4,628 matches
-
privirea mai îndemânatică decât erau degetele mele în lipit banda adezivă a ciorapilor și, când m-am întors către el, am recunoscut lupul stăpân pe teritoriu. Aș fi pariat că în seara aceea n-o să mai ieșim în oraș, la naiba cu restaurantul, cine avea nevoie de mâncare și de sporovăit cu prietenii? Însă l-am vazut cum își încleștează dinții, lasă capul în jos și se grăbește spre ieșire, de parcă supraviețuirea lumii ar fi depins, în acea seară, de deschiderea
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
fără exagerări metaforice păunesciene Ăcum se întâmplă la Alice Năstase, o altă „scriitoare“ din aceeași lume), câteodată cu bune reușite la nivelul unui sentimentalism cu adevărat emoționant Ătextele despre Ayan). Singura nereușită categorică din punct de vedere literar: proza La naiba cu prejudecățile, telenovelistică și simplistă, cu tipica situație de coincidență forțată, cu schematismul aferent... un text care ar fi fost mai bine să lipsească! Dar important, în cazul unor astfel de situații, când o vedetă de largă audiență transmite texte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
minorităților“, după cum ai putut observa și tu. Nenorocit sentimentul de ,,autoculpabilizare“ a occidentalilor, care va duce în cele din urmă la prăbușirea lumii lor, din care aspirăm să facem parte. Știu că vorbesc ca un sub-Spengler de cartier, dar, la naiba, la ce să te gândești când vezi prostia fără de margini, orbirea acestor oameni? M-am supărat. Am dat drumul la radio, ascult Radio-Select (radio pirat de manele din Pantelimon.) Îmi trăiesc la maxim orientalitatea. Mă descarc la manea... P.S.: iată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
români chiar nu pot să se înțeleagă, ca niște oameni normali? Orice omuleț politic trebuie neapărat să organizeze o conferință de presă sau să iasă în față cu o declarație publică (dar pe cine mai interesează)? - că românii nu tac naibii mai mult. Am avea mare nevoie de câteva duzini de Carol I, care să nu se autohtonizeze; - oboseala inutilă (dar dulce) paternală. Codruț 5 decembrie 2005, Predeal Fauna care populează acest curs este destul de diversă, interesantă, bogată. Exită tipul (complet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
căsuța mea poștală... îți dai seama că, la urma urmei, Poșta Română poate schimba un destin? O scrisoare de dragoste care nu mai ajunge la destinatar. O cerere de grațiere care se întoarce în celulă! Dar în zilele noastre, cine naiba mai scrie oare scrisori de dragoste de mână? Căcat! - iar sunt banal, iar sunt vulgar fără voie... Mirel 22 ianuarie 2006 În ultimele două-trei zile, mi-am dat seama când disprețul meu pentru ro. va descrește/scădea, când voi începe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Se miră că derbedeul de la volan i-a dat restul cu 5.000 de lei mai puțin decât în mod normal. Întreabă ce s-a întâmplat. Derbedeul o repede cu nesimțire: „Da nu puteți să vă uitați pă bilet? De ce naiba v-am dat bilet?“ Doamna îi atrage atenția că i-a vorbit frumos și nu are nici un motiv să o repeadă așa. Șoferul: „Nu mai faceți atâta scandal, e vina matale dacă nu te uiți pă bilet.“ Bătrâna conchide sec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în opoziție, fără a părăsi formal Puterea. E ceva extraordinar, de nemaivăzut în Europa (din câte știu eu!). Teoria mea se probează, dacă urmărești vag ceea ce se întâmplă într-o singură săptămână. Devine din ce în ce mai dificil să-ți dai seama cine naiba e la putere și cine în opoziție. Totul este fluid la acești politicieni valahi. Culmea e că exemplul de la centru este imitat de către cei din teritoriu. Am urmărit amuzat o ședință de Consiliu Local din urbea mea și am râs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
timpului. Locul unde am depus reclamația era stăpânit de două private și două telefoane, care sunau fără oprire, atunci când nu erau scoase cu un gest scurt din furcă de amploaiate! Care găseau totuși timp, sub ochii mei răbdători să telefoneze naiba știe la ce distribuitor pentru a-și comanda un nou telefon mobil, „Samsung, model XJ5P7, cu clăpiță“. Iar când spunea „clăpiță“, degetele îi fluturau delicat în aer. Am plecat scârbit, cu un bilet mic în mână, ca cel de tramvai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
au ceva ce ar putea fi înțeles...). Chiote, manele, înjurături. În balcon, doi-trei petrecăreți bine afumați au început să-l înjure cu entuziasm, cu poftă. „Băăăă, rockerule... băăăi fetițo... băăă pletosule“. El le-a răspuns simplu, îndemnându-i să tacă naibii din gură. Și-a continuat nestingherit drumul, nebănuind că situația va degenera. Nici nu avea motive să creadă altceva, căci marea majoritate a disputelor din România se sfârșesc cu o bălăcăreală reciprocă și atât. S-a înșelat. Tinerii derbedei au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pe ușă, chiar dacă au fost rugați să-și închidă neprețuitele telefoane mobile, evident, nu au făcut-o. Ușa scârțâia groaznic, iar într-o cameră alăturată niște muncitori dădeau vârtos cu ciocanul. Când li s-a poruncit de către primar să închidă naibii ușa au dat din umeri neputincioși, căci scoseseră ușa din balamale. 4. La finalul fiecărui seminar, echipa bucureșteană avea grijă să strângă grijulie toate alunele, toate jumătățile de sticle de suc rămase, toți biscuițeii și covrigeii. Boală de bugetar. Codruț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mai grețoasă ca asta! Acum înțeleg de ce, oricâte abuzuri ar face, oricâte privilegii și-ar aloca, oricâtă aroganță ar emana, parlamentarii români par mereu nemulțumiți, frustrați și țâfnoși. Nu-i puțin lucru să renunți la umanitatea ta și să devii... naiba știe ce: maimuță, robot cu burtă, animal de vot? Oricum, ceva mai puțin decât un om. Dacă treceți vreodată prin București, vizitați-i la Casa Poporului și-o să vedeți că nu greșesc. Deși s-ar putea ca grădina zoologică să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
migălos ochelarii cu șervețele parfumate, scotoceam bibliotecile, scoțând cărțile aiurea... le răsfoiam, găseam însemnări vechi, unele chiar datate... mai beam un gât de cafea, mai piguleam niște bloguri, mai picneam pe mess vreo figurică... De câte ori suna telefonul mă nelinișteam: cine naiba putea fi? Aveam senzația că nimeni nu are ce să-mi comunice... Ce dreak să-mi spună? Mobilul mă deranja rar. Un ziarist... o ziaristă... mă întrebau bazaconii... le propuneam să-mi trimită întrebările pe net... De obicei răspundeam, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
mai mult sunt femeile care au binevoit să mă iubească. 01 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Acasă Florin L|Z|RESCU N-am putut vedea niciodată Occidentul cu ochii unui imigrant român. Plecând din țară, n-am trăit niciodată cu grija că naiba știe unde ajung, că Doamne-ajută să am unde dormi la noapte, că oare ce-o să fac a doua zi etc. În ultimii ani, am mers „afară“ de fiecare dată într-o postură privilegiată, de invitat, călătorind numai cu avionul, stând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
minte, pe unul Ioan Bari, care era secretar de stat la Ministerul Educației, om care lucrase mult la UASCR, și i-a spus: "Ioane, dă un loc și la... cum îi zice la Facultatea aia a ta?". "Istorie-Filozofie." "Măi, ai naibii, și voi dați doctoratul?!" Și a dat un loc. Locul acesta a nimerit la domnul Nathanson, care preda materialism dialectic și istoric. M-am prezentat la domnia sa, a fost repartizat Senatului Universității locul acesta, a fost trimis la catedră, la
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
sintetică de la Securitate în care se prezentau legăturile, complicitățile dintre lectorii francezi, profesori de la "Cuza", ziariști și studenți care publicau în Dialog. Nicu Ceaușescu mă ia și el la întrebări: "Măi, întreabă bătrânul ce-i acolo". "Tovarășul, ce-i acolo... naiba știe". "Bine, dar tu de ce ești acolo? Nu ești angajatorul lor? Păi, dacă nu iei tu, dacă nu luați voi măsuri, o să ia alții. Și vezi că, la ce-i acolo în perioada asta, revista asta dispare. Tu vei fi
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
apărut odată cu vîrsta. Deși anii s-au așternut peste mine și acum parcă l-aș mușca de nas pe acel pilot nenorocit, neînfricat și frumos rău (lua-l-ar dracu!), de mă simțeam foarte umilit. Iar fata aceea era dată naibii și avea "un vino încoace" de inima încerca să-mi iasă din piept. Cînd vîrsta m-a pus la locul meu, adică mi-am văzut de lungul nasului, mi-am zis "Good bye" (p. 305) nene Costicuță de la postura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unde au găsit-o moartă. Și eu, om bătrîn, mă tem să trec pe acolo noaptea, intervine un sătean. Duhul fetei n-are odihnă. Au batjocorit-o și au omorît-o. Au omorît-o pentru că îi cunoștea pe făptași! Îi cunoștea pe naiba! Veniseră de peste Prut, lifte păgîne... străine. Eu mă temeam pe acolo și ziua, nu știu cum dar mi se făcea părul măciucă. Este pe naiba duhul rău pe acolo, intervine Topuz. Frica este în căpățîna voastră. Mortul este mort. Impresionează, dar se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
odihnă. Au batjocorit-o și au omorît-o. Au omorît-o pentru că îi cunoștea pe făptași! Îi cunoștea pe naiba! Veniseră de peste Prut, lifte păgîne... străine. Eu mă temeam pe acolo și ziua, nu știu cum dar mi se făcea părul măciucă. Este pe naiba duhul rău pe acolo, intervine Topuz. Frica este în căpățîna voastră. Mortul este mort. Impresionează, dar se face țărînă. Tu ești un căpos, dar tot prost ești și tu. În noaptea aceea am văzut clar. Eram cam la zece metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
primăvara, să aibă timp suficient ca să facă rod. Dacă alegeau toamna, cînd înfloreau ar fi venit iarna! Treabă este asta?! Asta așa este, spun mirîndu-mă de cît de deștept este profesorul Duzinschi. Ce-i facultate, tot facultate rămîne! Mă pune naiba să citesc multe cărți, cu precădere cele scrise de Jules Verne. Acolo altă prostie gogonată! Cică atunci cînd în jumătatea de nord a Pămîntului este iarnă, în jumătatea de sud este vară. Să înnebunești, nu alta! S-a dus dracului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar trebuie să-i schimb admisia. A, înțeleg. Încerc mașina cu cheia, fără speranță. Surpriză! Motorul pornește imediat și toarce. Al dracului de rotund mai merge. A interferat cu cîmpul de magnetoni de la farfurie, spune Onofrei rîzînd. Dar ce al naibii a mai interferat! Mă despart de Onofrei. Mi-i tare drag. Un confrate, un savant ca și mine. Pușca lui moș Saldaru În timpurile roșii, în România nu erau mulți vînători. În tot nordul raionului Săveni era doar un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu înțelegi, murisem, dar parcă ceva tot simțeam, adică mă simțeam bine și nu-mi păsa. Dar auzeai ceva, știai pe ce lume te afli? Nu, dom'le, eram mort! Mă rog, poate vreun simț tot mai veghea. Veghea pe naiba. N-auzeam, nu vedeam, nu simțeam, eram cadavru! Bine, și? Mi-au povestit că s-au împiedicat de mine și au zis că-s mort, după ce au dat puțin zăpada deoparte. Au plecat, dar pe drum unul mai milos zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu se dădea mort cu una, cu două. Băuse din zeama aceea scîrboasă pe săturate. Îi crăpa stomacul de plin ce era. Sătenii se zbat, îl trag, îl scapă și, în sfîrșit, îl agață. Scos afară, aproape înecatul mirosea ca naiba. Oamenii își țineau respirația. Duhan își băga mereu degetele în gît, gîdilînd omușorul. Ce faci? întreabă Luca. Vreau să vărs, răspunde Duhan. Nu, ține în tine spurcatule! Mănîncă-ți supa dracului, e opera ta. Dar Duhan n-a pățit nimic. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trei pescari dotați cu scule ultimul răcnet. Cred că peștii aflase cumva cu o zi înainte și din acest motiv Prutul părea pustiu. Nu departe de cei trei fioroși pescari se afla o Dacie 1310, ultimul model, ajunsă lîngă apă, naiba știe cum, dincolo de fîșia de frontieră. Pescarii erau frați și toți profesori de matematică, unul la Universitate, unul la un liceu și unul la o școală generală. Ultimul era omul cu corvoada. Aducea rîma, rachiul, minciogul, scăunelul și cam tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai nervos, așa ca mine, a zis: Gata, pînă aici musiu! Ce bătălie a urmat dom'le! Dar ce nervi avea sultanul! Ieșeau penele ca la scărmănătoare și viteazul meu a ieșit bătut rău, cu creasta sîngerîndă și penit ca naiba. Eu mai luam o gură de bere și mă gîndeam la beneficiile de a fi totuși om. Dacă aș fi fost cocoș, cu un asemenea nebun de vecin eram pierdut. Poate aș fi cocoșit și eu pe la alții mai bicisnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cade în admirație. Le știe moșul! N-are treabă cu nimeni... Bat în retragere și aș vrea să punem capăt disputei "științifice". Dar femeile cum umblă? Adică au ceva pe ele?! Sînt îmbrăcate ca și ale noastre în timpul verii. Pe naiba, se răstește moș Tudor. Nu vrei să ne spui... Ce să vă spun, omule? Cum îi pe acolo, prin junglă? Dar, am mai spus, e o țară ca toate celelalte. Nu vrei să mai stai de vorbă cu noi, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]