5,491 matches
-
clară a ergativității (cu cele două forme de manifestare, la nivel morfologic și la nivel sintactic), Dixon (1994: 18−22) înregistrează și alte accepții, mai mult sau mai puțin potrivite, ale termenului ergativ. Termenul ergativ a fost folosit, în mod nefericit, de Halliday (1967) pentru a denumi subiectul unei construcții ca The officer marched the soldiers ' Ofițerul i-a pus pe soldați să mărșăluiască'. La Lyons (1995 [1968]), termenul ergativ este folosit în legătură cu relația dintre perechi de structuri, intranzitivă și tranzitivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu-i găseam eu rezolvare. Părintele Antonie m-a făcut să înțeleg de ce apar încercări în viața fiecăruia dintre noi. Am să povestesc doar puțin din ajutorul pe care l-am primit de la Maica Domnului de la Giurgeni. Printr-o conjunctură nefericită, soțului meu i s-au furat portofelul cu acte, carduri bancare și bani. Părintele Antonie i-a spus soțului meu că la al doilea drum va veni la Giurgeni cu actele în buzunar, dar mai înainte de toate i-a dat
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
și neajutorată, privește spre icoană și plânge. Mă cutremur. De ce plângi, Mariana, o întreb. „Pleacă Maica Domnului”, îmi răspunde. Și știe ea ce spune. Ne-a plecat nădejdea și alinarea noastră. Maica Domnului a părăsit Vasluiul cu imaginea acestei fete nefericite. Ea a fost ultima persoană din Vaslui pe care a văzut-o. Îndurerată de ceea ce a văzut, Maica Domnului a plecat acasă, la Giurgeni. Am ajuns mașina în care era icoana, printr-o minune. Un învățător știe întotdeauna cum să
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
destinul lor. Istoricul George F. Kennan îl descria, de pildă, pe țarul Nicolae al II-lea în felul următor: "Nu prea educat, izolat în societatea rusă, în contact cu cercurile restrânse ale militarilor și ale birocraților, slab, aflat sub influența nefericitei sale soții, Nicolae al II-lea nu era înzestrat pentru a asuma imensa putere care îi revenea"7. Alți istorici au formulat aceeași judecată. La fel s-a întâmplat și cu contele K. Kokostov care l-a cunoscut bine pe
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
căderea Republicii de la Weimar subliniază faptul că, deși a fost considerată în epocă drept un summum, Constituția adoptată imediat după Primul Război Mondial avea în realitate o arhitectură dezechilibrată și hiper-prezidențială. Neșansa istorică da, există așa ceva! a făcut ca această nefericită Constituție să cadă în mâinile unui mareșal-aristocrat-latifundiar prusac pe nume Hindenburg, al cărui rol a fost determinant, întrucât a deschis calea guvernării unui șef de partid care nu deținea majoritatea mandatelor în Parlament. La rândul lor, istoricii economiei sau sociologii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
O altă funcție îndeplinită de Parlament a fost reprezentarea teritorială a provinciilor altădată separate. Funcția de recrutare a clasei politice n-a fost nici ea lipsită de importanță. Funcția de control al executivului a exercitat-o într-un mod mai nefericit, dar această insuficiență era un fenomen general în Europa din acea epocă. Funcția de articulare și agregare a intereselor a permis anumitor categorii sociale să se facă ascultate și înțelese, chiar dacă nu au obținut întotdeauna satisfacție. Funcția legislativă a asigurat
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de un stil seducător, de fericită expresie și intelectualitate, să ne propună sinteze obiective, ample, În jurul numelor mai sus citate, dovedindu-și astfel imparțialitatea pe care o clamează sus și tare. Dar el este, mi-e teamă, unul dintre acele nefericite spirite frustrate, care ne acuză pe noi, cei care am avut o presă cât de cât pozitivă sub comuniști, de a fi, nici mai mult nici mai puțin. decât niște „profitori ai regimului”, speculând niște uriașe privilegii, umflați considerabil În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de acord cu unii termeni ai săi, Ionescu s-a iritat și mi-a păstrat ranchiună până la sfârșitul vieții. (Era vorba parcă de Ceaușescu, de persoana sa pe care Ionescu o trata În termeni grosolani, iar eu am avut un nefericit reflex de a afirma că „...e vorba totuși de șeful statului și ar trebui tratat altfel!...”. Ceva de genul acesta... Oricum, ne aflam Încă În deceniul al optulea, dictatura personală nu-și arătase toate fațetele; nu numai eu, dar și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
imitație servilă, pripită, gâfâită, cu aerul cuiva care vrea să ne Învețe deoarece propune ultimele titluri ale unei bibliografii la modă, cel mai adesea. Sigur, și sub ceaușism am fost, Împreună cu alți prieteni, Împotriva acelei improvizate doctrine a „protocronismului”, o nefericită aventură a stimatului și luminatului Edgar Papu. (O, În alte vremuri, de libertate spirituală, acest „excurs” cultural, această proclamare a Întâietății motivelor noastre ideatice și culturale În istoria Europei ar fi putut fi cu adevărat interesantă, exotică, Întâlnindu-se și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dictaturi, În contrast izbitor, strident până la absurd, cu cuceririle democrațiilor ce au urmat și s-au clădit pe principiile Revoluției franceze și americane. Și pentru acest lucru, Spaniolii, Francezii sau Englezii - sau Polonezii! -, state constituite cu secole Înainte de cele două „nefericite” de care ne ocupăm, nu vor fi cercetați, În problemele sau coșmarurile lor, de zi sau de noapte, de această „blestemată sau falsă” problemă a identității, În timp ce noi, Românii, dar și Nemții, orice am face, ne vom izbi de „ea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
urmează a se întoarce la Iași pentru a încerca să o salveze pe Ozana Dumitrescu. Intrăm, astfel, în secțiunea a doua a romanului (p. 90-133), care relatează o frumoasă poveste de dragoste plină de elemente spectaculoase și cu un final nefericit. Avem aici "triunghiul erotic" clasic: Ozana îl iubește pe Durban, Dinu Felecan pe Ozana, iar Durban, structură camilpetresciană, încearcă să scape de săgețile lui Eros punându-și masca indiferentului. Deznodământul fatal se petrece în trenul de la Tecuci: în compartimentul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
discontinuitatea epică valoroase) aflăm că personajul e medic și filosof, judecat (pentru omor involuntar, într-o întâmplare stupidă) și achitat. Fusese pe punctul de a se căsători cu frumoasa Ozana, fiica profesorului universitar Dumitrescu, dar în urma întâmplării tragice fata înnebunise. Nefericitul tată îl caută disperat și îl solicită pe tânăr să reapară în câmpul vizual al fetei, pentru ca printr-un șoc (scontat de specialiști) aceasta să revină la normal. Plecarea lui Daniel Durban întrerupe brusc idila (aflată în stadiu incipient) cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încât nimeni nu mai crede acestei propagande de farisei". Și Bolintineanu continuă să atragă atenția nu numai politicienilor veroși, ci și jurnaliștilor mercenari. Și, la fel ca Eminescu, vede "enorm", sau, mai bine zis, vede exact situația României de după "această nefericită epocă de 11 februariu", după detronarea lui Cuza de către "monstruoasa coaliție" (Cezar Bolliac); "toate acestea lasă a se bănui că străinii au avut mâna în nenorocita noapte de 11 februarie, care noapte va rămâne ca o funestă nenorocire în paginile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-o vreme când se pritoceau clauzele tratatului secret cu Puterile Centrale, nu mai cădea bine multora. Și mai potoliți-l pe Eminescu!", scria P.P. Carp lui Maiorescu, din Viena, unde se găsea pentru tratative cu Bismarck, cu puțin înainte de nefericita dată de 28 iunie 1883. Avertismentul suna oarecum sinistru, dar, judecând la rece, cum ar fi putut fi acesta potolit? Oare neutralizarea lui civilă, sub forma declarării lui ca iresponsabil, n-ar fi fost o cale la îndemână? Să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grecilor și în poezia lui Hölderlin. El, Heidegger, a identificat în limbajul poetic "casa Ființei". Gândirea autentică este gândirea ființei. Este drumul pe care pășește Eminescu: "A turna în formă nouă, limba veche și-nțeleaptă"; "dar eu, eu sunt copilul nefericitei secte/ Pătruns de-adânca sete a formelor perfecte". Aceasta este șansa atingerii adevărului, a "cuvântului ce exprimă adevărul". Modernitatea, esența frumosului, constă tocmai în dinamismul formelor... Theodor Codreanu, care nu prea a fost luat în serios de critica stagnantă, stăruie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Adevărat, fanatismul, idolatria mortificantă întrețineau (vom vedea cu ce consecințe) "biserica Eminescu". Dar "orgiile" pe care le denunța canonicul blăjean incriminând "grandomania unei direcțiuni" sau "infecția" despre care, oripilat, amintea Aron Densusianu în Literatura bolnavă n-au șubrezit interesul pentru nefericitul poet. După cum, alături de festivismul găunos a înflorit și un fals cult Eminescu (acel pseudocult asupra căruia atrăgea atenția Perpessicius, câtă vreme, de pildă, nu există nici în zilele noastre un institut sau o catedră Eminescu), amplificat pe fundalul deromânizării, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
autorul se simte anulat pe toate planurile ființei sale biologice și psihice. În acest sens este de-a dreptul impresionantă apropierea pe care o face între starea sa defavorabilă și cea descrisă de Giovanni Papini: "Eram un monstru: un monstru nefericit și rigid. Palid, sleit, îndărătnic, nu mai voiam să văd pe nimeni. Nimic nu mă mai atrăgea în lumea valorilor obișnuite. Mi-am părăsit chiar prietenii... Totul s-a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pusă de comentator pe seama straniei exacerbări a polemistului care a fost inconfundabilul Ioan Petru Culianu. Acesta ar fi depistat, după cum afirmă Theodor Codreanu, "lucruri îngrozitoare despre Eminescu". Or, între atacurile sale la adresa marelui poet și asasinarea respectivului într-un loc nefericit, "nu poate exista o legătură cauzală, ci doar contextuală". Și totuși de ce în zona finală a eseului, la care ne-am referit, semnatarul acestuia (Culianu) "culpabilizează un întreg popor"? "Crai nou", nr. 5674, 18 iunie 2011 ION BARBU ȘI SPIRITUALITATEA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apei ca oglindă în care se reflectă de această dată gândirea pură. Mai mult decât atât, noutatea adusă de poezia lui Ion Barbu constă în dualitatea privirii care, pe de o parte, împrăștie și duce la pierzanie, cu referiri la nefericitul gest orfic de a privi îndărăt, iar pe de altă parte, la puterea narcisiacă de a capta totul într-o singură imagine, ceea ce face ca poezia barbiană să fie "un joc al privirilor dintre Narcis și Orfeu" în care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care consideră clar că "Nimic, însă, nu pare să se compare ca tragedia celor șase ani de agonie eminesciană". Pentru că în esență avem de-a face cu o tragedie, știut fiind faptul că Eminescu, cu personalitatea sa incomparabilă, genială dar nefericită "a eșuat ca om și gânditor politic, în slujba neamului său". Date fiind toate aceste amănunte relevante asupra cărora ne-am oprit și care constituie de altfel contribuția lui Th. Codreanu în susținerea demonstrației abordate, pentru că fiind prea cunoscute, comentatorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dacă el va fi vinovatul și crede că el este, să procedeze așa cum se cuvine față de ea și uman față de copilul care se va naște. A încercat să-mi spună că nu e decât pradă și el a unei circumstanțe nefericite, o a doua victimă pe lângă cea în cauză, că îi pare îngozitor de rău că m-a pus în fața unei astfel de discuții, că mă pierde. A început să plângă . Dar n-am ce face. L-am avertizat că eu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Război. Răscoala din 1907 a scos la iveală lipsurile, lacunele și racilele care existau în societatea românească, atât în viața civilă, cât și în cea militară. Jandarmeria nu putea face abstracție și ea s-a găsit în postura inedită și nefericită de a nu avea informații, nici anterioare și nici în timpul desfășurării evenimentelor, de a nu avea mijloace să mențină ordinea, efectivele fiind insuficiente, iar unii jandarmi, provenind din mediul rural, au pactizat cu răsculații. Constatând lacunele existente în ceea ce privește asigurarea ordinii
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
s-a declanșat operațiunea de mobilizare a armatei, operațiune realizată în 5 zile într-o ordine perfectă, doar de către posturile de jandarmi, singurele care aveau evidența nominală a tuturor bărbaților apți combatanți, șeful de post fiind prin lege comandantul garnizoanei. Nefericitele evenimente de pe front au dus la retragerea armatei și, parțial, a populației în Moldova, unde are loc, în iarna anului 1916-1917, o amplă operație de reorganizare. Pentru prima oară, pe lângă fiecare divizie s-a înființat câte o companie de poliție
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a țării, în zona Oas sau Ugocea, la Negrești mai întâi, apoi la Vasad Curtuiuseni. Aici preotul paroh Dragoș Bucescu a păstorit cu demnitate și pricepere pe credincioșii creștini ortodocși până la 1 iulie 1972, care a fost ultima zi a nefericitei sale vieți. După accidentul din acea noapte nefasta, corpul neînsuflețit al preotului Dragoș Bucescu a fost adus la Vasad, unde adoua zi i s-a făcut pogribania. În aceeași zi, spre seară, tatăl său, preotul Casian Bucescu și fratele său
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
turci, germani, albanezi și italieni din Iugoslavia erau de cele mai multe ori priviți în această lumină; ungurii, germanii, ucrainenii și evreii erau supuși aceluiași tratament și în România. Perioada postbelică a fost și martora a ceea ce a însemnat poate cea mai nefericită soluție a acestei probleme: expulzarea sau pur și simplu exterminarea grupurilor naționale. Schimbul obligatoriu de populații, efectuat mai întîi între Grecia și Turcia și extins apoi pe bază voluntară în cazul problemei bulgaro-grecești, a constituit o acțiune cu potențiale consecințe
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]