5,217 matches
-
adolescenței devine mereu un oraș mitic. Pentru mine Bucureștiul este centrul unei mitologii inepuizabile. Datorită acestei mitologii am reușit să-i cunosc adevărata istorie. Poate și pe a mea"346. Călătoria inițiatică a celor patru se înscrie într-o geografie mitică, iar destinația este Cernavodă, toponim legat de elementul simbolic pod; deoarece cerna-vodă înseamnă voievodul negru, în limbaj indirect, toponimul se referă la poarta cea strâmtă a Voievodului Negru, a Îngerului morții 347. Simbolismul podului conținut încă din titlu se referă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și nemuririi. "Arborii reprezintă Universul în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află întotdeauna un arbore - acela al Vieții veșnice sau al Cunoștinței. Marea Zeiță este personificarea izvorului nesecat de creație al acestui fundament ultim al realității, este expresia mitică a intuiției primordiale că sacralitatea, viața și nemurirea se află într-un "centru"360. "Dumnezeu, pentru păcatele noastre, a lăsat vița-de-vie", spune Gologan, completând cu cuvintele Baronului: Ia închipuiește-ți să ai via ta, cât ar fi ea de modestă, dar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o mitologie a mitului însuși"375, "un concentrat de mitologie națională romantică"376 "O mie și una de nopți în lumea stalinistă"377, "cea mai împlinită călătorie imaginară pe care o întreprinde Eliade în universul comunist (...) poveste în care memoria mitică proliferează în mod natural în vecinătatea zdrobitoare a Rațiunii istorice"378 și, pe care am putea să o subintitulăm folosind cuvintele unui personaj al ei, "o nouă mitologie" - aduce cu sine oamenii vechi: blajinii și uriașii, reînvie mitologia comorilor și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cum spune Claude Henri Rocquet - istoricul religiilor o restituie oamenilor uituci, salvându-i (ceea ce explică frecvența personajelor amnezice din proza sa); în felul acesta, "istoria se împlinește în hermeneutică și hermeneutica în creație, în poezie", iar Zaharia Fărâmă este "geamănul mitic și dublul frățesc al lui Mircea Eliade"389. Credem că punctul de greutate în analiza acestei scrieri trebuie să fie tocmai această echivalare a Bătrânului cu memoria și copilăria. Într-o anume secvență, Fărâmă spune: Sunt partea cea mai prețioasă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
scriitoarei Elinor Lipper care supraviețuise lagărului - o necesitate a mitului mai puternică pentru oameni decât truda, extenuarea, foamea). Bătrânul a venit să povestească; singurul mijloc de a rezista și de a se opune unui sistem totalitar este povestirea, îndeosebi cea mitică, povestire care are o funcție dublă: "dă individului comun perspectiva sacrului și, totodată, îl apără de violența istoriei". A povesti (a imagina) înseamnă pentru Eliade "cel puțin două lucruri": "a prelungi într-o existență profană întâmplările mari, narate de mituri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pierde funcția etc.). Politicos și șters ca aspect (figura ștearsă, ochii fără expresie, hainele decolorate, foarte largi, parcă n-ar fi fost ale lui, pălăria veche de paie, iar spre mijlocul prozei, haina veche, adusă de acasă, sunt semnele identității mitice) corespunde teoriei eliadești despre sacrul camuflat (în cenușiu, vechi etc.), teorie care, după cum recunoaște Eliade, își are rădăcinile "în teoria mea despre "irecognoscibilitatea miracolului" - sau, în general, în credința mea, că, după întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cititorului în mod fragmentar, "pe fărâme"402, Pe strada Mântuleasa fiind analizată ca o veritabilă operă deschisă: "Fărâmă sfărâmă povestea și odată cu ea limbajul, reinventează povestea, conferindu-i o altă ordine și, în același timp, reinventează limbajul"403. Povestirile lui mitice sunt, cu un termen al lui Ilya Prigogine, structuri disipative (teoria structurilor disipative descrie sistemele deschise prin capacitatea de a prelua energie din mediul înconjurător și, în același timp, de a exporta entropie; entropia unui sistem deschis se poate menține
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a prelua energie din mediul înconjurător și, în același timp, de a exporta entropie; entropia unui sistem deschis se poate menține la același nivel, sau poate scadea, spre deosebire de entropia unui sistem izolat care tinde să crească) 404. Despre acestă poveste mitică s-a spus că nu se construiește linear, adică urmând o înlănțuire logică de secvențe evenimențiale, "ci prin legea contaminării sau a contactului contagios"405: pentru a înțelege povestea Oanei trebuie istorisită mai întâi povestea pădurarului, iar povestea lui Lixandru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care scrie Fărâmă este "frumos", "curgător", "artistic", dar "greu de citit"415, "teribil de prolix"416 (Anca Vogel), el însuși își recunoaște o grafie "anevoie descifrabilă", o scriere "ilizibilă"417, care se poate interpreta ca dificultate de constituire a narațiunii mitice 418. Vom observa existența unor antroponime și toponime epifanice (Zaharia Fărâmă, Mănăstirea Paserea, strada Mântuleasa), a unor serii sinonimice de nume, precum și a unor nume de camuflaj (Doftorul, Leana) sau de împrumut (Marina care își spune Zamfira). Există personaje care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întâmplare istorisită de Eliade, despre un yoghin care uimește prin capacitățile sale o întreagă comunitate locală: "în anumite împrejurări, corpul omenesc se poate sustrage legilor gravitației și condițiilor vieții organice"424. Cel mai puțin camuflat grup sinonimic este Oana (planul mitic) - Anca Vogel (reprezentantă a mitologiei contemporane în care exegeza -în ciuda termenului de "arhetip" folosit pentru acest personaj de către Eliade și a etichetei lui, "totul este mitologizat"- a identificat-o pe Ana Pauker, prin descriere fizică și obiceiuri 425), respectiv
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Apa Sâmbetei desparte lumea de aici de cealaltă, în ea se varsă toate apele și fierbe necontenit din cauza focului care mistuie iadul păcătoșilor 468. Imaginea blajinilor care încep și sfârșesc lumea aceasta părelnică situează povestea străzii Mântuleasa într-un timp mitic al originilor: acești oameni "cuvioși și plăcuți lui Dumnezeu" au fost la începutul lumei, înainte de urieși, și tot ei vor veni și după noi (...) Dumnezeu a întors pământul cu ei dedesubt, ș-acuma când se va sfârși lumea, Dumnezeu iar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Învățătorul, Inițiatul căii mantice, refăcând etimologia substantivului propriu, Mântuleasa, din grecescul mantike, artă a divinației, mantică; în acest sens, "Fărâmă este cel care cunoaște semnele ascunse ale timpului, este hermeneutul semnelor vremii și al marelui text"487. În această geografie mitică, toponimul este sub semnul solarității 488: așa este cârciuma Floarea Soarelui de pe strada Popa Soare, unde cântă Leana. Strada Mântuleasa este un loc sacru, privilegiat, într-o geografie mitică din care face parte și Insula Șerpilor unde dispare Darvari, simbol
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
hermeneutul semnelor vremii și al marelui text"487. În această geografie mitică, toponimul este sub semnul solarității 488: așa este cârciuma Floarea Soarelui de pe strada Popa Soare, unde cântă Leana. Strada Mântuleasa este un loc sacru, privilegiat, într-o geografie mitică din care face parte și Insula Șerpilor unde dispare Darvari, simbol al unei realități absolute, populată de ființe-arhetip, care nu devin (despre simbolismul insulei vorbește Eliade în studiile sale de etnologie și mitologie 489). 4.8.2. Șanțurile Mitologia comorilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
epifanii și ocultări periodice, Leana dispare din această mito- geografie terestră, ca apoi să reapară la o cârciumă modestă. ""Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții"" scrie Eliade în Istoria credințelor...527. Ca urmare, catabasei miticului poet corespund disparițiile Leanei în căutarea amnezicului Adrian ale cărui mesaje le preia. Numele pe care îl ia nu înseamnă doar schimbarea identității ("nu mă cheamă Leana"), ci și a destinului ("n-am fost făcută pentru asta") și traduce aceeași
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încât "cine nu i-a văzut acel zâmbet, n-o cunoaște pe Leana"528, moment de transfigurare care îi revelează ființa. În plus, gestul de a bea din paharul tânărului (numai, acel cu referire la tânărul care are revelația identității mitice a Leanei, sunt indici grafematici de atenționare a lectorului) reface "ritualul mistic al zeului, libațiunea"529. Într-o astfel de interpretare, numele personajului feminin poate fi pus în relație cu o sărbătoare dionisiacă (în dialogul platonician, Cratylos, Socrate explică numele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
intenția sublinierii grafemelor, aduce în discuție cel puțin trei lucruri: 1) orice repetiție înseamnă repetarea actului primordial (ex. un orfic, prin ceremonialul inițiatic, repetă gesturile originare ale lui Orfeu). Repetarea gesturilor exemplare și paradigmatice înseamnă și o reactualizare a momentului mitic, timpul profan se abolește 536; 2) cântecele Leanei - mesaje ezoterice - pornesc de la versuri străvechi ale căror semnificații sunt adaptate experienței estetice a omului modern 537 pentru a asigura receptarea mesajului; 3) fabricarea automată și exterioară a "inspirației populare", prin copierea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a numelui privit doar în calitatea sa de semnificant, "semn" pur. Departe de conota cavalerismul, numele său îl persiflează, dovadă răsturnarea lui (Roland/ Orlando 564). Numele căutat al celui care îi făcuse lui Adrian dezvăluiri (la telefon) despre "existența plenară, mitică a omului"565 este punctul de plecare al nuvelei. Când Eliade "vedea" începutul "misterios" al nuvelei, centrul de interes era tocmai acest nume uitat "subit". Bărbatul cu care Adrian are întâlnire la 4,30 are un nume "simplu, manifest", un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
asta mai demult, revine întâia oară după treizeci de minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece"590. Lăcrămioara Berechet remarca omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare), cârciumelor (Floarea-Soarelui, Trei ochi sub plapumă, La Platani) din geografia mitică bucureșteană și simbolistica pe care acestea o desemnează, omonimie care devine "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"; aceste nume proprii "epifanizează misterul prin sugestia directă a simbolului"591. Numele cântecului, În curte (lexemul conotează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pierdut sau s-a păstrat vag; nu numai arta ca act mimetic și purificator, reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a persoanei, deoarece ele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și purificator, reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a persoanei, deoarece ele se aseamănă substantivelor comune, având un sens general, abstract, iar utilizarea numelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
R.S.R., dar poate fi acceptat într-o povestire în care o sanie cu patru oameni pătrunde într-o pădure distrusă cu douăzeci și cinci de ani înainte"662. Microromanul continuă ideile despre spectacol (ca anamneză, tehnică a mântuirii și libertate absolută, funcție mitică, metanoia, "instrument al iluminării" etc.) care "recuperând funcția simbolică a ritualului, ar putea deveni unica modalitate de a face inteligibilă realitatea"663 și readuce personaje (Ieronim Thanase) din "ciclul criptografiei și al spectacolului". Din seria prozelor cu protagoniști amnezici începută
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tragedie în două acte și cinci tablouri, Orfeu și Euridice, fusese interzisă de cenzură. Povestea lui Pandele relatează "recuperarea eului orfic uitat", căutarea unui moment crucial din existența sa, ocultat de amnezie, moment de intersecție a timpului personal cu cel mitic 664. Anghel D. Pandele este un Orfeu amnezic care se deosebește de Adrian (În curte la Dionis), deoarece nu are harul poeziei, ci pe cel al artei dramatice, însă care poartă "învestitura mitică a lui Orpheu "Salvatorul"", deoarece funcțiile sale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de intersecție a timpului personal cu cel mitic 664. Anghel D. Pandele este un Orfeu amnezic care se deosebește de Adrian (În curte la Dionis), deoarece nu are harul poeziei, ci pe cel al artei dramatice, însă care poartă "învestitura mitică a lui Orpheu "Salvatorul"", deoarece funcțiile sale soteriologice nu au fost afectate "de această reelaborare a detaliilor"665. Anamneza "prin gesturi, prin incantații, prin spectacol"666 este realizată "pe căile de orchestrare și interpretare a rolurilor"667. În primul spectacol
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
textului sunt supranumele Orfeu și Euridice; de cele două mitonime se leagă numele lui Ieronim Thanase prin semul comun, aferent, spectacol. Contextualizată, experiența fundamentală a lui Pandele, iubirea lui pentru Euridice, a fost "esențialmente teatrală", ca urmare, "recuperarea iubirii sale mitice, după treizeci de ani de amnezie, ar fi posibilă doar printr-o redescoperire a teatrului, prin ceea ce devine o adevărată psihanaliză a spectacolului"673. Regăsirea memoriei înseamnă, în conștiința scriitorului și a omului Pandele, regăsirea identității; în planul creației artistice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
final. Eusebiu este "naratorul și personajul-martor al nuvelei, un martor fidel, dar perplex care nu-și poate însoți maestrul pe drumul inițierii și anamnezei" și care înțelege evenimentele ca fapte cotidiene și nu ca pe niște secvențe dintr-un scenariu mitic 683. Anamneza se desfășoară conform unui scenariu inițiatic clasic: moartea simbolică a eroului (tradusă în planul civil ca dispariție din lumea unde Pandele era o celebritate literară) și renașterea sub o identitate nouă, irecognoscibilă 684. Maestrul părăsește romanul și Memoriile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]