6,419 matches
-
care-și atinge prin urniri succesive punctul de forță maximă, dar care o dată ajuns aici se dezlănțuie în certitudinea propriului său ritm. " Trăiesc un miracol pe care vreau să vi-l împărtășesc. De altfel este miracolul cu care am început, miracolul lui "cum e cu putință ceva nou". Acum regret că în vremea când am scris cartea aceasta nu am știut să o atac metafizic. Dacă l-aș fi cunoscut pe Wittgenstein cu tautologia lui, pesemne că m-ar fi stârnit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vieții. Cum mai e cu putință, pentru mine, ceva nou după Tratat? E cu putință tocmai pe baza noului pe care-l aduce cu sine fiece zi. Fiți deci atenți la noul fiecărei zile și veți vedea cum se naște miracolul. Am terminat de citit cartea lui Bochenski Introducere în logica autorității; m-a cucerit, cu toate că trădează spiritul unui anglo-saxon lipsit de "fior metafizic", cum de altfel cu onestitate declară din capul locului. Nu m-am putut însă împiedica să nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Hintikka, unde ajunge Hintikka cu problema lui "știu că știu". Ajunge la bietul Schopenhauer, pentru care problema lui "știu că știu" se reduce până la urmă tot la faptul simplu de a ști: lui Schopenhauer îi scapă în felul acesta tocmai miracolul filozofiei, care este reflexivitatea. Dar dacă aici ajungi după ce întreprinzi pe două sute de pagini "analiza logică a două noțiuni" - cum își subintitulează Hintikka lucrarea -, dacă ajungi tot la prostia lui Schopenhauer de acum un secol (ce-i drept, demonstrată cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mi-a spus cu un ton aproape testamentar: "Dragul meu, te conjur să îți iei destinul în serios. Lasă-l pe Heidegger; este o Sackgasse, o fundătură. Ca să-ți poți face cu adevărat treaba, trebuie să ai într-un buzunar miracolul grec, iar în celălalat pe cel german. Să zicem că îl ai pe primul, deși un Aristotel temeinic făcut îți lipsește încă. În schimb, este die höchste Zeit pentru a-ți începe incursiunea profundă în idealismul german. Vei lăsa deci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
singura "ieșire la mare", singurul drum către "omenirea toată". Tocmai suflețelul batjocorit de filozofie conținea în sine totul, adevărul și viața. Orice om care putea să spună ce are pe suflet vorbea în numele fiecăruia și al tuturor. Tocmai acesta era miracolul: cu cât te apropiai mai tare de tine, cu cât coborai mai adânc în intimitatea ta, cu atât ceilalți se recunoșteau mai mult în vorbele tale. Felul cel mai eficace de a da era să te dai. Și apoi de ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru sport. Ștefan (sau Matei, sau "Flipi", cu porecla lui de copil) a primit darul căutării și găsirii de unul singur. Eu, care am fost însoțit, dus de mână sau care am ajuns la mine extrem de târziu, știu bine ce miracol este să-ți pui singur întrebările juste, să intri în viață cu toate mirările lumii și apoi să te așezi, din miile de orbite posibile, pe aceea care-ți convine și care devine a ta. Pesemne că cea mai mare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
șapte ture de stadion (3 km!), animat de imaginea idolului meu sportiv de atunci, alergătorul de fond Emil Zatopek ― și eu, cel de acum, nu are asupra mea nici un efect, că sânt tânăr, nespus de tânăr și că, prin nu știu ce miracol, am evadat de sub regula timpului. Mă sufoc, bineînțeles, după 30 de trepte și le declar celorlalți că în fond eu sânt un "alergător de viteză", în ciuda faptului că avusesem toate aparențele unui big animal care se rostogolea greoi în sus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să vorbesc și a trebuit să le scriu pe drum, în avion." Uimirea mea ia acum chipul unei tăceri pioase. Par că mai vreau să spun ceva, că mai vreau să cer o lămurire pentru a înțelege cât de cât miracolul, dar în ultima clipă mă răzgândesc ― cum se pot scrie niște pagini atât de elaborate și sensibile în avion? ― și mă retrag la locul meu, înfrînt, copleșit, îndreptîndu-mi iarăși trunchiul și coborând în mine pentru a rumega mai bine ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe virtute, ci pe remușcare. Așa cum orice trup așezat în lumină își proiectează umbra pe pământ, la fel păcatul pus în lumina conștiinței face să se desprindă din el umbra remușcării. Orice viață morală este așezată pe secvența "păcat-remușcare" și miracolul alcătuirii acestei vieți este că nimeni, în afara subiectului moral, nu trebuie să intervină pentru ca ea să existe: autorul păcatului este de fiecare dată propriul său pedepsitor. Cain este blestemat și izgonit de Dumnezeu nu pentru că a ucis, ci pentru că fapta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care o văd în zare pe geam, dincolo de soclul statuii lui Lenin, am o senzație teribilă de "ce caut eu aici?" (dar altminteri unde?) și experiența din ultimul an îmi spune că felul în care despicăm cuminți timpul este un miracol, după cum miracol este reglajul fin prin care luăm din lume exact atât cât putem duce. Miracol este că existăm până la urmă laolaltă, că nu ne sfâșiem unii pe alții, că ne suportăm scîrbăvniciile, pe ale noastre și pe ale celorlalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
văd în zare pe geam, dincolo de soclul statuii lui Lenin, am o senzație teribilă de "ce caut eu aici?" (dar altminteri unde?) și experiența din ultimul an îmi spune că felul în care despicăm cuminți timpul este un miracol, după cum miracol este reglajul fin prin care luăm din lume exact atât cât putem duce. Miracol este că existăm până la urmă laolaltă, că nu ne sfâșiem unii pe alții, că ne suportăm scîrbăvniciile, pe ale noastre și pe ale celorlalți, că facem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de "ce caut eu aici?" (dar altminteri unde?) și experiența din ultimul an îmi spune că felul în care despicăm cuminți timpul este un miracol, după cum miracol este reglajul fin prin care luăm din lume exact atât cât putem duce. Miracol este că existăm până la urmă laolaltă, că nu ne sfâșiem unii pe alții, că ne suportăm scîrbăvniciile, pe ale noastre și pe ale celorlalți, că facem față lehamitei, plictisului și singurătății, că ne mimăm mulțumitor iluziile, că suportăm spectacolul prostiei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bun început proiecte etice. În asta constă întregul interes al constituirii unei comunități științifice pe acest subiect, căci accentuarea exigențelor raționale este cea mai capabilă să străpungă ideologiile și să ilumineze acțiunea, dar fără să așteptăm, printr-o iluzie rațională, miracole. Concluzie: pledoarie pentru o navigare rațională Violența în școală este un subiect foarte sensibil și provoacă reacții în plan mediatic. Putem să strâmbăm din nas și să ne întoarcem ochii de la acest subiect "murdar". Putem, de asemenea, să credem că
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pedagogic", dimpotrivă. Pur și simplu, o repetăm, există o condiție de posibilitate pentru extinderea acțiunilor eficace, pe un plan comunitar. Concluzie: refuzul neputinței E frustrant să scrii despre posibilitățile de acțiune împotriva violenței. Fiindcă lumea așteaptă întotdeauna ceva nou, un miracol, o rețetă. Iar așa ceva nu există. Nici vreun program magic, nicio politică absolută. Autorul nu poate decât să dezamăgească, dacă nu cumva se vrea un guru. Simplismele pot fi best-seller-uri, dar distructive pe teren. Exemplul programului DARE, o frumoasă mostră
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lui Giovanni Boccaccio și a lui Geoffrey Chaucer: ABC este o laudă adusă ei, Povestirea celei de-a doua maici include o rugăciune către Maica Domnului, Povestirea notarului ne-o înfățișează pe Constanța rugându-se Mariei, Povestirea stareței dezvăluie un miracol al intervenției Născătoarei de Dumnezeu în descoperirea ucigașilor unui copil ce îi aducea permanent laudă. Rolul pozitiv al femeii este susținut nu doar de cultul mariologic, ci și de dragostea curtenească cu întregul ei ritual, care vine să contrabalanseze atitudinea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
victoria revine abilității unei femei de a-și susține cauza.492 Stareța este mult mai feminină, pe când târgoveața ni se înfățișează oarecum virilizată și declarativ vicioasă, simbol al păcatului, al căderii.493 Maica Eglantina își propune să rostească pelerinilor un miracol prin care să aducă preamărire Fecioarei Maria, de aceea începe discursul cu o rugăciune. Acest gen de laudatio era frecvent în scrierile vremii și cu atât mai mult putea fi întâlnit în discursul unei monahii, este o dovadă în plus
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
până când o sămânță misterioasă, pe care i-a pus o pe limbă, este îndepărtată de starețul din zonă. Între timp evreii sunt demascați și executați. În mare parte, povestirea accentuează pietatea copilului, patosul cu care mama îndurerată îl caută și miracolul surprinzător al Stăpânei celeste.494 Episodul în care mama își caută îndurerată fiul poate fi corelat cu un episod biblic: Fecioara Maria în căutarea propriului Fiu. Femeia devine o emblemă a mamei îndurerate. Stareța mizează pe declanșarea emoției: miracolul se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și miracolul surprinzător al Stăpânei celeste.494 Episodul în care mama își caută îndurerată fiul poate fi corelat cu un episod biblic: Fecioara Maria în căutarea propriului Fiu. Femeia devine o emblemă a mamei îndurerate. Stareța mizează pe declanșarea emoției: miracolul se produce, corpul copilului va fi descoperit, ucigașii pedepsiți. Viziunea ei asupra lumii este îngustă.495 Povestirea sensibilizează auditoriul, uciderea nevinovatului copil trimite simbolic cu gândul la uciderea lui Hristos, paralelismul fiind foarte explicit.496 Evreii devin un fel de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vol. 74, nr. 1, spring 1992, p. 112. 133 fiind acuzați de cămătărie, privită ca un păcat capital. Pactul dintre diavol și evrei este o temă comună a misterelor medievale.497 Dar povestirea rămâne, ca specie literară, un exemplu de miracol al Fecioarei Maria, cea care intermediază între Dumnezeu și omenire, acest gen de istorisiri având o mare circulație în Evul Mediu.498 Stareța se referă frecvent la martir ca fiind „micul copil”, iar pe Fecioară o denumește „mama lui Hristos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
umane, de a da frâu liber instinctelor, adică ceea ce am catalogat ca făcând parte din dimensiunea maleficului. Lumea medievală, așa cum reiese zugrăvită de marii artiști ai cuvântulu, care au fost Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, este naivă și avidă de miracole 505, crede în Dumnezeu, în sfinți, în moaște și în iertarea păcatelor, se înspăimântă în fața necunoscutelor și se entuziasmează ori de câte ori ceva neobișnuit pare a-i zgudui monotonia, devine „impregnată și în același timp complet saturată, în toate aspectele ei, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doua din cadrul celei de-a doua zile a Decameronului, negustorul plecat departe cere 505 „Ele constituie, împreună cu viziunile, unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare între lumea aceasta și cea de dincolo. [...] Creștinii Evului Mediu erau permanent în căutarea miracolelor și dispuși să le recunoască în orice fenomen ieșit din comun.” André Vaucher, Spiritualitatea Evului Mediu occidental, secolele VIII-XII, traducere de Doina Marian și Daniel Barbu, Editura Meridiane, București, 1994, p. 136. 506 Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, traducere de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
latura comică ar fi dominantă (avem un raport de 11400 la 4400 de versuri). 577 Sunt valorificate, în cele douăzeci și trei de povestiri ale capodoperei chauceriene, toate speciile cunoscute ale Evului Mediu: romane, vieți de sfinți, povestiri ale unor miracole, predici, fabule, fabliau-uri, parodii, satire, confesiune autobiografică.578 575 John Addington Symonds, op. cit., passim. 576 Alberto Moravia, Man as an End: A Defense of Humanism. Literary, Social, and Political Essays, translated by Bernard Wall, New York, Farrar Straus & Giroux, 1965, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
idei aparținând fie lui Plutarh Însuși, fie altor curente filosofice, ceea ce am putea numi un „spirit al vremii sale”. El aparține unui tip de spiritualitate care va fi specific pentru cel de al doilea secol d.Hr. Gustul său pentru miracol și pentru Întâmplări extraordinare (istorioarele lui Îi umplu de thauma pe auditori) ni se descoperă mai Întâi cu prilejul anecdotei despre lampa cu foc nestins: faptul că an de an consuma din ce În ce mai puțin ulei i-ar fi făcut pe preoți
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și un alt aspect extrem de important: este vorba despre forma și despre semnificația oracolului ca revelație. Paginile ce urmează vor fi consacrate acestei chestiuni. Vom căuta mai Întâi să aflăm care este poziția lui Plutarh față de divinație În general, față de miracole și prodigii, pentru a-i Înțelege mai bine concepția despre oracole În particular. Câteva exemple semnificative extrase din alte scrieri ale autorului nostru vor veni În sprijinul textelor din De Pythiae... Apoi vom analiza cele două forme ale expresiei oraculare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
o a treia parte, procesul de „devalorizare” a poeziei - care preocupă În cel mai Înalt grad personajele dialogului nostru - În raport cu „devalorizarea” mitului Însuși. Plutarh față-n față cu divinația, prodigiile și miracoleletc "Plutarh față‑n față cu divinația, prodigiile și miracolele" Cum nu este vorba despre un fenomen izolat, trebuie să aruncăm mai Întâi o privire asupra concepției generale pe care o avea Plutarh despre divinație și prodigii. De altminteri, acestea sunt două dintre problemele ridicate de personajele din De Pythiae
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]