4,293 matches
-
prin faptul că investigația arhitecturii și dinamicii sistemelor noastre de convingeri trebuie să facă uz de rezultatele investigațiilor empirice ale psihologilor și neurofiziologilor, și mai puțin de metodele tradiționale ale filosofiei (în speță, analiza conceptuală și raționamente "a priori"). Similar, metafizica naturalizată ar trebui să țină cont de teoriile științifice cele mai bune ale momentului mai mult decât de schemele conceptuale tradiționale (de pildă, modelul standard al particulelor elementare ar trebui să ghideze cercetările ontologice mai curând decât categoriile lui Aristotel
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
este numele uneia din operele esențiale ale metafizicii (ramură a filozofiei), scrisă de gânditorul și filozoful grec Aristotel. Subiectul lucrării se referă la tot ce există, privit prin perspectiva strictă a simplei sale existențe și nu a relativei importanțe pe care acel corp, lucru, obiect, concept, idee, noțiune
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
trebui să studieze această operă, și anume după ce va fi studiat și aprofundat subiecte legate de fizicalitatea lumii, așa cum ar fi mișcarea, repausul, viteza, timpul, viața sub toate aspectele sale etc. Nefiind singurul care a tratat subiecte asemănătoare, Aristotel scrisese "Metafizica" cel mai probabil pe când predase la Liceum, cândva între 336 și 323 î.Hr. Filozofi notabili anteriori lui Aristortel, ca Heraclit, dar mai ales Platon — în dialogurile sale târzii (vezi "Parmenide (dialog)", spre exemplificare) —, vor lua în considerare subiecte foarte asemănătoare
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
alfabetului grec. Astfel, capitolul 1 devine alfa, 2 — alfa mic, 3 — beta, 4 gamma, 5 — delta, 6 — epsilon, 7 — zeta, 8 — eta, 9 — theta, 10 — iota, 11 — kappa, 12 — lambda, 13 — miu, 14 — niu, ș.a.m.d. Problema fundamentală a Metafizicii o reprezintă teoria ființei (în sensul de „ceea ce are existență” — sensul ontologic), tratată într-un mod fundamental nou. Greșeala predecesorilor, în viziunea lui Aristotel, o reprezintă faptul că nu au ținut cont de multipla semnificație a termenului „ființă”. Tratându-i
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
într-un mod fundamental nou. Greșeala predecesorilor, în viziunea lui Aristotel, o reprezintă faptul că nu au ținut cont de multipla semnificație a termenului „ființă”. Tratându-i pe Presocratici, Platon etc., Aristotel observă o problemă care va fi fundamentală în "Metafizică". Problema este cea a semnificației multiple a ființei, desemnată prin fraza care va reveni pe întreg parcursul "Metafizicii" și va structura întregul demers aristotelic — „το ον λεгεΤαι Πολλαχος”: „ființa se enunță în mod multiplu”. Astfel, polisemia termenului "το ον" modifica
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
cont de multipla semnificație a termenului „ființă”. Tratându-i pe Presocratici, Platon etc., Aristotel observă o problemă care va fi fundamentală în "Metafizică". Problema este cea a semnificației multiple a ființei, desemnată prin fraza care va reveni pe întreg parcursul "Metafizicii" și va structura întregul demers aristotelic — „το ον λεгεΤαι Πολλαχος”: „ființa se enunță în mod multiplu”. Astfel, polisemia termenului "το ον" modifica în mod fundamental cercetarea "Metafizicii". Problema fundamentală a "Metafizicii" este "το ον η ον", adică „ființa în caracterul
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
semnificației multiple a ființei, desemnată prin fraza care va reveni pe întreg parcursul "Metafizicii" și va structura întregul demers aristotelic — „το ον λεгεΤαι Πολλαχος”: „ființa se enunță în mod multiplu”. Astfel, polisemia termenului "το ον" modifica în mod fundamental cercetarea "Metafizicii". Problema fundamentală a "Metafizicii" este "το ον η ον", adică „ființa în caracterul ei de ființă”. Determinarea multiplă a ființei, în sensul multitudinii semnificațiilor sale, înseamnă că determinarea sensului ființei se va face tot la fel, în mod multiplu. Însă
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
desemnată prin fraza care va reveni pe întreg parcursul "Metafizicii" și va structura întregul demers aristotelic — „το ον λεгεΤαι Πολλαχος”: „ființa se enunță în mod multiplu”. Astfel, polisemia termenului "το ον" modifica în mod fundamental cercetarea "Metafizicii". Problema fundamentală a "Metafizicii" este "το ον η ον", adică „ființa în caracterul ei de ființă”. Determinarea multiplă a ființei, în sensul multitudinii semnificațiilor sale, înseamnă că determinarea sensului ființei se va face tot la fel, în mod multiplu. Însă aceasta echivalează cu distrugerea
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
este "το ον η ον", adică „ființa în caracterul ei de ființă”. Determinarea multiplă a ființei, în sensul multitudinii semnificațiilor sale, înseamnă că determinarea sensului ființei se va face tot la fel, în mod multiplu. Însă aceasta echivalează cu distrugerea "Metafizicii" ca știință, echivalează cu eșuarea proiectului aristotelic. De aceea, marea miză a "Metafizicii" va fi găsirea unui sens unitar al ființei în multitudinea semnificațiilor descoperite. Aristotel determină patru mari semnificații ale ființei: Sensul unitar al ființei se descoperă ca stând
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
multiplă a ființei, în sensul multitudinii semnificațiilor sale, înseamnă că determinarea sensului ființei se va face tot la fel, în mod multiplu. Însă aceasta echivalează cu distrugerea "Metafizicii" ca știință, echivalează cu eșuarea proiectului aristotelic. De aceea, marea miză a "Metafizicii" va fi găsirea unui sens unitar al ființei în multitudinea semnificațiilor descoperite. Aristotel determină patru mari semnificații ale ființei: Sensul unitar al ființei se descoperă ca stând tocmai în această multitudine de manifestări ale ființei. În faptul de a fi
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
ale mănăstirilor. Budismul a avut o influență profundă asupra mișcării de înmugurire a neo- confucianismului, condusă de Cheng Yi (1033-1107) și Zhu Xi (1130-1200). Budismul Mahayana i-a influențat pe Fan Zhongyan și Wang Anshi în conceptul universalismului etic, în timp ce metafizica budistă a avut un impact profund asupra doctrinei pre-neo-confucianiste a lui Cheng Yi. Munca filosofică a lui Cheng Yi, l-a influențat pe Zhu Xi. Deși scrierile sale nu au fost acceptate de către colegii săi contemporani, comentariile și accentul lui
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
care exprimăm experiența senzorială) au semnificație. Mai mult, numai propozițiile de experiență, a căror valoare de adevăr sau falsitate poate fi verificată prin confruntarea cu experiența empirică, au sens. Rezultatul analizei lui Carnap este acela că filofosia speculativă (de exemplu metafizica) este fundamentată pe două tipuri de erori: pe de o parte, folosește cuvinte lipsite de semnificație, iar pe de altă parte, enunțurile sale sunt lipsite de sens. Pentru termeni precum „Absolutul”, „Necondiționatul”, „Ființa în sine”, metafizicianul nu poate furniza condiții
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
în întregime genului science fiction. Dick a explorat teme sociologice, politice și metafizice în romane dominate de corporații monopoliste, guverne autoritariste și stări de conștiință alterată. Tema centrală a operelor târzii ale lui Dick reflectă interesul personal în problemele de metafizică și teologie. Deseori s-a inspirat din experiențele sale de viață, explorând abuzul de droguri, paranoia, schizofrenia și experiențele transcendentale în romane ca "Substanța M" și "VALIS". Romanul "Omul din castelul înalt" a unit istoria alternativă cu science fiction-ul, aducându
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
că unui lucru nu i se poate atribui nici un epitet, nu putem afirma propoziția „omul este bun” ci doar „omul este om” și „bunătatea este bună”. Concluzia lui Antistene este că există doar individualul senzorial și nu concepte generale. În "Metafizica", Aristotel se referă la simplicitatea teoriei lui Antistene, teorie din care rezulta că aproape orice propoziție este adevărată iar definiția conceptului imposibilă. Reprezentanții cinismului sunt: Antistene, Diogene, Crates, Hipparchia, Metrocle, Monimos și Onesicritos. Școala cinică a avut o perioadă de
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
a putea zbura, a avea aripi, devine formula simbolică a transcenderii condiției umane, capacitatea de a se înalța în văzduh semnifică accesul la realitățile ultime . Focul e cel de-al treilea element, principiu creativ și distructiv, în continuarea unei anumite metafizici a purității. Element folosit curent în riturile de purificare, cuvântul “foc” din sanscrită trimite la “pur”, rădăcină a tuturor purificărilor. Se remarcă existența unei ambivalențe a focului: “foc spiritual” și “foc sexual”; pe lângă aluziile erotice el comportă și transmite o
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
absolutul, ca și eroul său, Meursault. În următorii ani, preocuparea sa principală devin studiile. Absolvă cursurile școlii comunale, după care urmează, ca bursier, cursurile liceului din Alger; a urmat și studii universitare. Face studii de filozofie, luîndu-și licența cu teza "Metafizica creștină și neoplatonismul", care are ca obiect raportul dintre elenism și creștinism la Plotin și Sfântul Augustin. Din aceeași perioadă datează și afirmația: "Mă simțeam un grec trăind într-o lume creștină". Camus trăiește intens extremele existențiale: se dedică pasiunii
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
ocupându-se și cu celebrele sale experiențe și cercetări în domeniul chimiei și medicinei. În 1609 se căsătorește cu Margarite van Ranst. În sfera preocupărilor sale, în afară de chimie, alchimie, medicină, au intrat multe alte domenii ca: fizică, farmacologie, botanică, teologie, metafizică, cosmologie, meteorologie, astrologie, magie. În ceea ce privește digestia, van Helmont observă că transformarea alimentelor are loc nu datorită căldurii, ci prezenței unor substanțe chimice, "fermenți", prefigurând astfel conceptul modern referitor la enzime. Van Helmont era tributar ideilor alchimice ale epocii. De pildă
Jan Baptista van Helmont () [Corola-website/Science/312522_a_313851]
-
80 ai secolului trecut, aspirînd să depășească (neo)modernismul prin asumarea și regîndirea simultană a relației cu tradiția în cea mai largă accepție a acesteia. În felul acesta, se instaurează în cîmpul literar o poezie (auto)biografică, realistă, (inter)textualistă, „[[Metafizică|metafizică]]”, inaugurînd o amplă deschidere asupra realului. Interesul nedisimulat pentru prezent, citadin, actualitate (culturală, socială, științifică), autenticitate, concretețea existenței se conjugă cu situarea programatică a eului în universul Textului, care reflectă și se autoreflectă, se scrie și se rescrie, polemizează
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
ai secolului trecut, aspirînd să depășească (neo)modernismul prin asumarea și regîndirea simultană a relației cu tradiția în cea mai largă accepție a acesteia. În felul acesta, se instaurează în cîmpul literar o poezie (auto)biografică, realistă, (inter)textualistă, „[[Metafizică|metafizică]]”, inaugurînd o amplă deschidere asupra realului. Interesul nedisimulat pentru prezent, citadin, actualitate (culturală, socială, științifică), autenticitate, concretețea existenței se conjugă cu situarea programatică a eului în universul Textului, care reflectă și se autoreflectă, se scrie și se rescrie, polemizează, parodiază
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
75 ani.Fiicei sale îi poate lăsa prin testament doar puține resurse de venit. 1/Comedii: 36 a/cu subiect filosofic,mitologic, utopic, alegoric despre experimentări sociale: b/cu subiect romanesc : c/despre viața cotidiană, moravurile : d/sentimentale , psihologice, consacrate metafizicii inimii': - cu multe jocuri de limbaj e/despre teatru 2/ Tragedie Moartea lui Hannibal (Annibal)1720 3/Romane neterminate; de tinerețe 4/Eseuri - 15 5/Periodice(Feuilles) - foi filosofice - de critică socială și morala Marivaux a fondat revistele: "Le spectateur
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
a abordat. Este impresionant orizontul larg de cunoaștere al lui V. Băncilă (vezi cartea lui, "Aforisme și para-aforisme"), curajul cu care abordează, susține și definește diverse teme, noțiuni, idei, sugerând sau chiar dând soluții. Se simte familiar în spații ca : metafizica, logica, etica estetică, pedagogia, sociologia, filozofia culturii și a religiei. Sensibil la întreaga paletă a sentimentelor, stărilor ființei umane, Vasile Băncilă este preocupat și gândește liber de orice prejudecată despre prietenie, țăranul român, umanitate comunistă, ura ca formă de artă
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2007, 568 pag. Vasile Băncilă, "Opere." Vol. VI. "Sistem de filozofie. 1. Definiția filozofiei." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2008, 265 pag. Vasile Băncilă, "Opere." Vol. VII. "Sistem de filozofie. 2. Metafizica. Spațiul Bărăganului." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2009, 358 pag. Vasile Băncilă, "Opere." Vol. XV. "Aforisme și paraaforisme (1)." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2010, 403 pag. Vasile Băncilă, "Nae Ionescu, un
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
că Kant comite o tautologie agnostică și nu dă un răspuns satisfăcător în ce privește "sursa" dreptului filozofic asupra revendicărilor metafizice de un fel sau altul; el ridiculizează mândria lui Kant în abordarea celui „mai dificil lucru ce poate fi întreprins în numele metafizicii.” Cunoscutul „obiect în sine” a fost numit produs al obiceiului filozofic, care caută să introducă un subiect gramatical: deoarece oriunde este cunoaștere, trebuie să fie un "obiect" care este cunoscut și chipurile, acesta trebuie adăugat ontologiei ca existență. De asemenea
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
cunoască un „obiect” observat (orice entitate exterioară, poate chiar un alt om). În conceptul lui Hegel asupra identității subiect-obiect, atât subiectul, cât și obiectul au Spirit (surogatul lui Hegel, un „Dumnezeu” redefinit, nesupranatural), ca și propria realitate interioară "conceptuală" (nu metafizică)—în acest sens sunt identice. Dar până are loc „autorealizarea” Spiritului și schimbarea acestuia de la statutul de Spirit la cel de Spirit "Absolut", subiectul (mintea umană) gândește greștit că orice „obiect” pe care îl observă este ceva „străin”, în sensul
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
faci o relatare coerentă a unor secvențe de evenimente. "Natura existenței" (1927) conține argumentele sale în favoarea ideii că nu este posibil ca spațiul, timpul și materia să fie reale. În "Studii de cosmologie hegeliană" (Cambridge, 1901, p196) el declară că metafizica nu este relevantă pentru acțiunea politică și socială. McTaggart „a gândit că Hegel a greșit prin supoziția sa că metafizica ar putea arăta că statul este mai mult decât un mijloc pentru binele indivizilor care în compun”. Pentru McTaggart, „filozofia
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]