6,179 matches
-
începu să stropească cu benzină ultima lui victimă. Huruitul motorului căpătă intensitate și se puteau auzi deja strigătele mânioase ale oamenilor. Gloanțele deveniră o ploaie în jurul indianului yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în cale, înarmat cu o sarbacană, dar se vedea că era descumpănit de explozii, nehotărât și că tremura. Ezită câteva clipe și alese să o ia la fugă împreună cu ei. După puțin timp, le-o luă înainte și se făcu nevăzut. Se opriră pe malul mlaștinii, înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe ardeau și o duzină de trupuri în pielea goală apăreau ici-colo zdrobite și sângerând. Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Deodată, bătrânul Xudura, care nu deschisese gura toată ziua, ridică brațele cerând să se facă liniște, spuse ceva de neînțeles pentru albi și arătă în mod imperativ spre pădure. Kano și războinicul se ridicară sărind în picioare și se făcură nevăzuți în desișuri. — Ce dracu’ se întâmplă acum...? — Cel care se va întoarce cu un șarpe surucurú va dovedi că spiritele sunt de partea lui și că are dreptate. Dacă primul se întoarce Kano, se va face cum spui tu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sfâșietor, de durere și de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu nevăzut printre copaci. În selvă, nu era crepuscul; ziua și noaptea, noaptea și ziua se succedau brusc, aproape fără tranziție și trebuiră să facă eforturi ca să distingă silueta ce se ivise printre liane și înainta spre grupul strâns pe malul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tehnici „trecerea de la conștiința stării de veghe la conștiința stării de somn” și, prin catalepsie, reușise să pătrundă în gândurilor oamenilor prin concentrare. Spațiul căutat Shambala Agatha revine obsesiv în căutările sale și ajunge la concluzia „că acest tărâm este nevăzut numai pentru ochii celor profani, că spațiul experienței profane este total deosebit de spațiul cunoașterii obișnuite; el vede vidul ca plin și invers, lucrurile dense i se par goale”. Pantajali spune că că yoghinul prin samayama se face nevăzut și prin
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
tărâm este nevăzut numai pentru ochii celor profani, că spațiul experienței profane este total deosebit de spațiul cunoașterii obișnuite; el vede vidul ca plin și invers, lucrurile dense i se par goale”. Pantajali spune că că yoghinul prin samayama se face nevăzut și prin ochiul lui Shiva poate fi completat direct spiritul. Timpul operei lui Mircea Eliade îmbină sacrul și profanul, utilizând elemente ale timpului fizic, dar descoperind o altă dimensiune, nebănuită, spirituală, intuitivă, abstractă din marile mituri ale popoarelor. Stăpânirea timpului
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și mai mult, până ce ajunseră la acel moment de perfectă nemișcare dintre flux și reflux, când apele așteaptă ca noua maree să preia munca zilei ce urmează. Prins de acel calm, trupul flasc tresălta pe suprafața apei, Învăluit În Întuneric, nevăzut. Timpul se scurse Într-o liniște ce fu apoi risipită de doi bărbați care trecură prin apropiere, cântând monoton pe voci slabe dominate de sâsâitul slab al dialectului venețian. Unul Împingea un cărucior scund Încărcat cu ziarele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de Tudor Arghezi Cine vine mândru și călare Și nici cal măcar nu are? M Urechile au crescut Pe măgarul nevăzut V Ce borțos și ce fudul Și niciodată sătul! B O să-ți fac o întrebare: Cine-i gol, rotund și mare? O Ca să-i rămâie peltică I-a rămas limba mai mică. F Mi-a venit de la părinți Un pieptene
Alfabetul. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_522]
-
venit în cartierul nostru! Am rămas cu privirea ațintită la fetița din fața mea. Inima îmi spunea că ea va fi prietena mea cea mai bună. Întinsei mâna: Eu sunt Diana. Îmi pare bine de cunoștință! Și parcă mii de fibre nevăzute ne legau, parcă ne cunoșteam de multă vreme. Simțeam că ea va fi prietena mea, pe umărul ei o să-mi sprijin capul când durerea sau tristețea mă va doborî, în fața ei o să râd, o să dansez atunci când fericirea mă va copleși
Prietenia. In: ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
Mulțumesc! Sonia se urcă pe spatele păsării, aceasta se înălță încet. De sus se putea vedea toată pădurea. Priveliștea era minunată. Pe celălalt mal, pasărea o lăsa pe Sonia să coboare, îi ură drum bun în continuare și se făcu nevăzută. Sonia se apropie de dealul pe care-l avea de urcat, dar, din nou, cărarea se bifurca. De data aceasta, fetița o alese pe cea de bomboane. Adevărul este că a ajuns mai repede în vârf pe cărarea de bomboane
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
este un obiect banal, care este folositor la scris, nu-i așa? Însă pentru noi, copiii, stiloul este o mică făbricuță care plutește ușor pe foaia de hârtie și dă energie fiecărei litere, ca și cum ar fi dirijat de o mâna nevăzută a vreunui spiriduș... Am să dau un alt exemplu: cerul. La fel cum pentru un adult cerul nu prezintă mare lucru... o întindere albastră infinită. Dar pentru un copil, cerul reprezintă calea îngerilor, o plapumă străveche a pământului, plină de
Trebuie să devin adult?. In: ANTOLOGIE:poezie by Vlad-Ionuţ Gabor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_677]
-
ciocolată, dar își dădu seama că vrăjitorul îl urmărea. Când acesta se pregătea să arunce o vrajă spre el, prințul scoase un pic de praf de sare și îl aruncă spre el. O bubuitură se auzi și vrăjitorul se făcu nevăzut. Viteazul se aruncă în mijlocul lacului de ciocolată și fu înconjurat de o lumină orbitoare. Se trezi în mijlocul regatului său, unde era tot poporul, inclusiv regele și regina. Era plin de ciocolată, și el și fetele, dar fu ușor recunoscut. Toată lumea
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de calitate personaje care să lase în urma lor geamantane cu bani. Reali. Mulți. Așezați în teancuri... Dornici să fie atinși, pipăiți, numărați... Cheltuiți - i se păru că aude din nou acea voce misterioasă ascunsă undeva prin mintea lui... Vocea Magicianului nevăzut, vocea aceea alunecoasă, insidioasă, grețoasă, care nu trebuie decât să șoptească în urechea ta și te transformă rapid într-o marionetă legată cu fire invizibile pe care, în ciuda tuturor eforturilor și diverselor subterfugii, nu le poți rupe niciodată. - Cheltuiți. În
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă în spate ca pe o cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o cocoașă personală nevăzută. Ascultă cu atenție ceea ce spun, ratarea mea literară poate fi adusă în discuție însă, totodată, ea poate fi, hmmm, interpretabilă... - Ai intrat pe un teren alunecos, prietene, s-ar putea să aluneci la un moment dat. Ești ca un individ
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sătul, și de romane care se scriu singure, și de personaje care dau buzna peste mine. Nu mai spun cât sunt de sătul de tine, Magicianule! Ai și o baghetă magică? Dă-ți cu ea în cap și fă-te nevăzut! Câteva minute auzi doar ploaia. O simfonie umedă care creștea în intensitate până în momentul în care alămurile cerești erau lovite de mâinile unui muzician nevăzut, apoi lăsa decorul să-și tragă răsuflarea și atingea pianissimo acoperișurile pentru a răbufni din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Magicianule! Ai și o baghetă magică? Dă-ți cu ea în cap și fă-te nevăzut! Câteva minute auzi doar ploaia. O simfonie umedă care creștea în intensitate până în momentul în care alămurile cerești erau lovite de mâinile unui muzician nevăzut, apoi lăsa decorul să-și tragă răsuflarea și atingea pianissimo acoperișurile pentru a răbufni din nou, cu și mai mare forță, după secunde în care erai tentat să crezi că diluviul era pe sfârșite. Privi bălțile mari din curte și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află în spatele său, un Magician nevăzut de nimeni în afară de el, îmbrăcat în trening (oare ce culoare preferă? Doamne, iar bat câmpii...), încălțat în adidași și pus pe discuții interminabile. Ocoli prin stânga o baltă mai mare și fu claxonat de o mașină care venea din spatele său
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
asta nu schimbă cu nimic destinul viitoarei victime) nu mai avea răbdare. Ca și cum cineva trebuia pedepsit cât mai repede, fiindcă nu-și ținuse gura. În timp ce Detectivul apăsa pedala de accelerație, pornind pe urmele Scriitorului care făcea jogging - împreună cu un Magician nevăzut de nimeni, evident, în schimb cât se poate de insistent, după cum s-a putut constata până acum -, Vecinul ajunse la concluzia că un ibric cu ceai ar fi cea mai bună soluție, la acea oră, în acea zi ploioasă. Intră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
stins flacăra ochiului unui aragaz, fără să fie vreun geam deschis și fără ca gazele să fie oprite din cauza unei nedorite avarii? Nu are importanță. Chiar nu are. Faptul în sine este important. Doamna cu Coasa/Gazul este importantă. Bucuria ei nevăzută de nimeni este importantă, plăcerea ei incomensurabilă de a pleca, alături de cineva, la o lungă, nesfârșită plimbare. Nu una dus-întors, ci doar dus... Vecinul se așeză pe canapea, luă telecomanda și deschise televizorul. Un ochi indiscret (dar de unde?) ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi constatat că era aproape 21.45 -, se opri surprinsă și duse mâna la gură. În mijlocul șoselei, ca și cum nici nu ar fi auzit claxoanele șoferilor care încercau să-l atenționeze, un bărbat gesticula și țipa, certându-se cu un personaj nevăzut. Nu-i fu greu să îl recunoască. Scriitorul. Chiar el. Cel care venea la supermarket și, uneori, uita să mai plece, bărbatul care o privea de fiecare dată insistent și căruia îi zâmbea profesional, sperând ca acel zâmbet al ei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întinde mâinile, este ferm convins că urmează să o ajungă din urmă, își imaginează, deja, cum o va strânge în brațe, cu patimă, iar apoi își dă seama, uimit, că femeia s-a îndepărtat și mai mult, trasă de mâini nevăzute (mâini care nu se văd, gratii care nu se văd, realități paralele care se intersectează, se amestecă, apoi se despart din nou, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp), strigă din nou (Luciaaaaaa, Luciaaaa, de ce fugi, de ceeeeee?) și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
colț. * Magicianul privi în urma lui, apoi atinse cu vârful pantofului corpul Detectivului. Zâmbi. Oarecum trist, oarecum mulțumit. Un zâmbet care nu aducea a rânjet, un zâmbet ca un punct final al unui alt capitol. Cursorul desenă un cerc, ca și cum mână nevăzută sar fi jucat cu mouse-ul, apoi mers brusc în colțul din drepta-sus al paginii și se fixă deasupa „x”-ului. Un click, apoi documentul se închise. Pentru o perioadă, laptopul intră din nou în stand-by... Partea a treia Trezirea în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo. Bombardată de picăturile de ploaie, cu draperiile trase, adăpostind în ea un vecin care... trăia. O explozie nevăzută de nimeni care mi-a făcut creierul terci. Și mintea. Închise documentul word. Privi câteva secunde displayul, apoi mută cursorul peste fișier. Click dreapta. Delete. Are you sure you want to move this file to the Recycle Bin? Yes. Fișierul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]