier în funcție de timp a lui K. Când a este o cantitate infinitezimală formula 182, condiția inițială Gaussiană, este recalibrată astfel încât integrala ei: devine o funcție delta, iar evoluția ei în timp
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
-se peste toate stările intermediare y posibile. Aceasta este o proprietate a unui sistem cuantic arbitrar, iar prin subdivizarea timpului în multe segmente, permite ca evoluția în timp sa fie exprimată ca o integrală de drum. Împrăștiarea pachetului de unde în mecanica cuantică este direct legat de împrăștiarea probabilității de densitate la difuziune. Pentru o particulă care are o traiectorie aleatoare, funcția probabilității de densitate din orice punct satisface ecuația difuziunii: unde factorul 2 este ales doar pentru comoditate și poate fi
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
și ca ziduri de protecție contra radiațiilor. Această utilizare în electronică se bazează pe teoria rotației în anumite structuri (configurații) a electronilor, sau atomilor (Spinpolarisation) ca ventile (Spinventile, ce folosesc efectul GMR (Giant Magneto Resistance), este un efect studiat în mecanica cuantică). [[Fișier:Magnetischesmoment magnetit.svg|thumb|200px|right|Figura 2: Antiferromagnetice legături a Momentelor din subgrupa rețelei A-B]] Timpul îndelungat în care a fost folosit și studiat mineralul, permite explicația structurii cristalului. FeO are proprietăți feromagnetice (cu momente de
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
2004-2006 a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale, iar în perioada 2006-2008 a îndeplinit funcția de președinte al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). În prezent este senator și Vicepreședinte al Senatului României. a urmat studii la Facultatea de Mecanică, Secția Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM) din cadrul Institutului Politehnic din Cluj (1982-1987), obținând diploma de inginer TCM. Ulterior, a absolvit cursuri de management financiar, management competitiv și managementul relațiilor cu clienții la The Open University Business School (1999). După absolvirea
Teodor Atanasiu () [Corola-website/Science/304800_a_306129]
-
mecanicii cuantice. El a adus contribuții și în fizica solidului și în optică și supravegheat activitatea unui număr remarcabil de fizicieni din deceniile anilor 1920 și 1930. Born a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1954 pentru „cercetarea fundamentală în mecanica cuantică, în special în interpretarea statistică a funcției de undă”. Născut în 1882 la Breslau, pe atunci în Germania, astăzi în Polonia și cunoscut sub numele de Wrocław, Born a intrat la Universitatea din Göttingen în 1904, unde a găsit
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
Pauli a folosit metoda matricei pentru a calcula valorile energetice ale atomului de hidrogen, și a constatat că ele sunt în acord cu modelul Bohr. O altă contribuție importantă a fost făcută de Erwin Schrödinger, care a privit problema folosind mecanica ondulatorie. Aceasta era foarte atrăgătoare la acea dată, pentru că oferea posibilitatea de a reveni la fizica clasică deterministă. Born nu voia să accepte, întrucât ea intra în contradicție cu faptele stabilite de experiment. El a formulat interpretarea acum devenită standard
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
a formulat interpretarea acum devenită standard a pentru ψ*ψ în ecuația lui Schrödinger, interpretare pe care a publicat-o în iulie 1926. Într-o scrisoare adresată lui Born la 4 decembrie 1926, Einstein a făcut celebra sa remarcă privind mecanica cuantică: Acest citat este adesea descrisă ca „”. În 1928, Einstein i-a nominalizat Heisenberg, Born, și Jordan pentru Premiul Nobel pentru Fizică, dar Heisenberg singur a primit Nobelul din 1932 „pentru crearea mecanicii cuantice, a cărei aplicare a condus la
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
care îi spunea că a amânat scrisoarea din cauza unei „probleme de conștiință” pentru că a primit Premiul Nobel „pentru activitatea desfășurată în Göttingen, în colaborare — tu, eu și Jordan.” Heisenberg continua scriind că contribuția lui Born și a lui Jordan la mecanica cuantică nu poate fi schimbată cu „o decizie greșită din exterior.” În 1954, Heisenberg a scris un articol în care onora perspectiva lui Planck din 1900, și în care îi credita pe Born și pe Jordan pentru formularea matematică finală
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
Heisenberg a scris un articol în care onora perspectiva lui Planck din 1900, și în care îi credita pe Born și pe Jordan pentru formularea matematică finală a mecanicii matriceale. Heisenberg continua subliniind cât de mari erau contribuțiile lor la mecanica cuantică, și care nu erau „în mod adecvat recunoscute în ochii publicului.” Între cei care au primit doctorate sub îndrumarea lui Born la Göttingen s-au numărat , , , Pascual Jordan, Maria Goeppert-Mayer, , Robert Oppenheimer, și Victor Weisskopf. Printre asistenții lui Born
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
în 1947 și 1948 pentru munca sa în domeniul structurilor cristaline, și de-a lungul anilor, a mai fost nominalizat pentru activitatea din domenul stării solide, mecanicii cuantice și altor subiecte În 1954, a primit premiul pentru „cercetarea fundamentală în mecanica cuantică, în special în interpretarea statistică a funcției de undă” — ceva la care el lucrase singur. În prelegerea Nobel, el a reflectat asupra implicațiilor filosofice ale operei sale: La pensie, și-a continuat activitatea științifică, și a produs noi ediții
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
2000-2004, ales în județul Tulcea pe listele partidului PRM. Meșca a demisionat din acest partid în 2002. În 2002, Meșca a fost ales președintele Partidului Socialist Român. fost membru al Partidului Comunist Român până în 1989. A studiat la Facultatea de Mecanică din Universitatea din Galați, la Secția nave și instalații de bord, obținând specializarea de inginer; a urmat, conform propriului Curriculum Vitae, o specializare în afaceri și relații internaționale la „London Graduate School of Business Studies” din Marea Britanie. Meșca s-a
Sever Meșca () [Corola-website/Science/305495_a_306824]
-
1974-75 (bursă Fullbright), TEI, Atena (1994), Digital Equipment Austria, Viena (1995). Preparator, Asistent și Lector universitar, Facultatea de fizică, Universitatea „AL.I.CUZA” (1965-1989), Conferențiar (1990), Profesor universitar (din 1991). A predat la studenți cursuri de programarea computerelor, fizică teoretică (mecanică analitică, electrodinamică și teoria relativității, mecanică cuantică), statistică matematică, optimizarea proceselor industriale, analiză cu elemente finite. Inițiator al cercetărilor de Fizică Computațională din România. A creat un Laborator de Fizică Computațională unde, în perioada 1978-1990, a condus contracte de cercetare
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
Digital Equipment Austria, Viena (1995). Preparator, Asistent și Lector universitar, Facultatea de fizică, Universitatea „AL.I.CUZA” (1965-1989), Conferențiar (1990), Profesor universitar (din 1991). A predat la studenți cursuri de programarea computerelor, fizică teoretică (mecanică analitică, electrodinamică și teoria relativității, mecanică cuantică), statistică matematică, optimizarea proceselor industriale, analiză cu elemente finite. Inițiator al cercetărilor de Fizică Computațională din România. A creat un Laborator de Fizică Computațională unde, în perioada 1978-1990, a condus contracte de cercetare în următoarele domenii: fuziune termonucleară controlată
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale în guvernul Emil Boc. Este fiul lui Grigore Stănișoară, colonel de Securitate. s-a născut la data de 11 iunie 1962 în municipiul Craiova (județul Dolj). A absolvit în anul 1986 Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara, obținând calificarea de inginer mecanic. În anul 2003 susține teza de doctorat în științe tehnice la Universitatea Tehnică din Timișoara. După absolvirea Facultății, este repartizat ca inginer la Fabrica de Aparate de Măsură și Control din
Mihai Stănișoară () [Corola-website/Science/305506_a_306835]
-
fost medic neurolog (condamnat la 7 ani de temniță grea ca „dușman al poporului”) iar mama sa, Viorica-Octavia a fost filolog. Este căsătorit din 1971 cu Alexandra Juvara, arhitectă, fata marelui chirurg Ion Juvara. Are doi copii, Matei-Ioan - inginer de mecanică fină și Maria-Cristina - studentă la medicină. În 1970 a absolvit Facultatea de Automatică, la Institutul Politehnic București (a urmat studii gimnaziale la Liceul Ion Luca Caragiale și ulterior la Liceul Iulia Hașdeu). Dosarul tatălului său de condamnat politic i-a
Andrei Chiliman () [Corola-website/Science/305508_a_306837]
-
2006 și apoi Secretar de Stat în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative până în 2008. s-a născut la data de 1 martie 1959, în comuna Crevedia, Dâmbovița. După absolvirea Liceului Industrial de Electronică din București, a urmat cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic București (1979-1984), obținând diploma de inginer mecanic. După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer stagiar la F.E.A. București (1984-1987), inginer mecanic șef (1987-1990) și șef de abator (1990-1998) și Abatorul S.C. Avicola Crevedia S.A. și apoi ca
Marian Petrache () [Corola-website/Science/305562_a_306891]
-
după cum se vede, în care se invocă excomunicarea. Efectul este sigur și, odată cu acest rotul, teologii latini din Paris nu vor mai putea specula în legătură cu probleme cum ar fi medierea celestă între Dumnezeu și lumea sublunară, sub toate formele sale („mecanica” planetară, universaliile, cunoașterea indirectă sau chiar imposibilă a lumii de către Dumnezeu, caracterul necesar al evenimentelor particulare), unitatea intelectului universal și imposibilitatea multiplicării inteligențelor, eternitatea lumii create. Una dintre consecințele cele mai importante ale condamnării este reafirmarea omnipotenței divine, a doctrinei
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]