4,567 matches
-
limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. Karl
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. Karl Marx și Friedrich Engels spuneau la mijlocul secolului al XIX-lea că „valahii și dacoromânii constituiau masa principală a populației
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
spuneau la mijlocul secolului al XIX-lea că „valahii și dacoromânii constituiau masa principală a populației teritoriului între Dunărea de Jos și Nistru” și că „țării vechi și noi ai Rusiei” se tem să recunoască acest lucru și obligă prin forță moldovenii să se rusifice. Autoritățile țariste, spre deosebire de cele sovietice, preferau ca marea masă a poporului, țărănimea, necunoscătoare multe decenii (din 1812) de limbă rusă, să rămână în ignoranță, decât să i se deschidă școli primare în propria-i limbă. Autoritățile țariste
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
ungară din 1956 sau în timpul celui de Al Doilea Război Mondial sau mai devreme (după Tratatul de la Trianon sau după Revoluția Maghiară din 1848). Mulți dintre ei sunt de origine panonică, transilvăneană, secuiască, dar există și mici grupuri de ceangăi (moldoveni). O mare parte a comunității maghiaro-americane este de origine evreiască sau maghiari de religie mozaică. Mai ales credincioșii neologi se declară maghiari încă din sec. XIX., dar sunt și mari comunități hasidice sătmărene în Brooklyn și Kiryas Yoel ("Orașul lui
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
Coteleu (în , transliterat Koteleve, în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 219 metri, în partea de centru a raionului Noua Suliță. Localitatea Coteleu a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prin Tratatul de pace
Coteleu, Noua Suliță () [Corola-website/Science/315996_a_317325]
-
a lui Filip Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de "Cântece religioase calvine" din 1560 a episcopului român Pavel Tordasi. Alte traduceri grecești și slavone au fost tipărite în secolul al XVI-lea. Dosoftei, un moldovean publica în Polonia în 1673, a scris cele mai vechi poezii românești cunoscute. Primele eforturi de a publica Biblia în limba română au început în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cu tipărirea în 1582 în Orăștie a
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
este ramura estică a limbii dacoromâne, fiind vorbit în regiunea istorică Moldova, azi împărțită între statele moderne România, Republica Moldova și Ucraina (în principal două regiuni : regiunea Cernăuți și Bugeacul). Vorbitorii acestui grai sunt Moldovenii. Din anumite considerații, în special de ordin fonologic și după anumite tipicuri lexicale, graiul moldovenesc ar putea fi văzut drept extensie a graiurilor din Ardeal și Banat. care este o variantă orală („abstand”) nu trebuie confundat cu „limba moldovenească” care
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale. s-a născut la 26 octombrie 1673, într-o
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
din 1877-1878, război care a dus la recunoașterea independenței țării. În ultimii ani de viață a fost o figură politică proeminenta, președinte al Academiei Române și reprezentant al României în relațiile cu Franța. S-a născut la Iași, în familia boierilor moldoveni Kogălniceanu, fiind fiul "Vornicului" Ilie Kogălniceanu și strănepotul lui Constantin Kogălniceanu (cunoscut pentru că a semnat în anul 1749 documentul prin care a fost desființată iobăgia în Moldova, emis de Prințul Constantin Mavrocordat). Mama lui Mihail, Catinca (născută Stavilla - sau Stavillă
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
de o comunitate a hughenoților din diaspora, a fost mai tarziu invitatul unui pastor calvin pe nume Jonas, în a cărui locuința a fost martor la adunările activiștilor care erau în favoarea Unificării Germaniei. În conformitate cu propriile sale amintiri, grupul său de moldoveni a fost ținut sub supravegherea atentă a lui Alexandru Sturdza, care l-a ajutat să scrie "Études historiques, chrétiennes et morales" ("Studii istorice, creștine și morale"). În timpul călătoriilor din vară în Pomerania, în orașul Heringsdorf, l-a întâlnit pe romancierul
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
a jucat un rol minor în răscoală din Țară Românească, si care a susținut cauza României în țara sa natală. Ales de către colegiul electoral al proprietarilor de terenuri din județul Dorohoi în Divanul ad-hoc, un ansamblu nou-înființat, prin prin care moldovenii au câștigat dreptul de a decide propriul viitor, a rămas în discuții cu cu reprezentanții Divanului din Țară Românească din Divanul lor, și și-a reluat campania în favoarea unirii și a autonomiei sporite, precum și principiile de neutralitate, guvern reprezentativ, si
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
forma expresiei critice, un fond de neliniști spirituale și afective, dintr-o necesitate — altfel spus — de confesiune. Sensul tragic al acestei experiențe iese din contradicțiile ce apar, în chip fatal, între rigorile genului critic și disponibilitățile sufletești elegiace ale intelectualului moldovean care poartă în celula intimă a ființei sale morale spiritul de resemnare și plăcerea purei contemplații. Dar cum și altădată au ieșit din suflete elegiace mari polemiști, fu dat și lui E. Lovinescu să învingă, prin exercițiu critic, piedicile pe
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
resemnare și plăcerea purei contemplații. Dar cum și altădată au ieșit din suflete elegiace mari polemiști, fu dat și lui E. Lovinescu să învingă, prin exercițiu critic, piedicile pe care temperamentul le-a pus în calea unei profesiuni aspre. Din moldoveanul resemnat, copleșit de ideea morții, cu o reală inapetență de viață, a ieșit un polemist în linie maioresciană, rar egalat în epocă. Scepticismul moral și relativismul estetic sînt, cu adevărat, expresii ale spiritului său hrănit de operele antichității, dar, printr-
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Olahus a susținut latinitatea românilor, fiind un umanist faimos la nivel european. Primul cronicar român care a consemnat originea latină a românilor a fost Grigore Ureche la mijlocul secolului XVII. Miron Costin a afirmat la rândul sau în lucrarea ""De neamul moldovenilor"". Ambii cronicari au studiat în Polonia, cunoșteau latină și au intrat în contact cu literatură străină care afirmă originea latină a românilor. În secolul XVII, când cronicile erau scrise în limba română, originea română conferea noblețe și prestigiu Țărilor Române
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
până astăzi este hotarul țării Moldovei și al Țării Românești acel pârâu ce se desparte din Milcovul cel Mare. Iară mai înainte au fost având țările amândouă pricină, că Țara Românească vrea să fie hotarul său până în apa Trotușului, iar moldovenii nu-i lasă, până au vrut Dumnezeu de s-au tocmit așa”". P. P. Panaitescu a analizat aceste argumente în monografia sa dedicată lui Mircea cel Bătrân, demontându-le și dovedind că granița se afla pe Milcov. În primul rând
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
al regiunii este orașul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc și rusa. Principalii indicatori demografici, 2013: Aceste date sunt cele ale nomenclaturii etnice din Republica Moldova, conformă Constituției republicane care potrivit definiției sovietice, deosebește Moldovenii din fosta URSS de cei din România (Moldova românească) și de ceilalți români ; persoanele care totuși se declară "români" în Republica Moldova (cum au putut s-o facă la recesământul din 5-12 octombrie 2004) sunt de fapt tot cetățeni ai Republicii
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
al regiunii separatiste nerecunoscute „Republica Moldovenească Nistreană”. Municipiul se află pe malul stâng al Nistrului. În anul 1989 populația orașului se ridica la aproximativ 182.000 locuitori, cu tot cu suburbii 200 de mii, dintre care 41% ruși, 32% ucraineni și 18% moldoveni. Conform recensământului făcut de autoritățile transnistrene în anul 2004, populația a scăzut la 159.163 locuitori, în 2011 la 135.700 locuitori. Procentul moldovenilor a scăzut la 15% după datele noului recensământ (2004). Potrivit CIA World Factbook, 8.000-10.000
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
182.000 locuitori, cu tot cu suburbii 200 de mii, dintre care 41% ruși, 32% ucraineni și 18% moldoveni. Conform recensământului făcut de autoritățile transnistrene în anul 2004, populația a scăzut la 159.163 locuitori, în 2011 la 135.700 locuitori. Procentul moldovenilor a scăzut la 15% după datele noului recensământ (2004). Potrivit CIA World Factbook, 8.000-10.000 de moldoveni au devenit refugiați în timpul războiului din 1992, mulți dintre ei provenind din , 1.000 dintre ei încă au statutul de refugiați și
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
recensământului făcut de autoritățile transnistrene în anul 2004, populația a scăzut la 159.163 locuitori, în 2011 la 135.700 locuitori. Procentul moldovenilor a scăzut la 15% după datele noului recensământ (2004). Potrivit CIA World Factbook, 8.000-10.000 de moldoveni au devenit refugiați în timpul războiului din 1992, mulți dintre ei provenind din , 1.000 dintre ei încă au statutul de refugiați și astăzi. Numele provine de la "Tyras", denumirea antică și medievală a Nistrului, și "polis", însemnând deci „orașul, cetatea Nistrului
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
În 1792 aici trăiau 3005 loc., în exclusivitate români. Călătorul rus Pavel Sumarokov, trecînd în 1799 prin mai multe localități din stînga Nistrului, ne oferă prețioase date privitoare la componența lor etnică. Pentru această localitate se arată că locuitorii sunt „moldoveni, greci, bulgari, evrei și câțiva ruși” (Sumarokov, 1800, 223-235), avînd circa 300 de gospodării, în 1850 aici trăiau 4298 loc. români, ucraineni, evrei. La 1906 Dubăsarii Noi avea 2057 de ogrăzi cu 5403 bărbați și 5711 femei (SNPTU, 1907, 169
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
4298 loc. români, ucraineni, evrei. La 1906 Dubăsarii Noi avea 2057 de ogrăzi cu 5403 bărbați și 5711 femei (SNPTU, 1907, 169). Conform recensământului sovietic din anul 1939, populația localității era de 4.520 locuitori, dintre care 506 (11.19%) moldoveni (români), 2.198 (48.63%) evrei, 990 (21.9%) ruși și 792 (17.52%) ucraineni. Conform recensămîntului sovietic din 1989 (ultimul recensămînt înaintea conflictului din Transnistria) orașul avea o populație de 35.800 locuitori, din care 15.414 moldoveni (români
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
19%) moldoveni (români), 2.198 (48.63%) evrei, 990 (21.9%) ruși și 792 (17.52%) ucraineni. Conform recensămîntului sovietic din 1989 (ultimul recensămînt înaintea conflictului din Transnistria) orașul avea o populație de 35.800 locuitori, din care 15.414 moldoveni (români), 10.718 ucraineni și 8.087 ruși. Datorită regimului separatist din Transnistria, populația a scăzut dramatic, la recensămîntul făcut de autoritățile separatiste transnistriene în noiembrie 2004 înregistrîndu-se doar 23650 locuitori.
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
De asemenea pe teritoriul orașului funcționează telestudioul local „Aiân Acâc” și 2 rețele de televiziune princablu. Populația orașului Ceadîr-Lunga este de 23.400 persoane, dintre care marea majoritate sunt găgăuzi- 16.340 sau 69,8%, urmați de ruși, bulgari, ucraineni, moldoveni și alte naționalități. Populația economic activă a localității este de 13.200 persoane, dintre care doar 8.100 sau 61% activează în diverse ramuri ale economiei locale. Cu toate că este o localitate urbană, cea mai mare parte a populației este ocupată
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
Populația activă economic constituie circa 62% din numărul total. Cea mai mare parte a populației este angajată în sfera neproductivă. Orașul Cahul este o localitate plurietnică. Conform recensământului populației din 2004, peste 60% din numărul total al populației o constituie moldovenii/românii, urmați de ruși (17,1%), ucraineni (11%), bulgari (6,66%), găgăuzi (3,26%) și alte etnii: În orașul Cahul sunt înregistrați circa 3.800 agenți economici, cea mai mare parte activează în domeniul comerțului - 2000, în alte ramuri ale
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]