KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...165 166 167 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

tocmai am văzut că e și un PS pe partea cealaltă. Richard spune: „Știu că te voi iubi mereu pentru că, crede-mă, am Încercat să nu te mai iubesc“. Nu am ce să răspund la așa ceva. În tăcerea mea, Paula murmură: —Nu-ți face griji, mă ocup eu de tot aici. Ben și Em or să fie bine. O să fie bine, Kate, chiar o să fie. După ce pun telefonul În furcă, uit cum să respir pentru câteva secunde. Dintr-odată mecanismul inspirării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

-i cu putință. Dumnezeule, oare ce să-i zic? mă-ntrebam neliniștită în timp ce mă apropiam de el. În mod normal, nu intru în vorbă cu una-cu două din senin cu necunoscuți. Mă scuzați, nu vreau să vă întrerup, am murmurat timid când am ajuns la masa lui. Dar prietena mea de acolo vrea să vă întrebe ceva. Hm, vrea să știe dacă... ei bine... dacă, mă înțelegeți... credeți... în șoferi? Jude Law râse de parcă tocmai îi spusesem cea mai nostimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
de a spune cele mai nepotrivite lucruri. Dar... chiar ai de gând să te măriți cu un... fotograf? Vreau să spun, lumea se logodește tot timpul fără să intenționeze să se căsătorească, în special cu persoane creative, ca logodnicul tău, murmură stânjenită. Personal, n-am nici cea mai mică intenție să mă mărit cu Tommy. Iâh, dezgustător! Mergem să vorbim cu tipul tău? Dumnezeule, uită-te la el, e-așa o scumpete. Betthina porni spre Zach. Am tras-o înapoi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
mi-am scos mobilul și toată lumea a început să se uite la mine de parcă eram un extraterestru! Gemenele Vandy comunică cu pagere prin satelit, sunt de părere că telefoanele mobile sunt complet depășite. Charlie se uită la Julie drăgăstos și murmură: —Farmecele irezistibile ale întâlnirilor romantice cu o dependentă de cumpărături! O privea pe Julie cu un amestec de venerație și amuzament. Puteai spune că era oarecum fermecat de personalitatea ei unică, deși, în trecut, avusese probleme cu fetele dependente de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
cu smaralde. —Cadouri! ne anunță ea și se prăbuși pe banchetă, lepădându-și prada. Ne-a înmânat fiecăreia câte o punguță. Înăuntru era o inimioară cu montură de diamante, identică cu aceea de la gâtul ei. —Julie, nu se poate! am murmurat. Am spus-o din toată inima, dar în același timp mă rugam ca Julie să-mi ignore protestele. Ador diamantele, au proprietatea de-a face o fată să se simtă bine în pielea ei, mai ales când e puțin deprimată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
perete cu numai câteva săptămâni în urmă. Ce făcusem? Cum am ajuns aici de la uleiul de corp aromat și de la stadiul lenjeriei asortate al relației noastre? Ce se-ntâmplase cu Zach de când l-am văzut ultima oară? — Dar de ce? am murmurat. Ne-am simțit bine împreună, OK? Hai să spunem că suntem chit și să ne vedem fiecare de drumul său, îmi răspunse fără a catadicsi să mă privească. E vorba de-o altă femeie? —Ești prea egoistă ca să fii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
întunecoasă și am izbutit să disting două coame blonde ce se agitau frenetic. Am șoptit fără vlagă: — Te poate învăța Daphne. Se ițiră două capete: Jolene și Lara se uitară la mine. —Slavă Domnului, spuse Jolene. Trăiește. — Unde sunt? am murmurat. —Ești în camera de oaspeți din apartamentul lui Julie. Tocmai i l-a decorat Tracey Clarkson, știi, decoratoarea preferată a celor de la Hollywood. E-atât de șic aici, nici nu-ți imaginezi. — Ce caut aici? Logodnicul tău te-a părăsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
să mă gândesc bine, asta era încă și mai rău decât despărțireo-depresia. Iar când Julie s-a oferit să mi-o aducă pe Xenia, manichiurista poloneză care merge la toate ședințele foto ale revistei W și pilește toate celebritățile, am murmurat „Nu, mulțumesc“. Trebuie să fi fost până peste poate de cinică s-o refuz pe Xenia, vreau să spun, eu sunt atât de dependentă de manichiură, încât mă dor unghiile dacă nu-s vopsite cu lac de unghii rozalb de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
dar trebuie să fii frumoasă și pe dinăuntru. Gata cu sfaturile. OK, acum pun a doua soluție. Aceasta m-a ars mai mult decât prima. Nu vedeam cum îmi poate fi benefic așa ceva pentru ten sau suflet. Am reușit să murmur: —Ei bine, cred că respectul de sine e pe calea cea bună. Am întâlnit un tip care mă iubește ca pe lumina ochilor. —Și unde e? mă întrebă dr. F. —Ah, e-ntr-o călătorie de afaceri. E mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
prietenelor din ziua când s-a logodit. Nevastă-sa n-o să-l lase din mână, iar el n-o va părăsi în veci. Ea e cea cu banii. Avionul e al ei, nu al lui. Toată lumea știe asta. Ah! am murmurat. —Au o convenție. Nimeni nu pune mâna pe Patrick Saxton. Lui îi convine situația. Nu-i așa că bărbații însurați sunt adorabili? Nu se gudură ca niște cățelandri bolnavi de dragoste. — Mda, iată un avantaj, am răspuns. — În fine, spune-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
mai preocupate de drăgălășenia indiscutabilă a lui Henry decât de cuvintele lui. Julie era literalmente vrăjită. Frânturi șoptite de conversație mi-au ajuns la ureche. Crezi că e un Hartnett Hartnett? șușoti Jolene. —Ah, Dum-ne-zeule! Din neamul celor cu oțelul? murmură Lara. —D-a-a-a! Sunt un fel de Kennedy ai siderurgiei. Ar trebui să-l iei de bărbat. Una din noi ar trebui să-l ia de bărbat, spuse Jolene în șoaptă. Jolene a uitat cam de multișor că-i logodită. Henry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
și nu voi mai fi primită niciodată aici. Ușa s-a întredeschis. Lumina nu era aprinsă și nu puteam vedea înăuntru. De după ușă, o voce somnoroasă șopti: „Puteți face un pic de liniște? Vreau să dorm“. Îmi cer scuze, am murmurat. S-a-ntâmplat un mic accident. Plec chiar acum. Apoi s-a petrecut un fapt ciudat. Am auzit un chicotit. — Stai așa, vin imediat, îmi spuse vocea. Mă cuprinse un sentiment neplăcut: vocea îmi părea cunoscută de undeva. Semăna cumplit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
să mă gândesc, i-am răspuns: —Noaptea trecută. Julie se făcu stacojie la față. —Tu erai la telefon, nu-i așa? Erai cu el azi-dimineață. Nu-mi vine să cred. —Ce? am întrebat-o și se lăsă tăcerea. —Doar nu... murmură ea. Nu! am replicat, înroșindu-mă de indignare. —O, ba da! Se vede de la o poștă, mă contrazise Julie. Arăți extenuată și ai strălucirea aia în ochi. Era chiar atât de evident că în dimineața aceea m-am sărutat timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
luat o hepatită B. —Ba da, îmi place! i-am spus, sărutând-o pe obraz. În același timp, i-am șoptit la ureche: „Spune că-i contele și că ăsta-i castelul lui. E atât de ciudat“. Nu mai spune! murmură. Apoi se repezi la Charlie strigând, „Ah, craiule!“ Îl sărută pe buze. După vreo cinci secunde se trase înapoi, cu privirea atrasă de tabloul din spatele lui. —Charlie, n-ai spus niciodată că ai pe undeva ascunse tablouri de Canaletto! exclamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Roșie de necaz și în pragul lacrimilor, am fugit din bibliotecă cu pantofii în mână. Am alergat pe scări, pe alee și am nimerit direct în brațele unui bărbat în uniformă. —Sunteți tânăra de la Adăpost? mă întrebă polițistul. Da, am murmurat; nu-mi mai păsa de nimic. Mă duceți acasă, vă rog? 12tc "12" Trăsătura distinctivă a lui The Old Rectory este faptul că nu-i vechi deloc. Spre disperarea mamei, n-ai cum să eludezi data construcției, care este 1965

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
mă întrebă, apropiindu-se și sprijinindu-se de perete lângă mine. Trebuia să mă adun. Nu venisem să pun la cale un alt scenariu regretabil cu Charlie. —Ei bine, Dumnezeule, sunt atât de jenată de ce s-a-ntâmplat ieri, am murmurat în cele din urmă. Acum era rândul meu să roșesc. Charlie, îmi pare tare rău pentru ce-am spus. Nu cred că mama ta e o snoabă și n-am vorbit serios când am spus că ai încercat să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

din Malaga. Poliția e În plină anchetă. Mă tem că În asemenea circumstanțe cauțiunea iese din discuție. — Ce circumstanțe? Vreau să-l văd acum pe Frank. Doar și judecătorii spanioli eliberează oameni pe cauțiune, nu? — Nu În astfel de cazuri, murmură În barbă señor Davila, schimbîndu-și servietele dintr-o mînă În cealaltă, Într-o Încercare fără sfîrșit de a se hotărî care dintre ele era mai grea. O să vă vedeți fratele Într-o oră, poate mai devreme. Am vorbit cu inspectorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
nou și să-ți schimb modul În care pledezi. O să invoci vreo circumstanță atenuantă. Nu te-ai putut concentra din cauza supărării și n-ai Înțeles exact ce spunea traducătorul. Cel puțin asta o să semnaleze că nu ne lăsăm. — Danvila, da..., murmură Frank, jucîndu-se cu pachetul de țigări.) Un om drăguț, cred că l-am cam șocat. Și pe tine, aș Îndrăzni să spun. Îi reapăruse zîmbetul prietenos, dar șmecher. Se lăsă pe spate cu mîinile la ceafă, acum Încrezător că putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
treptele dinspre piscină, uitîndu-se la distrugerile din jur de parcă le vedea pentru prima dată. L-am așteptat să se apropie de noi, dar a rămas la zece metri distanță, fixîndu-mă cu o privire lipsită de expresie. — Miguel, șoferul familiei Hollinger, murmură Hennessy. Locuiește În apartamentul de sub piscină. Puțin tact ar fi de apreciat dacă vrei să-i pui vreo Întrebare. Deja i-a făcut poliția zile fripte. — A fost suspectat? — Dar cine n-a fost! Bietul flăcău, i s-a prăbușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
rețea de companii din sectorul imobiliar și al serviciilor conexe. Îi supraveghea pe participanții la Înmormîntare cu privirea etern-vigilentă, dar tolerantă a unui guvernator de Închisoare de minimă securitate pentru directori criminali. Parcă ținînd pentru sine comentariile acuzatoare, buzele ei murmurau neauzit Într-un fel aproape indecent, care mă făcea s-o văd pe jumătate zbir, pe jumătate matroană de bordel, cea mai ațîțătoare dintre toate combinațiile posibile. Știam că era un important acționar la Clubul Nautico și colegă apropiată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Înaintă Întinzîndu-se să atingă cîte un umăr sau bătînd ușor cîte un braț. Toată lumea părea să renască În prezența lui, pînă și Elizabeth Shand Își ridică borul pălăriei de pai ca să-i arunce o căutătură maternă și Își țuguie buzele, murmurînd niște dulcegării În taină. Reverendul Davis Își termină discursul formal, fără a se uita nici o clipă În ochii participanților și vădit nerăbdător să se Întoarcă la parohia lui. Bulgării răpăiră pe capacul coșciugului cînd groparii, Îndoiți de șale sub soarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
poliția spaniolă și să raporteze atacul. Două ore mai tîrziu, sosise un detectiv veteran de la brigada furturi din Benalmadena. Îi arătasem mobila răvășită și rîcÎiturile de pe podea, iar portarul Îi tradusese. Detectivul nu se arătase prea convins și-l auzisem murmurînd „domestica“ la telefonul mobil. Totuși, cînd i se spusese care-mi e numele de familie, purtarea i se schimbase. Inspectorul Cabrera Își făcuse apariția pe cînd Paula Îmi acorda primele Îngrijiri. Pe ea o sunase portarul, În vreme ce eu Îmi reveneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
ale garajului, de parcă sperau să fie Încorporate În acel colaj sinistru. Crawford Își conduse Porsche-ul foarte Încet pînă În fața vilei cufundate În tăcere, unde opri să arunce o privire. Îi vedeam tendoanele gîtului Încordîndu-i-se și fălcile Încleștate, În timp ce buzele-i murmurau cine știe ce vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din mașină pe prundișul nemăturat, se apropie de o fereastră și privi Înăuntru, așteptînd să iasă Sanger ca să-l ocărască. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
parcă În apropierea unui magazin de echipament sportiv plin cu biciclete, crosstrainere și dispozitive pentru ridicat greutăți, computere pentru monitorizare cardiacă și Înregistratoare ale respirației, toate dispuse Într-un aranjament Îmbietor, cu tot aspectul său metalic. — Zăngănit și gîndit..., am murmurat. Arată ca o familie de roboți venită În vizită. — Sau ca o cameră de tortură cu interfață prietenoasă, spuse Crawford, coborînd din mașină. Hai s-o luăm la picior, Charles. Tre’ să iei contact nemijlocit cu locul ăsta... Își aranjă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Lamelele de plastic Îi scăpară dintre degete și jucară pe lîngă fereastră, dar el Își reveni imediat și le opri dansul. Geamul prăfuit se aburi sub gîfÎitul lui greoi, iscat parte din mîinie, parte din admirație și plăcere voluptuoasă. — Laurie..., murmură el. Ea e vedeta ta, Charles. — Ești sigur? E-n stare să joace? — Sper că nu. Ne trebuie un gen aparte de... prezență. Clubul tău de film o s-o adore. — O să mă gîndesc la asta. Ai făcut cunoștință cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]