4,850 matches
-
dinții ascuțiți În speranța unui produs de mâncat. Lăsăm de o parte pofticioasele maimuțe și continuăm ruta spre Tanah Lot, În zona centrală a insulei, printre peisaje spectaculoase, văi terasate, masive vulcanice și plaje sălbatice. Tanah Lot este un templu micuț, așezat pe un promontoriu abrupt deasupra valurilor Înspumate ale mării care se prăbușesc de la câteva zeci de metri Înălțime 609. Surferi mai Îndrăzneți sar pe coama valurilor, sfidând orice regulă a echilibrului. Peisajul devine grandios, mai ales În cele două
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Pacific. Farmecul filipinezilor nu a scăpat nici la prima confruntare cu marinarii vestitului navigator spaniol, Fernando Magellan (1521), care admirau delicatețea și albeața trupului parfumat, portul, talentate În mânuirea instrumentelor muzicale 777. „În Mountain Province, ea este o frumusețe aborigenă, micuță și roșie În obraji, purtându și În spinare pruncul În timp ce se cațără pe trunchiul unui copac. În Illocos, este muncitoare și occidentalizată și poartă nume saxon. În Tagalog are aerul unei provinciale inhibate, plină de virtuți În arta culinară, În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
S-au bucurat când au văzut ariciul. Stoica Ana-Maria - Cls. I C Bunica În timpul vacanțelor merg la bunici. Uneori Îi vizitez și la sfârșitul săptămânii. În casa bunicilor petrec clipe minunate. Ei Îmi fac multe suprize plăcute. Bunica mea este micuță, uscățivă, cu parul nins și ochii mici, duioși. De câte ori Îmi vorbește, glasul ei dulce este plăcut ca soarele de vară.Când mă vede,chipul ei se Înveselește. În odaia bunicii este cald și liniște. Pe pereți sunt laicere, iar divanul
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
una câte una, luminile. Deoadată, de după deal, răsare mandra lună, crăiasa nopții. Ea Își face loc printre miile de stele și urcă tot mai sus pe cer. Sub strălucirea razelor de lună, copacii Își dezbracă umbra, iar stelele parca pălesc. Micuții licurici Își aprind și ei felinarașele. Luna, când zărește micile luminițe răspândite prin iarbă, Începe să râdă și le zice: - Ce faceți voi cu luminițele astea? - Luminăm și noi pământul, răspunde un licurici. - Numai eu sunt cea care luminează, zice
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
Longin Serioja Matinca P. Dumitru Matzig Ioan Maxim G. Aurel Mazilu N. Florin Mazilu Gh. Mioara Mechenici I. Marian Meila I. Codruț Manuel Melian A. Dora Melinte M. Marian Mercea Vasile-Litu Mesenschi I. Emilia Claudia Mesenschi Gh. Iulian Micu Robert Micuț Gh. Gheorghe Mihăescu V. Florin Ștefan Dan Mihai I. Constantin Mihai N. Florin Mihail D. Ion Mihalache V. Rodica Mihalache C. Eugen Mihociu M. Daniel Dumitru Mihociu V. Mariana Mihon I. Constantin Mîlea I. Valeriu Milevan A. Marian Aurel Militaru
DECRET Nr. 400 din 27 decembrie 1995 privind conferirea titlului de "Erou-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989" şi a titlului de "Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112947_a_114276]
-
aveți temeri și frici nelămurite, nu mai există pace, înțelegere și bună rânduială în familie, Sfântul Ciprian, prin harul și puterile sale, vă poate ajutaaa”, declamă cântat, lungind vocalele, tânărul vânzător. Mai apuc să zăresc pe măsuță și o cutie micuță, având în interior „Cărbune ecologic din rădăcină de viță de vie”. Ambalajul este îngrijit, discret, cu un design sofisticat. Cărbunele este produs de o mănăstire din județul Vâlcea, al cărei nume nu l-am reținut. Un prieten teolog mi-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și-a făcut o poliție a lui, Între evrei - ăștia erau mai răi decât poliția: te spuneau, te băteau... Acolo am lucrat și primeam o dată pe zi de mâncare. Era o pajiște frumoasă, verde, iar În mijlocul pajiștii era un pârâu micuț, dar În care puteai să te speli. Dimineața, când veneam, ne duceam la pârâul ăla - aveam un palton, stăteam așa și dădeam jos puricii. Era negru, domnule, negru de purici dimineața. Mulți s-au Îmbolnăvit și au murit acolo. Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
femeie de vreo 40 de ani cu vreo doi copii; nu avea soț, căci fusese dus În Siberia pentru că era socotit troțkist. În ’37-’38. Desigur că a murit. O căsuță de țară, fără closet, fără nimic. Avea un antreu micuț, o bucătărioară ca și holușorul acela prin care ați intrat, o cameră cu trei uși: o ușă de la bucătărie și două de la alte două camere. În camera aia din mijloc eram cazați noi, patru oameni, și Încă o familie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi, dar asta nu Înseamnă că mergeam din convingere... — Erau multe sinagogi În Rădăuți? — Da, foarte multe. Aproape că nici n-aș putea să le număr - cred că În jur de 18. Deci erau 3-4 sinagogi mari și restul erau micuțe, de cartiere... — Unde ați Început școala? — Am făcut primul an de clasă primară la Rădăuți, asta În ’39, și deja În ’40 s-a introdus legea care reglementa ca evreii să nu aibă acces la școlile de stat. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a murit când aveam 12 ani. Deci sub cerul liber, că puținele locuri acoperite erau, ocupate de bogătași, de oameni mai Înstăriți. Ce-am putut lua cu noi erau vreo cinci kilograme de făină, niște conserve, două-trei cearșafuri, patru perne micuțe... Am luat o bucată de lemn ca să suspendăm ceva deasupra noastră, că noaptea era frig. Și acolo am stat Într-o mizerie totală, fără mâncare, chiar fără apă... Am stat acolo din 5 până În 24 mai, ca niște animale. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a aprins lumina, la ora cinci, trebuia să sari din pat. Mergeai la WC și la spălătorie. Asta era bine, că ne punea să ne spălăm zilnic și, o dată pe săptămână, un duș cald. Ne dădea săpun, un săpun micuț, așa, pe care scria RIV, adică Rein Judisch Effekt, pe românește - „grăsime evreiască pură”. În paranteză fie spus, din oameni grași evrei, prin metode chimice, se fierbea, din grăsimea oamenilor, săpun pentru noi, pentru deținuți. Că Germania nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagăre separate, nu erau cu noi. Erau lângă noi, la câteva sute de metri, unu’ pentru americani, unu’ pentru englezi, și aveau statut potrivit legilor de la Geneva privind prizonierii de război. Sigur că fiecare avea ceva. Eu aveam un inel micuț primit de la o fată În ghetou. Ne-am cunoscut acolo și s-a creat, așa, o prietenie sentimentală, fără nici o atingere corporală. Așa era toată atmosfera aia, parcă pluteai În ceruri, unde gândeai că sunt și Îngeri, și diavoli. Viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Înalt. Nu rezista. Cădea. Atunci cădea șina pe toți, dacă nu aveai noroc să sari pe partea cealaltă. Foarte mulți au fost uciși de șinele acelea pe care noi le duceam câte patru. Aveam și puțin noroc, că eram mai micuț și nu simțeam acea mare apăsare a greutății. Asta se Întâmpla deja În martie 1945. Iar În aprilie am fost dus la Bergen-Belsen. De ce? Pentru că eram atât de slab, Încât nu mai puteam să lucrez. Iar Bergen-Belsen era lagărul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era un hotar - deși Germania era Împărțită În patru zone, sovieticii te lăsau, dar nu te lăsau Înapoi. Așa că am venit acasă și am găsit două surori, una a fost ascunsă În Budapesta, mai mare, că eu eram cel mai micuț, și doi frați. Erau acasă, era mare fericire. Am trăit câțiva ani Împreună, Într-o casă, ca frați foarte buni, În multă Înțelegere. Și așa a și rămas. Fratele mai mare a murit. Sora care a fost În lagăr a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că Dumnezeu face asta pentru a ne face să creștem spiritual. O poveste spune că un pelican, în timpul unei ierni crâncene, se sacrifică pentru a da de mâncare propria carne puilor săi. Când în final moare de slăbiciune, unul din micuți spune altuia: În sfârșit! Mă săturasem să tot mănânc același lucru în fiecare zi"812. Motivul este simplu: în lipsă totală de hrană, pelicanul își înfige ciocul în propria-i carne pentru a-și hrănii puii. Unul din simbolurile sacre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că Dumnezeu face asta pentru a ne face să creștem spiritual. O poveste spune că un pelican, în timpul unei ierni crâncene, se sacrifică pentru a da de mâncare propria carne puilor săi. Când în final moare de slăbiciune, unul din micuți spune altuia: În sfârșit! Mă săturasem să tot mănânc același lucru în fiecare zi"896. Motivul este simplu: în lipsă totală de hrană, pelicanul își înfige ciocul în propria-i carne pentru a-și hrănii puii. Unul din simbolurile sacre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
M-am închinat, zicând Tatăl nostru. Ședea nemișcat. Bietul copil saliva și înghițea în sec. Omul nu voia să ia loc. A scos o bucată de pâine și voia să se ducă mai la o parte. Atunci l-am luat pe micuț de mână și l-am adus lângă mine. Mănâncă și lasă, că și tatăl tău va mânca! Omul s-a uitat chiorâș la mine și voia să se apropie de copil. Nu mânca. E spurcat! Am zâmbit, apucându l pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o țâră, până mulg vaca, și-i bea o căniță de lapte cald. La fereastră două chipuri de îngeri dulci priveau cu ochi de lumină scânteietori zăpada albă și lucioasă. Am intrat și m-am desfătat de jocul și ghidușiile micuților, o fetiță și un băiețel de trei-patru anișori. Pădurarul sosi din schimbul lui de noapte. Îl vedeam pe fereastră, un bărbat înalt, frumos, cu mișcări legănate, cu privire ageră. Privi mirat la săniuța încă nedescărcată; clătinând din cap a intrat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era slăbită și bolnavă. Văzându-l pe Valeriu și pe noi toți împrejurul dânsei, n-a putut scoate un singur cuvânt, numai lacrimile îi șiroiau, îmbrățișându-și fiul și îmbrățișându-ne și pe noi. Valeriu o purta în brațe - era micuță de statură - așa cum porți un copil și dânsa se lipea de pieptul lui cu aceeași dragoste cu care probabil Valeriu se alintase la pieptul dânsei în copilărie. Surorile îl mâncau din ochi cu dragostea lor și el le îmbrățișa și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apare răsturnat în oglinda apei, în oglinda Adevărului. Multe lucruri frumoase s-au spus pe marginea acestui sfânt psalm, fiecare copil aducând partea lui de sensibilitate și frumusețe sufletească. Peste noapte, analogia s-a concretizat într-o formă versificată închinată micuțului Ionel Ladea: Transfigurare „Fericit bărbatul... că el, ca un pom lângă izvoare...” (Psalmul 1) Deși-mi trimiți, Stăpâne, în fiecare toamnă, cu ploile și bruma, destule-amenințări și vântul cu de-a sila frunzișul mi-l despoaie, eu îmi îngraș culcușul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înseamnă măreția luptei duse de partid, pentru fericirea noastră și cea dusă de clasa noastră muncitoare și URSS pentru înflorirea Republicii Populare Române. „S-a scremut muntele și s-a născut un șoarece!” A sosit într-o joi un bătrânel micuț de statură, îmbrăcat în niște hăinuțe cam mari pentru talia lui, cu o privire pierdută. Se vedea starea de senilitate din gesturile lui și din întreaga lui ființă. S-a întrerupt orice activitate și lumea a fost scoasă în curte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Mântuitorul, dar mai vai de cel ce prin care vine sminteala. Mai bine i-ar fi fost lui să-și lege o piatră de moară de gât și să se arunce în mare decât să smintească pe unul dintre acești micuți”. Maiorul Fetecău s a ocupat de el. Stând de vorbă cu el, mi-am dat seama că sufletul său nu era pervertit, dar lipsit fiind de orientare creștină, putea cădea ușor în orice ispite. Am făcut tot ce ne-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
refăcut gospodăria, angajându-se la o cooperativă din Ciorani și executând comenzi și reparații de mobilier. Soția lui, care rămăsese aproape oarbă, și-a mai revenit moral, dar cei doi copii, o fetiță și un băiat pe care-i lăsase micuți, aveau acum 17, respectiv 14 ani și aproape nu-l cunoșteau. Părinții ei și ai mei o ajutaseră să reziste acestei tragedii, cu tot ce putuseră ei. Însemnări în cartea de rugăciuni. Premonițiile mamei Rămânea să vină Sandu, fratele cel
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ce-am scris până în prezent a fost, în mod deliberat, lipsit de consistență. Pe când ceea ce scriu acum trebuie să aibă perenitate, să fie ceva care să nu poată ocoli speranța de a dăinui. Da, am și început să personific obiectul, micuța carte, acest libellus, creatura căreia îi dau eu viață și care pare să fi căpătat subit o voință proprie. Vrea să trăiască, vrea să supraviețuiască. M-am gândit să scriu un jurnal, nu pentru a consemna întâmplări, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și apoi m-am trântit gol-goluț în iarba de lângă turn, simțindu-mă extraordinar de relaxat și de fericit. Din păcate, turnul mai atrage câte un turist ocazional; dar detest să instalez o placardă pe care să scrie „Proprietate privată“. Această micuță pajiște este unica fâșie de iarbă pe care o posed, în afară de un petec mărunt, chiar în spatele casei. Iarba, frământată desigur de vântoasele mării, este foarte scundă, iar firele se răsucesc într-un fel de mici preșuri circulare, țepoase ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]