5,149 matches
-
556 soldați ai Armatei I poloneză), au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945. Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat. Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp. Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri. Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea. Ca un ultim efort de război, Führerul a cerut tuturor civililor, inclusiv copiilor, să participe la
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Mașina poporului"), pe care Hitler o promisese tuturor germanilor, nu a fost produsă decât după război. În schimb, uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară. Doar mai târziu în timpul războiului, civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist. Spre exemplu, munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia. Adevărul este, însă, că în Germania Nazistă a fost folosită, la o scară nemaiîntâlnită, munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
industria militară. Doar mai târziu în timpul războiului, civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist. Spre exemplu, munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia. Adevărul este, însă, că în Germania Nazistă a fost folosită, la o scară nemaiîntâlnită, munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate. Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării, prin propagandă, în ambele taberele aflate
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
germanii foloseau plutoanele de execuție, "Einsatzgruppen", pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber, în unele cazuri fiind împușcați până la 33.000 de oameni într-o singură zi, ca de exemplu la Babi Yar. Din 1942, conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale ("Endlösung"), genocidul evreilor europeni, și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor. În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
în aplicare a Soluției Finale ("Endlösung"), genocidul evreilor europeni, și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor. În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii, în 1933, conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare, special concepute pentru uciderea evreilor. Printre acestea, cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz. Milioane de evrei au fost strânși în
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
ghetouri supraaglomerate, de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții", unde erau gazați sau împușcați, de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport. "Articole principale: Lagăr de concentrare, Gulag, Internarea americanilor de origine japoneză" În afară de lagărele naziste de concentrare, Gulagurile sovietice, (lagărele de muncă), au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși: Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și Basarabia, a prizonierilor de război germani, precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist, sau membri
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
521 ruși, 11.130 ucrainieni, 8.986 poloni, 42.592 evrei ș.a. Mai mult de jumătate din populația evreiască originară din oraș a fost nimicita, din motive rasiste, în cadrul programului de exterminare aplicat de regimul antonescian în colaborare cu Germania nazistă în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Cea mai mare parte a populației rămase a Cernăuțiului a fost transferată în restul Uniunii Sovietice, imediat după instaurarea regimului comunist, în anii 1940-1941 precum și după 1944. În locul celor deportați din motive
Cernăuți () [Corola-website/Science/296872_a_298201]
-
cel care a refuzat să ducă la îndeplinire rugămintea lui Kafka de a arde manuscrisele. Franz Kafka a influențat scriitori precum Jorge Luis Borges, Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel García Márquez. Publicul german l-a descoperit abia după episodul nazist, iar Cehia după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian” a ajuns să descrie o situație absurdă, coșmarescă și suprarealistă. Franz Kafka s-a născut în timpul domniei împăratului Franz Joseph, un monarh cunoscut pentru tactul cu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ediții ale cărților lui Kafka apar și în limbile maghiară și cehă. În limba română, traduceri ale operelor kafkiene au fost realizate de scriitori precum Gellu Naum, Paul Celan sau Mircea Ivănescu, dar începând abia cu anii 60. În Germania Nazistă, publicarea operelor lui Kafka este mai dificilă, datorită segregării forțate a culturilor germane și evreiești. O "Asociație Culturală a Evreilor" ("Jüdischer Kulturbund") este înființată în 1933 cu consimțământul naziștilor, scopul lor fiind de a concentra toate impulsurile artistice ale evreilor
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
el, în calitate de comisar al apărării, Semion Timoșenko, considerat unul dintre cei mai mari strategi din istoria sovietică. Marele stat major era sub conducerea lui Gheorghi Jukov, care și-a început cariera în timpurile țariste și obținuse multe victorii contra Germaniei naziste. Al doilea Război Mondial a însemnat pentru Armata Sovietică un enorm triumf (datorat, în mare parte, norocului și armatelor aliate) și în același timp, o mare pierdere de vieți omenești (mai mult de 13 milioane). Aceste imense pierderi au avut
Armata Roșie () [Corola-website/Science/296890_a_298219]
-
, cunoscut și ca "Pactul Stalin-Hitler", a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului și ministrul de externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin. La 23 august 1939, Germania nazistă și U.R.S.S. anunță
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului și ministrul de externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin. La 23 august 1939, Germania nazistă și U.R.S.S. anunță semnarea unui pact de neagresiune. Chiar dacă Rusia bolșevică întreținuse multă vreme relații privilegiate cu Germania anilor 1920, acest lucru i-a surprins pe majoritatea observatorilor, căci opoziția ideologică dintre nazism și comunismul sovietic părea ireductibilă. Alianța
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
acestui continent. Stalin l-a vrut și el pentru declanșarea utopicei revoluții comuniste mondiale, asemănător acelui "spațiu vital" german. Deosebirile ideologice n-au constituit un obstacol în calea apropierii celor două regimuri politice, deși anterior încheierii pactului, URSS și Germania nazistă se criticaseră reciproc cu vehemență. Între cei doi dictatori - Stalin și Hitler - a existat o stranie fascinație reciprocă, deși, la nivelul propagandei, regimurile lor s-au criticat cu înverșunare. Dacă însă regimul lui Hitler se manifesta direct față de obiectivele sale
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
fapt care i-a umplut toată viața. Duplicitatea a fost caracteristica dominantă a tratativelor sovieto-germane; sovieticii tratau și cu Franța și Anglia - o măsură de prevedere pentru a evita izolarea în fața unei eventuale agresiuni germane. Pe de altă parte, diplomația nazistă tatona constant posibilitatea unei înțelegeri separate cu Marea Britanie și o reușită ar fi contracarat eșecul lui Ribbentrop la Moscova. Luna august 1942 a adus și primele sincope în relațiile româno-germane la nivel militar operativ. Fragmentarea marilor unități române și subordonarea
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
românească a sporit semnificativ odată cu sosirea armatei, administrației, învățământului și marinei române. În perioada 1873-1883 s-au adăugat populației constănțene coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca "Heim ins Reich" (acasă în "Reich"). După ce Dobrogea a devenit o parte a României, a început o perioadă de dezvoltare urbanistică a Constanței, legată de românizarea subsecventă a regiunii (unde până atunci, Românii, „dicieni” dobrogeni, „măcineni” moldoveni sau
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
italian, împodobit cu însemnele heraldice ale casei regale de Savoia a fost primul drapel național și a fost menținut în acea formă timp de 85 de ani până la instaurarea republicii în 1946. Drapelul civil și cel de stat al statului-marionetă nazist din nordul Italiei, denumit "Repubblica Sociale Italiana" (Republica Socială Italiană), sau "Republica Salò" după cum i se mai spunea, era identic cu cel al Republicii Italiene de astăzi. Acesta era rareori arborat, dar drapelul de război împodobit cu un vultur argintiu
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
Primul Război Mondial se apropia de sfârșit, Actul de Independență a Lituaniei a fost semnat la 16 februarie 1918, declarând înființarea statului suveran Lituania. Începând cu 1940, Lituania a fost ocupată mai întâi de Uniunea Sovietică și apoi de Germania Nazistă. Spre sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, în 1944, germanii s-au retras și Uniunea Sovietică a reocupat Lituania. La 11 martie 1990, cu un an înaintea desființării formale a Uniunii Sovietice, Lituania a devenit prima republică sovietică care
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
masă, din Lituania fiind îndepărtați 34.000 de cetățeni. Conform unui oficial lituanian, acesta a fost începutul unei acțiuni ce urma să îndepărteze 700.000 de persoane din Lituania. Un an mai târziu, Uniunea Sovietică a fost atacată de Germania Nazistă, ceea ce a dus la ocupația nazistă a Lituaniei. Germanii și colaboratorii lor au început crimele imediat în Lituania, înainte de 1 decembrie 1941, peste 120.000 de evrei lituanieni fiind uciși. În timpul ocupației, germanii au adunat și au ucis intelectuali, ofițeri
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
000 de cetățeni. Conform unui oficial lituanian, acesta a fost începutul unei acțiuni ce urma să îndepărteze 700.000 de persoane din Lituania. Un an mai târziu, Uniunea Sovietică a fost atacată de Germania Nazistă, ceea ce a dus la ocupația nazistă a Lituaniei. Germanii și colaboratorii lor au început crimele imediat în Lituania, înainte de 1 decembrie 1941, peste 120.000 de evrei lituanieni fiind uciși. În timpul ocupației, germanii au adunat și au ucis intelectuali, ofițeri ai armatei, romi și circa 190
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
În timpul ocupației, germanii au adunat și au ucis intelectuali, ofițeri ai armatei, romi și circa 190.000 de evrei din Lituania (91-95% din comunitatea evreiască antebelică) în timpul Holocaustului. 10 din cele 25 de batalioane lituaniene de poliție, colaborând cu -urile naziste, au fost implicate în crime în masă. Se crede că acestea au executat 78.000 de persoane. Au existat partizani lituanieni, foarte puțini susținându-i pe comuniști. Soldații armatei lituaniene, incluși în Corpul 29 Pușcași al Armatei Roșii au dezertat
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Republica Letonia a fost proclamată la 18 noiembrie 1918. Independența sa "de facto" a fost întreruptă însă la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial. În 1940, țara a fost forțat încorporată în Uniunea Sovietică, invadată și ocupată de Germania Nazistă în 1941, și apoi reocupată de sovietici în 1944 pentru a forma RSS Letonă pentru următorii cincizeci de ani. Revoluția Cântată, proces pașnic început în 1987, a cerut eliberarea popoarelor baltice de sub dominație sovietică. Ea s-a terminat prin Declarația
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
o lovitură de stat pașnică, transformând țara într-o dictatură naționalistă ce a durat până în 1940. După 1934, Ulmanis a înființat corporații guvernamentale care să cumpere firmele private în scopul „letonizării” economiei. În 23 august 1939, Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au semnat un pact de neagresiune pe 10 ani, denumit pactul Ribbentrop-Molotov. Pactul conținea un protocol adițional secret, dezvăluit doar după înfrângerea Germaniei în 1945, conform căruia statele din Europa de Nord, de Est și Centrală urmau să fie împărțite în „sfere
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
au intrat în sfera sovietică. După o săptămână, la 1 septembrie 1939, Germania și la 17 septembrie, Uniunea Sovietică au invadat Polonia. După semnarea pactului, majoritatea germanilor baltici au părăsit Letonia în urma unui acord între guvernul lui Ulmanis și Germania Nazistă, în cadrul programului Heim ins Reich. În total, 50.000 de germani baltici au plecat înaintea termenului limită din decembrie 1939, 1600 rămânând temporar pentru a-și încheia afacerile și alți 13.000 alegând să rămână în Letonia. Majoritatea celor rămași
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
letone paramilitare și de poliție auxiliară înființate de autoritățile de ocupație au participat și ele la Holocaust. Peste 200.000 de cetățeni letoni au murit în al Doilea Război Mondial, inclusiv circa 75.000 de evrei letoni uciși în timpul ocupației naziste. Soldați letoni au luptat de ambele părți în conflict, inclusiv 140.000 de oameni din Legiunea Letonă a Waffen-SS, majoritatea recrutați de autoritățile de ocupație. În 1944, când armata sovietică a înaintat în regiune, au avut loc lupte grele în
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
comunitatea evreiască din oraș s-a stins în urma celui de-al doilea război mondial, din două motive: 1) persecuția, azi inadmisibilă și irațională, de sub regimul antonescian în anii războiului, când evreii erau scoși în afara societății și trimiși în fabricile morții naziste 2) instalarea regimului comunist după război, mai ales după ce evreii au început să fie epurați în mod tacit din funcțiile de conducere politică sau administrativă. La recensământul din 18 martie 2002, Bacăul număra 175.500 de locuitori, structura etnică fiind
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]