4,697 matches
-
de temperament. La Malin Tăcu se poate foarte lesne vedea candoarea juvenilității, puritatea, candoarea pe care o și cântă: ,,Din prea mare plăcere de a Îngenunchea/ Sărut toate viorile lumii/ În melodia acestui câmp cu flori”. Poate, prins deja de melancolii rodnice, se profilează de la Inceput foarte original, fără a urmări manieră vreunui maestru. Poezia ,,Melancolie” este o dovadă că Malin Tăcu se pregătea să refuze modelele, impunându-și propriul model. Nu știu dacă ar fi căzut prea de timpuriu În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care o și cântă: ,,Din prea mare plăcere de a Îngenunchea/ Sărut toate viorile lumii/ În melodia acestui câmp cu flori”. Poate, prins deja de melancolii rodnice, se profilează de la Inceput foarte original, fără a urmări manieră vreunui maestru. Poezia ,,Melancolie” este o dovadă că Malin Tăcu se pregătea să refuze modelele, impunându-și propriul model. Nu știu dacă ar fi căzut prea de timpuriu În manierism, Însă dacă ar fi fost un poet manierist, ar fi fost unul de calitate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care va vorbi mai târziu Rogers. Un asemenea mod existențial este caracterizat de încrederea în sine, printr-un simț al responsabilității foarte ridicat, recunoscând rolul critic al libertății în viața omului, în vreme ce modul estetic de existență poate să decadă în melancolie și disperare. Mai mult decât atât, modul etic poate atinge un profund simț al ironiei. Cel de-al treilea mod existențial, cel religios, este legat funciarmente de divinitate și se confruntă cu un conflict între imperativele credinței și cele reale
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Stasiuk Haideți să mergem „mai jos“... Știe cineva care au fost adevăratele reacții la poezia lui Eminescu, în epocă? Când spun cineva, nu mă refer la cei 2-3 specialiști în viață, care oricum au preferat să abordeze teme de genul „Melancolia la Eminescu“ sau „Micul-dejun în proza lui Eminescu“. Așadar, nu mă refer la grupul kkdemician. Mă întreb dacă s-a încercat alcătuirea unei hărți simbolice a traseului simbolic parcurs de un foarte important poet european. Lăsați-l pe Călinescu. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
favorizată de relațiile politice și economice cu alte țări, precum și de importanța culturii portugheze. Elemente din cea mai vestică limbă romanică se întîlnesc în primul rînd în spaniolă: arisco "ursuz, arțăgos", caramelo, chopo "plop", chubasco "aversă; belea", fado, marmelada, morriña "melancolie, nostalgie" etc. Franceza a împrumutat din portugheză cuvinte precum: autodafé, baro-que, bayadère, caravelle, fétiche, marmelade, zèbre și alte numeroase denumiri pentru realități exotice (din America, din Extremul Orient sau din Africa). În italiană, elementele cu originea în portugheză sînt de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vrea să se scrie cărțile pentru a învăța; dimpotrivă ele se scriu pentru a etala cunoștințe.” Giuseppe Giusti 280. „După scriitorii latini citiți mi-a rămas în suflet un sunet grav, solemn, maiestuos, un sunet plin de dulceață și de melancolie infinită.” Giuseppe Giusti 281. „Nu cu ochii orbiți trebuie privite cărțile rele.” Alfred Tennyson 282. „O carte bună este cel mai bun prieten, același astăzi și întotdeauna.” Martin Tarquhar Tupper 283. „Cartea este testamentul unei generații către alta, este sfatul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
locotenent?" "Mozart, domnule, o sonată de Mozart." Scitul, care nu auzise decât vag de Mozart, dădu din cap: "Mozart, Mozart..." "Un compozitor care a murit tânăr, la treizeci și cinci de ani..." "Vârsta mea, observă scitul, cu admirație pentru Mozart și cu melancolie pentru el însuși. Mi-a plăcut mult, dar n-aș ști să-ți spun de ce. Curios, nu?" "Nu... Asta e muzica. Ea nu exprimă un sentiment precis, ci lucrul în sine." Și pentru că ideea nu-i aparținea, locotenentul se grăbi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-l trimit cu vaporul în Creta, vameșul cel gentil o să mă scutească de taxe." Cuvântul accentuat de fată stârni un hohot de râs. Devenind brusc absentă la ceea ce se petrecea în jurul ei, Panaiota începu să fredoneze o melodie făcută din melancolie și violență. Se simțea în ea forța primitivă a unui suflet vechi, cu lipsa lui de măsură, cu furiile lui, cu fascinația lui pentru abisuri. Mesenii nu înțelegeau cuvintele cântecului și la început îl ascultaseră doar cu o ureche înduioșată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
râdeau în spatele vreunei coloane sau al unui pupitru. Și după cum știe oricine, într-un internat, partea cea mai bună a duminicii este dimineața. După-amiază, sărbătoarea își începe deja coborâșul, iar seara se prăbușește de-a dreptul în fundul unui abis de melancolie. Dar cele două prietene, care se întorceau mulțumite și chiar nerăbdătoare să se reîntâlnească după escapada lor "în oraș", își petreceau serile de duminică făcându-și temele pe care le lăsau anume pentru ultima clipă. Munca laolaltă, în înțelegere și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
parcă făcând cu ochiul: N-o fi potopul, dar seamănă! Vine în sfârșit un instalator să repare scurgerea. E înalt, cu umeri largi, silueta lui puternică umple culoarul căptușit de cărți. Omul remarcă, cu bun simț și un pic de melancolie: "N-o să-mi spuneți că poți citi atâtea cărți, o viață întreagă nu ți-ar ajunge..." Și pentru ce ar ajunge o viață, puteți să-mi spuneți? VI Hector a murit de bătrânețe la începutul anilor '50. Și după câteva
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că corespondentul lui era supravegheat, abia avu timp să-i arate soției lui scrisoarea, și se prăbuși fulgerat de un atac. Lumea începe să se clatine cu ea imediat ce iese în stradă. Dar iese. Iau toți metroul ca să vadă expoziția Melancolie. Geniu și nebunie în Occident. Există oameni, zei și animale melancolice, sfinți și juisori melancolici, ființe abandonate și îndrăgostiți melancolici, bolnavi și sănătoși melancolici, temperamente, vârste, expresii, gesturi, priviri și atitudini melancolice, cuburi și poliedre melancolice. Marmura e melancolică. Cunoașterea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sănătoși melancolici, temperamente, vârste, expresii, gesturi, priviri și atitudini melancolice, cuburi și poliedre melancolice. Marmura e melancolică. Cunoașterea e melancolică. Geometria și arta sunt melancolice. Viața e melancolică. Doar moartea nu e nimic. Ea, care are un loc important în melancolie, nu există decât în viață și prin viață. După, ea nu mai e nimic. Nel, încă studentă, primi, în redacția ziarului unde făcea stagiu, vizita unui domn cu păr cărunt, înfofolit într-un fular mare, singura lui protecție față de frigul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Catargiu, uitându-mă în dreapta, în stânga, case vechi frumoase, construite în stiluri diferite, cu povestea de viață a celor ce le locuiesc, între ele vilele nou apărute. Urcam încet strada veche și totuși nouă, purtându-mi în spate un fel de melancolie, nu din aceea irepresibilă, una ușor apăsătoare dar plăcută prin senzațiile care mă încercau. Privirile se duc când spre o casă, când spre alta, care mai de care mai arătoase, ca niște ființe ce vor să arate că nu trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
benefică a solarității asupra creației, cei doi poeți, Horia Zilieru și Emilian Marcu, fac parte din această stirpe a luminii, dar nimic nu-i împiedică să se folosească și de metode cu rezultate contrastante, oximoronic vorbind. Titlul unuia dintre volume Melancolie de vulcan ne duce direct la această stare. Horia Zilieru, într-o schiță de portret liric, a străbătut mai multe etape. După criticul Eugen Simion, a pornit prin a crea "o poezie în stil delicat-tradiționalist", a trecut, apoi, la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aici se petrece. Când răul torturează, verbul poetului devine semnul și prudența între strigăt și vehemență. În Muzeu de sate el observă, ca un fin psiholog, că țăranul român "Mai poartă-n palme răni uscate,/ Mai poartă-n ochi blânda melancolie..." sau "Cine, doamne, oare cine plânge/ Între două dealuri umbra de țăran/ Și-n surpare lacrima și-o frânge/ Că țăranul e-un muzeu contemporan?". Totul se încheie cu versuri recitate de poeții lansați, deși tristețea lor, bine ascunsă sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
stările ei palpabile i-a fost poetului, în ultimii ani de viață, o alinare, o potolire a sentimentului pasional înainte de a lua drumul odihnei veșnice. Lirica senectuții lui e un fel de elegie imprevizibilă și strălucitoare care a făcut ca melancolia să capete o vibrantă stare crepusculară. Poate de aceea sonetele lui sunt atât de frumoase și poate de aceea poezia e totuna cu iubirea sau invers. Vasile Voiculescu a prelungit miraculos spiritul shakespearean prin sensibilizarea formelor de exprimare care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
copilăria cu farmecul ei și se întrevede tinerețea, frumoasă, dar cu preocupări mai trudnice. Mihai a obținut diploma prin muncă, la fel ca ceilalți școlari. Profesorii au fost onorați că au contribuit la educația lui, iar colegii poartă în suflet melancolia despărțirii. Profesorii și colegii vor urmării cu suflet cald, dezvoltarea continuă a lui Mihai. Președintele comisiei a exprimat recunoștință lui Carol al II-lea pentru îndrumările date școlii, în general, și pentru educarea lui Mihai, ceea ce reflectă dragostea de neam
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
aria); anii de școală (învățători, profesori, colegi, întâmplări memorabile); oamenii de seamă ai satului (lista este urmată de câteva fișiere biobibliografice folositoare). În gramatica discursului Răduța Vasilovschi introduce uneori creații în versuri compoziții proprii, ca efluvii ale bucuriei depline ori "melancolii livrești", cu rol în potențarea mesajului, în racordarea secvențelor de istorie locală narate la experiențe ale colectivității etnice ori general umane. Alteori, acestea au rostul de a realiza, glisando, prin contrapunct, fluxul (re)trăirii unor realități care trebuie cunoscute și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
martie să-ți aducă sănătate, iubire, putere de muncă și tot ceea ce îți dorești". "...Primăvara a plâns și din ochii ei au picurat lacrimi de cristal, care treptat s-au transformat în mici mărțișoare, înmănunchind laolaltă, scântei de lumină, dragoste, melancolie și... puțină durere. Am prins și eu din jocul lor, un mic mărțișor, pe care ți-l ofer, astăzi, 1 martie, ca semn al dragostei ce-ți port...!" Există în firea lucrurilor mirajul începutului, începutul unei primăveri, al unei noi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
astfel ca să poată transmite gândurile, cunoștințele, temerile sau așteptările. Comunicarea asta însă se bazează pe rațiune și este precisă când vine vorba de a comunica chiar și în sentimentele care trezesc în sufletul nostru bucuria, tristețea, exaltarea, deznădejdea sau dulcea melancolie a aducerilor aminte, așa că în mâinile talentatei Hana, putem ajunge niște visători influențați numai cu ajutorul cuvintelor. Departe de a fi o simplă înșiruire de date geografice sau întâmplări mărunte, notele din călătoria autoarei în Japonia sunt în fond o analiză
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
odată în viață, (trebuie să) știi totul despre nimic. Este cartea în care mă dezvălui cel mai mult, creând o mitologie personală (prieteni, călătorii, situații preferate, obiecte care mă obsedează, case în care-mi proiectez imaginar viitorul, etc.) umbrită de melancolii și neliniști la vedere, ca într-un jurnal de bord. Este o carte a bucuriei și umilinței de a fi în viață. Și cum să fie altfel când nu tu ți-ai ales viața, nici patria, nici limba dar te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și engleză, C. Abăluță) din poezia de azi. Prin 1976, când mi-au apărut poezii traduse în franceză (alături de Ioan Alexandru sau Ion Pop) în câteva rânduri, prin grija lui Gerard Bayo, eram fericit de-a dreptul, azi, citesc cu melancolie respectatul "Le journal des poètes"... A.B.Cum este o zi din viață Dumneavoastră? Sunteți un om împlinit? O zi din viața mea are o anumită ordine interioară, dimineața liturghia (o oră), apoi la redacție, lectura ziarelor acolo, muncă redacțională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scrise de personalități cu pretenții în domeniul studierii comunismului, au prezentat relația dintre scriitor și regimul care ne urmarea încă de la sânul mamei. Toate au dus spre ideea unei înfrățiri dintre scriitor și "diavol", ceea ce eludează adevărul. Tinerețea mea și melancolia care era accentuată atunci, m-a ajutat să trec peste acei ani fără a mă implică sub nicio formă în mediul în care era nevoie de o alegere politică. Nu am fost înregimentată sub nicio formă nici măcar în UTC. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
celui din vis. Linia melodică din Bolero de Ravel, obsedată, reia, evident, o frază din starea pre-componistică. O muzică interioară premerge la Nerval acordurile bemolizate din El Desdichado ("Nefericitul"); reputatul poem e un autoportret legănător sub semnul "soarelui negru al Melancoliei...". Alteori, mai pregnantă e revelația, aceasta echivalentă în textele biblice cu epiphaino: cu a arăta. Pretextul romanului rebrenian Adam și Eva ("cartea iluziilor eterne") s-a ivit la Iași într-o zi de septembrie 1918; pe strada Lăpușneanu, "pe o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literar născut în zodia Berbecului, să vedem cum arată. Criticul literar născut în zodia Berbecului scrie bine, are cultul expresiei, are instinct artistic, e funciarmente un liric, face din literatură un spectacol al existenței, alternează ironia cu patetismul, maliția cu melancolia, are sensibilitate filozofică, e tenace, dar are și dese accese de dezabuzare, iubește cărțile ca pe niște ființe vii, este cum zice la zodie mai degrabă talentat decât deștept... Laurențiu Ulici ... Criticul trebuie să-l ajute pe cititor să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]