4,685 matches
-
diferite contexte. Acestea sunt: „codru”, metaforă a vieții și „marea” metaforă a morții. Câmpul metaforic din final este larg, cuprinzător; „norocul” evoluează metaforic de la „favoarea sorții”, ori de la „iubire” la noțiunea de „petrecere”, În sensul fericirii efemere, conducând spre moarte. Nemurirea („nemuritor”) de care se bucură astrul nu mai este voluptate, ci e sinonimă cu „răceala” morții. Aceste două feluri de a fi sunt autentice sau dilematice; se zbate „datul obiectiv” și nu imposibilitatea alegerii. Chiar În primele versuri se sugerează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
apropie de istorie, de ipostazele particulare ale existenței. Autorul are meritul de a fi Încorporat filosofia În Întâmplarea istorică evocată. Evenimentele sunt astfel organizate, Încât sugerează idei generale despre patrie, popor, unitate, libertate, neatârnare sau moarte, ca preț suprem al nemuririi unui neam. „Răceala” a fost publicată În 1976 În revista „Teatru” și a fost jucată În 1979 la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”. O ediție bilingvă a apărut la Iași În 1978. 2. Tematica: „Răceala” este o tragedie istorică inspirată din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acum, șapte ani de la moarea lui Alexandru Vlahuță. Sufletele, după imemorabila religie a morților, își caută de acum înainte alte așezări. Evocări și rugăciuni deasupra oaselor spălate cu mirodenii, le-nlesnesc această ascensiune. Cu un sentiment de pioasă bucurie a nemuririi, desmormântez aceste amintiri”. Interesant este că asemenea versuri fuseseră găzduite inițial în ziarul „România”, organ al apărării naționale, condus de Sadoveanu și Goga, publicate la rubrica „De pe frontul nostru” și aveau căutare, priză la public cum spunem astăzi. Publicate cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
până la fund, paharul, cupa slăbiciunilor omenești, precum odinioară Iisus Hristos, de care se va simți răspunzător până la moarte... Și tot din Poeme cu îngeri, Sonetul CLXX(16) rămâne și el memorabil în mintea și sufletul celui care îl citește: Sămânța nemuririi, iubite, e cuvântul, Eternul se ascunde sub coaja unei clipe, Ca-n oul ce păstreză un zbor înalt de-aripe, Pân-ce-i sosește timpul în slăvi să-și ia avântul; A fost de-ajuns un nume, al tău, sol dezrobirii, S-au
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mărturisit de ambele părți, fiecare rămâne în lumea lui, în rațiunea unui echilibru universal. În fata de împărat „trăiește firea” (ca să trimitem la versurile postume deja citate), pe când Hyperion accede la „cumpăna gândirii”, la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot una cu mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea între contrarii „conferă unitatea de structură a lumii” (Mircea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ar stinge-n cer/ S aprinde iarăși soare”. Cătălina privește în sus, Hyperion privește în jos, iar între cele două lumi ochiul apare drept „cumpănă de lumini”, altă metaforă pentru echilibrul între viață și moarte, efemer și etern, noroc și nemurire. Dacă nu ar părea că forțăm biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mărturisit de ambele părți, fiecare rămâne în lumea lui, în rațiunea unui echilibru universal. În fata de împărat „trăiește firea” (ca să trimitem la versurile postume deja citate), pe când Hyperion accede la „cumpăna gândirii”, la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot una cu mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea între contrarii „conferă unitatea de structură a lumii” (Mircea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ar stinge-n cer/ S aprinde iarăși soare”. Cătălina privește în sus, Hyperion privește în jos, iar între cele două lumi ochiul apare drept „cumpănă de lumini”, altă metaforă pentru echilibrul între viață și moarte, efemer și etern, noroc și nemurire. Dacă nu ar părea că forțăm biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
firește, nu i-am putut-o oferi și de altfel repede s-a resemnat să n-o primească. Colosală, lovinesciană, această putere a ei de a renaște din cenușă la sunetul unei fraze bine strunjite și pline, unica formă de nemurire în care, asemenea părintelui ei, credea. Colosală, în ciuda gustului de cenușă, forța empatiei ei față de suferința oamenilor atinși de catastrofele istoriei. Episodul când infirmierul de la Lariboisière, Jean-Marie, cu figura lui enigmatică, de asiatic, cu frazele lui dezarticulate, din care nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
zei, poate fi considerată o dovadă a faptului că el nu lua poziție ironică numai față de teologia raționalistă, prin credința în "imaginile zeilor înlăuntrul său" (ca să folosim expresia lui Alcibiade). Socrate s-a comportat humoristic mai ales față de credința în nemurire, dacă putem crede în Apologia lui Platon. El lasă la o parte, ca indecisă, chestiunea dacă moartea este un somn sau o tranziție spre o altă viață, care s-ar duce în compania zeilor. Prima posibilitate i-a fost, în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Paradis, regizat de Lucian Pintilie. Radu Aldulescu a debutat în 1993, cu romanul Sonata pentru acordeon, roman pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. A publicat apoi și alte cărți, bine primite de critica literară: Amantul Colivăresei, Proorocii Ierusalimului, Mirii nemuririi etc. Cea de-a doua ediție a romanului Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare, apărută la Cartea Românească, deschide seria dedicată lui Radu Aldulescu. Miza tuturor romanelor lui Radu Aldulescu este supraviețuirea, dorința de a rezista până la capăt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Danilov este un scriitor-compozitor, În sensul kunderian al cuvântului. Spre deosebire de romanele clasice, bazate numai pe simpla Înlănțuire a evenimentelor și care „se aseamănă cu o stradă Îngustă, de-a lungul căreia personajele sunt gonite cu biciul“ (așa cum spune Kundera În Nemurirea), romanul modern are la bază principiul construcției muzicale, variațiunea și repetiția. „Uvertură“, „Larghetto e piano“, „Andante non tropo“, „Aria piciorului rătăcitor“, „Aria lui Satanovski“, „Vals“, „Marș“ sunt numele capitolelor din Locomotiva Noimann, un roman În mare parte „muzical“, construit după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
precedat cultura viței de vie. Preistoria vinului ne duce cu gândul în urmă cu câteva milenii înainte de Hristos, la Sôma, băutura sacrificială fermentată din India vedică și care nu reprezenta doar o băutură magică, ci și o zeitate puternică. "Băutura nemuririi" nu era un vin obținut din viță de vie ci mai degrabă un suc dintr-o plantă sacrificială (Asclepias Acida) care avea probabil proprietăți psihotropice, chiar psihedelice. Elixirul zeului Sôma purta numele de Vêna. Din Vêna (iubit în sanscrită) se
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
aruncau pe zeul Sôma în focul sacru. De la Sôma, alcoolul (cuvânt care provine din expresia arabă din secolul al X-lea al kohol, semnificând "cel mai fin") a fost asociat cu focul iar amestecul îmbătător perceput ca o licoare a nemuririi. Această noțiune se află la originea termenului "apa vieții" (aqua vitae). O legendă egipteană povestește că Isis, pe atunci o simplă slujnică în serviciul lui Ra, a reușit să afle numele secret al acestuia pentru a și-l însuși și
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
viața. De exemplu, potrivit unei tradiții sumeriene, specia umană a luat naștere din amestecul sângelui divin cu pământul. Asociind sângele cu vinul, religiile de origine semitică au vrut să-i dea acestei băuturi valențe de imortalitate. Proprietatea de băutură a nemuririi se regăsește în epoca elenică odată cu instaurarea cultului lui Dionisos. Legat de ciclul vegetal, precum Demeter, zeița grâului, Dionisos a simbolizat mai întâi viața viei: culegerea, zdrobirea și tescuirea strugurilor. Mai târziu, zeul a început progresiv să reprezinte moartea strugurelui
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să reprezinte moartea strugurelui și nașterea vinului, precum în pilda "lucrătorilor viei", unde mustul reprezintă imaginea sângelui mântuitor al lui Iisus Hristos, în timp ce teascul reprezintă Crucea. În cadrul cultului zeului elen, "vinul se substituia sângelui lui Dionisos devenind o băutură a nemuririi"12. Astfel că în ziua de 6 ianuarie, ziua reapariției Soarelui, se sărbătorea Epifania (adică "arătarea") zeului elen. Cu această ocazie, Dionisos își făcea simțită prezența în templul său situat în Insula Andros, una din Ciclade, prin schimbarea apei în
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lui, reconstituirea sa de către Isis, iar dansurile simbolice ale inițiatorilor revelau misterele pe care cuvântul era incapabil de a le transmite. 17 Dintotdeauna, a fost atribuită zeilor muritori puterea, nu numai de a învia, ci și aceea de a asigura nemurirea celor care practicau cultul lor. "Eu sunt regenerarea și viața" au fost cuvintele care au fost auzite în timpul ritualului zeului egiptean salvator, ca și la funeraliile tuturor oamenilor murind în acest cult. Cuvintele magice care se pronunțau la celebrarea cultului
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
arta funerară a creștinilor. Scenele dionisiace în care zeul păgân este înlocuit de Bunul Păstor au înfrumusețat primele sarcofage creștine. Folosirea temelor legate de zeul vinului arată că această băutură era în egală măsură considerată a fi un simbol al nemuririi: vinul creștinilor este în esență o băutură mistică. IV. Vinul creștinilor După căderea Imperiului Roman, viticultura a rezistat în urma distrugerii orașelor care au răspândit-o pe pământul Galiei, reușind să se mențină și să se dezvolte datorită faptului că a
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
viața. I-a dat durată. Toată lumea e urâtă, numai tu ești deștept, magnific. Cafeaua și tutunul iubesc bârfa. Ce poți să faci? Gura ți-o îndopi, dar niciodată nu-ți tace. Ce iese pe gură, tutun, vorbă, înseamnă libertate și nemurire. Te trimitea să stai la cozi. N-aveai tendința să lași sacoșa împletită la rând și s-o zbughești să-ți cumperi sirop? Niciodată! Nu eram un ratat care să vină fără pradă în sacoșă. De două ori cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
este clasica versiune neotestamentară a misterioasei lucrări în lume a Duhului Sfânt. Rusaliile, fabuloase creaturi mitologice, sunt prezente în acest interval sacru în registrul unor epifanii favorite: babe hidoase, fete de sânge albastru metamorfozate în stranii fecioare gârbovite de povara nemuririi, zâne eoliene cu nelimitate posibilități de mutilare și schilodire a celor nedrepți și neascultători etc. Indiferent de ipostaze, funcția lor esențială este una justițiară: pedepsesc păcatele, munca în Duminica Rusaliilor. Prin urmare, cei vechi le respectau voința prin ritualuri și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
lui Dumnezeu,,. Cuvântul său va fi ,, ca focul de puternic,,. Acest episod hagiografic mie îmi amintește de fascinanta mitologie a zeiței Demeter, patroana spirituală a Misterelor din Eleusis. Zeița travestită în femeie bătrână a încercat să inițieze prin foc întru nemurire pe fiul unui rege grec. Surprinsă noaptea, în timpul straniului ritual, Demeter și-a manifestat public dezamăgirea față de ignoranța oamenilor și a dispărut brusc din lumea lor. Or, în cazul proorocului Ilie avem de-a face, poate, cu un act de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ferit de razele soarelui arzător și de prea multă umbră, nu departe de grupul de tineri ce se zbenguie în apă, se aleargă pe nisipul cald. Exuberanța și strigătele lor de bucurie, trăind din plin viața, deoarece sunt la vârsta nemuririi, se văd și se aud cu claritate din locul unde m-am așezat. I-am privit cu viu interes câteva clipe, apoi m-am întins pe nisip cu fața în sus. Vedeam cerul și coroanele copacilor seculari, un cer străveziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de până atunci care fuseseră răsturnate fără milă -, noile criterii estetice se impuneau cu repeziciune în toate domeniile artistice. Dezamăgirea cruntă n-a fost ușor de suportat mai ales că lovitura fatală venise pe neașteptate, așa cum, odinioară, sosise "consacrarea întru nemurire". Acum mergea din ce în ce mai rar la atelierul de lucru ce devenise neîncăpător de mulțimea tablourilor (respinse la expoziții și muzee), îngrămădite prin unghere prăfuite, deși continua să picteze dintr-un impuls lăuntric pe care nu-l înțelegea sau, poate, era pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
buciumul, pomul care însoțește carul mortuar, pânza albă care este desfășurată în fața carului, simbolizând vămile prin 202 care va trece sufletul spre lumea drepților. Prin acest ritual, asupra căruia se insistă destul de mult, se face asocierea cu basmul, prin motivul nemuririi. Dacă în basm se folosește apa vie pentru a aduce ființele pe pământ, în Baltagul, Nechifor Lipan va rămâne viu în memoria urmașilor prin acel ceremonial ce constituie încununarea supremă a acestui efort de restituire a unei funcții existențiale. El
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
viziune arhetipală asupra omului. Spațiul macrocosmic Prozatorul concentrează descrierea universului familial în câteva simboluri care devin principii axiologice ale acesteia: "masa rotundă”simbol al uniunii, egalitații și armoniei, imaginea unui centru spiritual și "salcâmul”, simbol solar al renașterii și al nemuririi. Voi insista mai mult asupra simbolisticii salcâmului pentru a valorifica valorile lui matriciale, inițiatice și religioase. Avându-și rădăcinile înfipte în pământ și crengile înălțate spre cer, arborele este îndeobște socotit un simbol al raporturilor ce se stabilesc între pământ
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]