4,723 matches
-
incapabile să mai facă față, protestând printr-o „demisie”, printr-o „retragere” definitivă, iar unii printr-un gest sau act de disperare. Oare - ne putem întreba - morții de la România literară nu au constituit, în felul lor, o disidență? O disidență mută și fără compensații. În 1984, câțiva prieteni mai umblați și cu mai multe relații, realizând că nici Marcel Mihalaș, nici eu nu fusesem niciodată în Occident, au hotărât să ne ajute să vedem și noi Parisul. Întâmplarea a făcut ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împuținată, de copil... Mi se strânge inima, aproape că îmi dau lacrimile, îmi promit să nu mai fiu „rău” cu el. Dintre toate părțile corpului uman, ceafa pare cea mai neajutorată: ca o gură întoarsă, ea scoate un cumplit țipăt mut din care deslușesc cuvintele „neputință” și „moarte”. Ce a mai născocit tata? După buletinul meteorologic cu care ia sfârșit radiojurnalul de la ora 13, nu închide imediat aparatul (cum fac eu de pildă), ci ascultă în continuare cu atenție: vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
strălucitor, de aur, în care cățeaua tocmai a născut și își dezmiardă în eternitate cei șapte căței roșcați, dar în care mujicul cel rău nu va intra niciodată altfel decât metamorfozat în mujicul cel bun. Cântecul cățelei reprezintă abisul suferinței mute care nu poate rămâne nerăsplătită dacă dincolo există o răsplată. * Și ticăloșii vor să aibă o imagine bună despre ei înșiși. Așa se explică unele fapte bune pe care le fac, nu atât de ochii lumii, cum se spune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de zile. Un corector voluntar, în serviciul lui Dumnezeu (cu «D» mare). Când însă și-a extins activitatea, începând să «lucreze» și pe la bibliotecile publice, l-au prins, a pățit-o...” * Vizionând filmele lui Dovjenko, luăm cunoștință de elocvența filmului mut. Iată un soldat german din timpul primului război mondial, care, sub efectul gazelor ilariante, intră hohotind de râs în moarte, moare stricându-se literalmente de râs; la câțiva pași de el, un alt soldat, mort, își expune, strident, râsul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din 1588 al „Invicibilei Armada” ținea de categoria tragicomicului, cum a insinuat-o Shakespeare prin personajul Don Adriano de Armado, din Love’s labours lost. Fâsâiala sovietică din august 1991 ar fi de un pur efect comic din vremea filmului mut, dacă n-ar fi fost cadavrele celor trei tineri. Explicația pozitivistă a fenomenului e desigur posibilă, plauzibilă și adevărată, dar în fond rămâne irelevantă. E adevărată, dar nu destul de realistă. Un realist profund nu se mulțumește cu explicații prin A
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o rezonanță de mare scenariu tragic, în care derizoriul episod final al puciului capătă cu totul alte conotații decât cele pe care le relevam la început. (Îl reabilitează de altminteri, în sensul că îl scoate din categoria comicului de film mut și îl plasează sub specia maledicției, versetele biblice transcrise mai sus.) Demisia lui Șevarnadze din funcția de ministru de Externe și faimosul său strigăt de alarmă în ședința Sovietului Suprem : „Vine dictatura !” i-au dat o dimensiune profetică, pe care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am văzut prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul film de cinematograf, bineînțeles, mut. „Operatorul” învârtea la manivelă banda de celuloid, imaginile se mișcau și tot el explica înțelesul imaginilor derulate. La unchiul Dumitru am văzut primul aparat de radio și am ascultat prima emisiune radio. Unchiul a încercat să se lase și de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
peste piept și peste mâini. Rana cea mai periculoasă a fost frica, sperietura, în urma căreia băiatul n-a mai putut să vorbească. Când încerca să spună ceva nu reușea decât „gî, gî”. Mămica s-a speriat că băiatul va rămâne mut, că nu va mai putea să vorbească niciodată. Au trecut mai bine de doi ani până când băiatul a prins a vorbi, destul de stâlcit, dar din ce în ce mai bine. În satul oficial Ștefan cel Mare, neoficial „La trei vânrturi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
i-am povestit că m-am mutat la etajul doi. Mi-a spus că știa asta. L-am întrebat dacă vom trăi din nou împreună. Mi-a spus clar: nu, pentru că viața lui a început acum de la zero. Lionel era mut, ca și cum n-ar fi fost viu... Martie N-am dormit aproape deloc în noul apartament - mirosea a vopsea, dar cel mai îngrozitor lucru a fost că vecinii de deasupra mea s-au certat toată noaptea, copiii au plâns, apoi au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iubirii sunt de acord cu vizirul, care propune să sacrifice în locul celui iubit de sultan pe un bandit ce comisese multe crime. Sultanul este adus în fața celui pus în țeapă și jupuit de piele, în fața unui cadavru însângerat. Tăcut și mut, el se retrage în camerele sale jelindu-se, recunoscându-și crima, nedreptatea făcută celui iubit. Strigă, se bate cu pumnul în piept spunând că a fost beat, că n-a știut ce făcuse. Nu mai bea și nu mai mănâncă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
săturate. Câte un primar mai fricos ne atenționa atunci când bancurile deveneau politice: Aveți grijă că pereții au urechi! Amuțeam cu bancul încă nespus, privindu-ne unii pe alții. Colega mea se pricepea puțin la pantomimă și ne oferea un mini-spectacol mut, care stârnea hohote uriașe de râs. Dimineața la ora șapte și jumătate trebuia să fim în sala de ședință. Într-o dimineață, eu și primărița ne-am trezit după ora nouă. Ne-am îmbrăcat în fugă și am alergat spre
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
multă atenție avertismentele, care sunt și sfaturi binevoitoare, centrate pe ceea ce este esențial. În definitiv, nu înțeleg de ce acest cenzor, inconștientul, ar fi o cușcă de monștri. * De pe Rarău, care, acum, în plină noapte, nu se zărește, dar se percepe, mut și atotputernic, se pornește, brusc, o furtună, ca o supărare a muntelui care trimite în vale un șuvoi de vânt foarte rece, un fel de tunet prelung și amenințător. De dimineață ningea, harnic, mărunt, ca o făină albă. Acum, zăpada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
copleșit de o durere despre care nu pot explica nici astăzi nimic era o nostalgie sfâșietoare, amestecată cu milă pentru tinerii care cântau, pentru mine, pentru caii care se auzeau nechezând, pentru ei... Adormeam plângând un plâns secret, de durere mută, amestecată cu un dor vag, de nu știu ce. Aveam și experiența războiului, o mică experiență, când, noaptea, se auzeau frecvent mitralierele, încrucișându-și tirul peste apele Nistrului; aveam și experiența morții, când l-am văzut, mort, pe unul dintre grăniceri, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din care a sărit minunatul Roskop Patent; chiar în fața mea s-a transformat într-o grămadă de rotițe, arcuri și fragmente metalice. Nu am plâns, cum s-au așteptat bunica mea și Vera Ivanovna (părtașă directă la asasinat), am rămas mut, împietrit de nenorocirea de a fi văzut omorârea lui Dumnezeu. * În vara aceea am tot tras cu ochiul la domnii aflați în vacanță, dar nu am mai văzut la nimeni vreun ceas fosforescent. Noaptea, când sclipea, din treizeci în treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
resturi, le punea frumos, în fața câinilor, le făcea o masă cuviincioasă și îi chema la masă cu politețe, ca pe niște invitați. Dacă nu l-aș fi auzit îndemnându-i, cu vorbe simple, aș fi crezut că omul meu era mut. Ce-i drept, mai vorbea el din când în când cu câte un tovarăș de muncă, mai ales când se odihneau, fumând, măturătorii. Nu țin minte de când omul acesta nu a mai venit la serviciul lui. Am văzut că, multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tortură cumplită; așa îmi închipuiam, concepând copacul bonsai ca pe o ființă căreia i se interzice creșterea. Îmi închipuiam ce ar fi să fiu și eu introdus într-o cușcă, oprindu-mi-se și mie creșterea; plângeam cu lacrimi mari, mut, pierdut în melancolie, pe când cei mari se întrebau din ce cauză îmi apar mie din când în când astfel de crize de idioție; plângeam, solidar cu copăcelul torturat. Datorită eseului lui Fowles, Copacul, mi-am închipuit lunga viață de copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și tot felul de rădăcini suspecte care îi cădeau la îndemână. Toată ziua, Samson "cel lacom" bea apă și spre seară primea ceai cu resturi de pâine. În curte lucra mai tot timpul la chirpici un ins tânăr, uriaș și mut, un om foarte pașnic, pripășit pe lângă Părintele Vania, care îl folosea "la orice", Costică. Părintele Vania era o namilă de om, slab, cu membrele lungi, cu o barbă lungă, tot timpul răvășită. Ceea ce mă făcea să-1 evit era duhoarea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în continuare întregul conținut al poeziei: O unică garoafă mi-ai dat de despărțire Și eu ți-am dat-o iarăși cu buza s-o săruți. Zâmbind ceva perplexă, c-o tainică privire, Ai sărutat garoafa și ambii am stat muți. Venindu-ne în fire într-un târziu, crudelă, Oftând adânc promis-ai că nu mă vei uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În aceeași lună a anului 1898, publică
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Case Rotte comentau rezultatele căutărilor lor. «Sunt obosit de căutare - spunea don Desenzani -, să ne inspire Dumnezeu și să ne facă să vedem o soluție rapidă». În fața lor, pe dealul dinspre răsărit, un clopot se clătina în bătaia vântului, martorul mut al unui vechi convent al somaștilor. Ce loc frumos! Dacă am putea să-l cumpărăm! Ar deveni un podium minunat de pe care am putea predica cu faptele operele minunate ale Divinei Providențe!». Într-un bilet adresat lui don Desenzani, don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vreunei înălțimi uscate, aride, încremenite. Lanțurile albe ale munților calcaroși s-au îmbibat cu pete mari și rotunde acoperite cu o crustă de sânge tineresc. În timp ce tineretul era secerat de mitralierele austriece, numai bătrânii și femeile secerau grâul de pe câmpuri, muți și speriați, în așteptarea trepidantă a veștilor care ajungeau de pe câmpul de luptă. Viața în Casa Copiilor Buni a devenit dificilă, din lipsă de alimente și de carență de personal. «Să continuăm, fraților, cât se poate. Domnul va avea grijă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
întîrzie să mă considere un simplu macedonean, a cărui dispariție ar fi fost utilă din toate punctele de vedere. Astfel, într-o dimineață, am avut onoarea să găsesc un cartuș Mannlicher legat cu o sîrmă deasupra ușii de la intrare: avertisment mut care, în limbajul locului, voia să însemne: "Ești condamnat la moarte". Nici la Salonic, cum nici la Sofia, mai tîrziu, cînd eram ministru, în ultimele ceasuri ale sejurului meu (în momentul declarației noastre de război împotriva Bulgariei), cînd am primit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prea priceput în mînuirea limbii franceze, se limită să răspundă, fără accentul teatral al Galezului 151: "Probabil că sărmanul ungur nu poate vota, dar mulțumită lui sărmanul țăran român nu mai are cămașă...". La această replică, ce l-a lăsat mut pe Lloyd George, Clémenceau își părăsește locul și, mergînd la președintele consiliului român, care îl avea alături pe Cantacuzino, îi bate cordial pe umeri, spunîndu-le: Nu vă îngrijorați, veți avea Transilvania și o dată cu ea și Basarabia. Nu-i așa Philippe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
devenise sensibil față de acțiunile lui Caillaux, considerate ca fiind periculoase, și îmi împărtășise acest lucru. Am constatat că vorbele mele avuseseră ecou văzînd la stînga mea o figură cea a lui Caillaux înroșindu-se uneori, în reacțiile sale de mînie mută. Condamnarea nu urma să pună capăt carierei personajului respectiv, redevenit ministru în 1924. Cînd a fost pronunțată, aceasta a fost primită de dușmanii lui Caillaux și erau mulți cu o satisfacție vindicativă. Tigrul făcea parte dintre aceștia. Vîrsta nu micșora
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să fie așezate pe picior de egalitate". Acesta era sensul declarației domnului Nitti. Altfel spus, Germania trebuia să vină să se așeze alături de celelalte puteri și state aliate... O colosală greșeală. Stupoare generală urmată într-o clipă de o reacție mută, dar vizibilă, în sînul delegației franceze. Millerand se întoarse către Barrère, cu ochii mari, ca și cum ar fi spus: Dumneavoastră, ambasadorul Franței, nu ați presimțit nimic despre această lovitură de teatru? Apoi, o a doua reacție, aproape tot atît de promptă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
întru calvarul său, șoaptele rugăciunilor și blasfemiilor rostuite de cei pe care îi însoțește dintotdeauna. În noaptea decadenței umane, el își poartă răscrucea dintre urcușul spre înălțimi edenice și coborârea în avataruri de infern. Surd la zumzetul istoric uman și mut în a răspunde insultei mundane, pășeșete pe lespezile propriului coridor asemeni zeului ce este mai prezent în propria absență. Generându-și acea sferă ce-l înconjoară, Divinitate în transcendent și imanent deopotrivă, se așează pe cruce și se stinge precum
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]