4,239 matches
-
patriarhale de către mașinile „nemțești” produce o răzvrătire nu numai a oamenilor locului, ci și a naturii. Moșia Necșeni și pădurea Borzei din zona Vasluiului au fost stăpânite de generații întregi de boierii din familia Mavrocosti. Ei erau străini de aceste meleaguri, fiind urmașii unui crescător de oi nomad pe nume Costea Negru. Sosiți în Moldova, Mavrocosteștii ar fi slujit întâi la boierii Leca (originari din răzeși), cumpărând în timp o parte din moșia boierească și încălcând apoi abuziv hotarele Leculeștilor pe măsură ce
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
din comuna, având un numar de 412 gospodării și 1.501 locuitori. Satul Pluton își trage denumirea de la o specie de cerbi care în vorbirea locală veche se numea ploton și care se găsea în trecut în poienile de pe aceste meleaguri. Numele este tradus din limba slavona și înseamnă cerbărie. Satul se compune din cătunele Petru Vodă, Cujbeni, Agăpieni și Slatina (Tărîțeni). La recensământul din luna martie 2002, sătul Pluton era format din 300 gospodării și 1.046 locuitori.
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
fost un punct de întâlnire a culturilor nord-africane, sub-sahariene și ale Orientului Mijlociu. Popularea în Etiopia cu oameni este mai veche decât în oricare țară de pe Pământ și se consideră că omul modern (Homo sapiens) ar fi apărut pe aceste meleaguri. Există o oarecare confuzie între folosirea cuvântului "Etiopia" între antichitate și vremurile noastre. Vechii greci foloseau cuvântul "Aithiopia" (Αἰθιοπία), care înseamnă "țara fețelor arse de soare" (de la αἴθω aithô «a arde» și ὤψ ôps, «față, chip») pentru a face referință
Istoria Etiopiei () [Corola-website/Science/327449_a_328778]
-
a avut loc în ziua de 17 oct. Anul Mîntuirii 1999, în duminica a 21-a după Rusalii, oficiată de Î.P.S. Pimen arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, împreună cu P.S. Episcop Teodosie Snagoveanul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, fiu al acestor meleaguri, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi și de un mare număr de credincioși din zona Dornelor. Primește Doamne jertfa binecredincioșilor Tăi!"". În prezent (anul 2011), la această biserică slujesc preotul paroh Constantin Vârlan și preotul Dan Văideanu. Biserica
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
diplomatică în Bulgaria. Mitrofan Ciobanu, academician Chișinău, Noiembrie 2016: Mihai Coșcodan, o personalitate notorie, om de știință și politician din Moldova s-a născut la 17 octombrie 1940 în satul Năpădeni, raionul Ungheni, Moldova, ani grei și de cumpănă pentru meleagurile noastre. Îndrăgostit de frumusețea plaiului natal și de Codrii fermecători hotărăște în anul 1968, după absolvirea cu mențiune a Școalei Normale (Pedagogice) din Călărași, să-și continue studiile la Universitatea din Tiraspol (Institutul Pedagogic de Stat T. G. Șevcenko din
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
Shetland a dispărut treptat, fiind înlocuită de eficienții câini de rasă Border Collie aduși din Scoția și Anglia. Ironia face astfel ca rasa care poartă numele acestui arhipelag să nu fi fost folosită, de fapt, ca și câine ciobănesc pe meleagurile natale, chiar și astăzi câinii rasei fiind relativ rar întâlniți în insulele de baștină. Procesul de ameliorare și selecție a rasei a fost finalizat la finele secolului al XIX-lea, astfel că secolul XX a adus recunoașterea oficială a câinilor
Ciobănesc de Shetland () [Corola-website/Science/323067_a_324396]
-
Scăunaș, fost primar al comunei Năruja, unde Anghel Anuțoiu și-a trăit în ultima parte a vieții. Deși ar fi putut să folosească cetățenia israeliană, inclusiv pensia și celelalte avantaje garantate de titlul obținut, el a preferat lupta, rezistența, în meleagurile de care era legat. S-a refugiat în munți, ca pe vremea lui Antonescu. „Mereu ne spunea că-l caută Securitatea, să-l lege. Eu eram de 11 ani când a venit potera și l-a luat cu cătușe la
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
dar nu și originea robiei rromilor în spațiul Pricipatelor Române deoarece nu sunt documente care să dovedească precis cum au ajuns rromii pe teritoriul țărilor române și cum au intrat în robie. Istoricul Nicolae Iorga corelează apariția rromilor pe aceste meleaguri cu Invazia mongolă în Europa din 1241, sugerând probabilitatea ca robii rromi (care erau cercetașii, iscoadele, rotarii, crescătorii de cai, căruțașii, căldărarii, pielarii, cortorarii și fierarii mongolilor și mai târziu ai tătarilor) să fi fost preluați de la mongoli și tătari
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
opus deciziei, spunând că România a fost un exemplu de toleranță religioasă și de coexistența, si ca o astfel de lege este, prin urmare, inutilă. El a declarat că comunitatea musulmană a trait "mai mult de opt secole pe aceste meleaguri" și "niciodată existența altor simboluri religioase în instituțiile publice ne-deranjat și nu ne deranja acum." Vorbind în numele comunității evreiești, Aurel Vainer, care reprezintă Federația Comunităților Evreiești din România în Parlamentul European, a remarcat că "poporul român este în mare
Cauza Emil Moise vs. Ministerul Învățământului () [Corola-website/Science/324050_a_325379]
-
din paleoliticul timpuriu. Kenya actuală este o națiune multiculturală și multilingvistică, datorită diversității de etnii (bantu, nilo-saharieni, afro-asiatici și mai târziu, europeni) și grupuri lingvistice diferite (cushitice, nilotice, semite, indo-europene) care s-au intersectat de-a lungul timpului pe aceste meleaguri. Triburile bantu, venind dinspre vestul Africii începând cu mileniul I î.Hr. sunt printre primii; acestora le urmează nilo-saharienii dinspre Sudan și nordul Africii. Comercianții arabi ajung aici încă din sec. I d.Hr., iar între secolele I-V grecii din Egipt
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
nu se repetă în nici o altă parte a iei), "râurile" (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și "bibilurile" sau "cheițele" (cusături de îmbinare a bucăților de material). Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta pe meleagurile locuite de români de la Nistru până în Banatul sârbesc. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați / chezuri / piezuri - adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie
Ie (vestimentație) () [Corola-website/Science/324222_a_325551]
-
holeric” o dedică tuturor etapelor bolii contractate pe câmpiile bulgare. Cu o pană mai nuanțată sunt consemnate impresiile de călătorie din întâmplarea cea mare (1927), unde scriitorul se abandonează, nu o dată, reveriei provocate de însemnele istoriei românești sau a altor meleaguri. Egiptul și mai ales Grecia incită, prin vestigiile lor, la incursiuni livrești sau popasuri mitologice, precum și la reflecții nu lipsite de miez. Prezentul se impune, de asemenea, atenției călătorului, care surprinde, uneori cu tentă umoristică, specificul realităților întâlnite. În proza
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
cu multă plaxcere așa cum notează și în Jurnal:"Zilele petrecute la Vaslui atât că profesroe, cât și ca pictor-ucenic le socotesc ca fiind cele mai strălucite zile din viața mea. Am avut o satisfacție nebună cât am stat pe aceste meleaguri ale lui Ștefan cel Mare. Zilnic zburăm, parcă eram un înger fericit, deși eram mărunțel de statura, nedezvoltandu-ma din cauza mizeriei prin care am trecut prin viață de student la Iași"- bibliografie album VASILE PĂSCU O VIAȚĂ PENTRU ARTĂ - autor
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
toponimul maghiar "Erked" sau de la un antroponim germanic ("Archo" sau "Ercho"). Numele de Archita este prima oară menționat în anul 1356 sub forma "Ercud". Localitatea a fost fondată de sași în preajma anului 1200, după strămutarea coloniștilor secui care ocupau aceste meleaguri. Se presupune că primele fortificații ridicate de către săteni au început din anul 1200 și ele ar fi fost reprezentate de către o cetate de pământ situată pe locul denumit astăzi ""Dosul Cetății"". De asemenea au mai fost descoperite menționări documentare din
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
teutoni, după plecarea lor avea numele de ""Sanctae Mariae"" și era construită pe colină la Feldioara, fiind înconjurată pe trei laturi de râul Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. Acest
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
evanghelică fortificată din Alțâna, județul Sibiu, a fost construită în secolul XVI, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, și are următoarele obiective: Tradiția orală spune că primii sași ajunși pe aceste meleaguri ar fi fost conduși de zece greavi. Cum fiecare dintre greavi au dorit ca numele localității sa le poarte numele, cu toții au ajuns la soluția ca numele să fie ""All Zhenn""(în traducere: toți zece). Prima mențiune documentară a localității
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
România. Comuna Bâlteni este o veche vatră gorjeană. Dovezile arheologice și toponimia locală atestă existența omului în aceste locuri încă din comuna primitivă, prin obiecte confecționate din diferite materiale (ciocane și topoare de piatră în zona Cocoreni și Peșteana-Jiu ). Aceste meleaguri făceau parte din voievodatul lui Litovoi, iar pe aici treceau vechile drumuri comerciale ce legau ținuturile dunărene cu Țara Hațegului. Poziționată în S-V țării, comuna Bâlteni se află în partea centrală a județului Gorj, fiind la 35 km Sud
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
Grădinării (La fântâna lui Cărămidă), Vălceaua Adâncă, între Palanga și Râca, la jumătatea drumului, Vâjietoarea, Valea Teleormanului, Valea Strâmbei și Valea Plescării. Flora și fauna comunei Flora: Vegetația zonei este reprezentată bogat: Pădurile au ocupat o mare zonă pe aceste meleaguri, făcând parte din marii codri ai Teleormanului. Cele mai importante păduri ale comunei au fost: pădurea Popilor, Bobatea, Șapte-Boi, Piscului, Academiei (sau pădurea Bucovului) și Cracului. Au mai existat păduri și pe dealurile Strâmbei și Plescării dar s-au defrișat
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
iar care turc cădea alături, se scufunda în jos și nu mai putea ieși, fiind și slăbiți de drum. Și primăvara, erau numai oase de turci pe marginea drumului.> (Povestită de bătrânii satului) CADRU ISTORIC Istoricul satului Râca Pe aceste meleaguri a existat viață din preistorie. Bogdam Petriceicu Hasdeu, pomenește localitatea Râca printre cele 95 de localități din Muntenia, unde s-au găsit urme ale <unui trai antic urban>. La locul numit Odaia-Veche, pe Dealurile Bucovului , în Tudoria și în Pădurea
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
La începuturi, pe Valea Strâmbei, a fost o mână de băștinași care și-au ridicat bordeiele la marginea pădurii, pe malul Strâmbei. Lângă ei s-au adăugat câteva familii de ungureni, din Transilvania, veniți cu turmele la păscut pe aceste meleaguri. Amplasamentul inițial al comunei era pe Valea Strâmbei, cam la 6-7 km spre vest de actuala așezare. Denumirea satului de Râca, după filologul Gabriel țepelea, ar fi fost dat de ciobanii ungureni, stabiliți pe aceste meleaguri. Coborârea ungurenilor din Transilvania
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
la păscut pe aceste meleaguri. Amplasamentul inițial al comunei era pe Valea Strâmbei, cam la 6-7 km spre vest de actuala așezare. Denumirea satului de Râca, după filologul Gabriel țepelea, ar fi fost dat de ciobanii ungureni, stabiliți pe aceste meleaguri. Coborârea ungurenilor din Transilvania a avut mai multe cauze. Unii erau păstori și coborau cu mioarele în fiecare toamnă până la Dunăre, rămânând printre băștinași, alții- mai târziu- fugeau de serviciul militar austro-ungar sau de apăsarea robotei grofilor și de obligația
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
deși DLRM2 îl înregistrează dintr-un vechi <ruka> sau <rukati> ( a râcâi). Pentru detalii mai amănunțite vezi G. Giugulea și M. Homorodean. Un exercițiu de imaginație ne face să presupunem că la începuturi faptele s-au petrecut astfel: Pe aceste meleaguri existau faimoasele păduri ale Teleormanului. Cuvântul teleorman, după cum am văzut e de origine cumană, un popor turcic, deli-orman însemnând La începuturi oamenii au început să pălăngească ( să taie) aceste păduri seculare (vezi satul Palanga) și au făcut poene (vezi satul
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
fi Strâmbeni, Ungheni, Humele,etc. Dacă ar fi să-l credem pe Bogdan Petriceico Hașdeu, satul Râca s-ar fi format pe ruinele unei așezări antice care a dispărut, lăsând doar câteva searbede urme. Primul document care vorbește despre aceste meleaguri este un Hrisov din anul 1525 al domnitorului Vladislav-Voievod pe care Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă ca argument, în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit moșia Râca-Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare. Existând certuri între localități, Preotul vine cu acest Hrisov
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
și cumpărate încă în zilele lui Vladislav-Voievod țepeș, stătătoare și ohabnice lor și feciorilor lor...( Vezi documentul întreg la finele monografiei). Deși documentul nu pomenește nimic despre Râca,Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă inginerului hotarnic pentru a demonstra că aceste meleaguri au aparținut comunei de la Plescărița până în Valea Scoruș. Satul era așezat pe această moșie și boierii despre care e vorba în Hrisov erau din Râca. Primul document în care apare numele satului de <Râca> este un hrisov emis de cancelaria
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
și viața de internat. Între 1958 și 1961 frecventează cursurile Liceului din Vidra, supranumit pe atunci, și "Universitatea Vrancei”. După absolvirea liceului de la Vidra, și-a satisfăcut stagiul militar (1961-1963), pentru ca, un timp, să fie și el profesor suplinitor pe meleaguri vrâncene: Păulești, Negrilești, Jariștea, Pădureni-Jariștea, Liceul Odobești și Școala nr. 4 din Focșani. Între 1964 și 1970 a urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, cursuri fără frecvență. În data de 1969 devine redactor la Ziarul "Milcovul” din Focșani
Dumitru Pricop () [Corola-website/Science/326020_a_327349]