5,003 matches
-
Cât stau în facultate fac și serviciu să am cu ce să mă întrețin, după aceea plec și fac fizică, ce mi-am dorit eu". Cred că a și plecat după Revoluție. Ca să vă spun pe serviciul cui s-a nimerit evenimentul. Instigă Pascu și găsește încă vreo doi-trei adepți, iar zvonul se răspândește. Ieșim pe platou la apelul de seară și mesajul mobilizator s-a răspândit cu repeziciune. Au hotărât: "Băi, după ce face Brotea apelul, rupem rândurile și mergem la
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Crăciun, 1971. Lumea mă tot întreabă cum e să trăiești în Belfast și mă surprind spunînd că lucrurile nu stau chiar așa de rău în partea noastră de oraș: un fel de consolare cu înțelesul că e puțin probabil să nimerim între schimburi de focuri de cum ieșim în stradă. Sînt istovit de continuă pendulare între suferință și injustiție, suspendat cînd de lungă coadă a rasei și a resentimentului, cînd, în secunda următoare, de mult mai acceptabile sentimente de milă și spaimă
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
și coborâm din mașină fără să știm, inițial ce se Întâmplase. Am constatat stupefiați că un pinguin dezorientat că nu-și găsise cuibul și se separase de grup, ieșind printr-o spărtură a gardului de plasă din sârmă În șosea, nimerise sub mașina noastră, riscând În orice moment să fie strivit de roțile din spate. Atât Îngrijitorii rezervației, cât și alți amatori, ne-au dat ajutorul să-l scoatem de sub mașină pe micuțul „aventurier” care tremura și scotea sunete prelungi, nelăsându
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
său grăsuliu și sprâncenat!... Cochetărie cerească!!! Ploaia se oprise brusc, dar nu și furtuna. Vântul turbat venea În rafale și ochii ne lăcrimau. În scurt timp eram uzi până la piele. Mi-am amintit, ca din senin, un proverb japonez, dar nimerit momentului: „Soarta e soartă și viața nu e decât o plăcere!” După o hoinăreală spirituală prin lumea frumuseților naturale și arhitectonice, timp de trei zile, revenim În capitala Seul. Dimineața ne așteaptă o excursie de excepție În Zona demilitarizată DMZ
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
locale, strămoș al reginei Salote. Broasca are venerabila vârstă de aproape 250 de ani și este Înconjurată de stima și respectul indigenilor. În decursul lungii sale cariere la „curte” a avut multe peripeții, a fost călcată de un autocamion, a nimerit Într-un incendiu În 605 pădure, dar a scăpat nevătămată din toate și a reapărut vie spre Încântarea tuturor. De! Cu așa longevitate, de pe vremea fanarioților noștri, nu e de glumit! Deși nu am văzut-o, i am transmis toată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
confirme puterea de seducție și s-o Împlinească, firesc, marital. În schimb, Mița Baston, temperament vulcanic, asociază cheful alcovului, petrecerea - ieșirii În lume și complicațiile amoroase - carnavalului. Veta e obedientă; femeie cu simțul umorului (se amuză copios pe seama Îndrăgostitului care nimerește din greșeală În casa mitocanului, a lui Jupân Dumitrache, și la reproșul lui Rică Îi răspunde cu bun-simț: „Da cum, Doamne iartă-mă! să nu râz?... vezi bine că râz. Apoi știi dumneata cu cine vorbești?... mă cunoști?... știi bine
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
e pe punctul de a se transforma În circ, Însă coate-goale „a avut noroc! Mare noroc a avut bagabontul; a scăpat!”, exclamă cu năduf jupânul. Se Înțelege că «noapte furtunoasă» e cea În care tânărul Rică, În căutarea amoarei lui, nimerește din greșeală În casa negustorului, dar furtunoase sunt și serile petrecute la Iunion. Cu adevărat furtunoase sunt Însă peripețiile lui Rică Îndrăgostitul În Încercarea de a-și salva pielea, când, urmărit, află scăpare Într-un butoi; episodul este reconstituit narativ
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de la ploaia diluviană ce a urmat în dupăamiaza acelei zile. Bunicile de pe lângă Adjud au toate copii și nepoți emigrați în Italia. Pe aceștia nu-i mai interesează pelerinajul la Sfânta Parascheva, chiar și așa mai vin acasă doar atunci când se nimerește, mărturisesc bătrânele cu o voce tristă. Oamenii politici care vin să se facă văzuți an de an la Iași sunt percepuți ca o fatalitate, „o încercare pe care ne-o dă Sfânta în fiecare an”. Chiar așa au spus, cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se oprește din lectura acatistului pe care-l poartă cu el și spune exact cuvintele pe care doream să le aud, adeverindu-mi bănuielile : „Așa se întâmplă dacă nu sunt preoți cu oamenii în rând. Acum câțiva ani m-am nimerit chiar aici, în locul acesta, cu un preot însoțit de 50 de enoriași din parohie. A fost frumos, un pelerinaj de neuitat, nu îmbrânceală, nimic, am cântat, ne-am ajutat unul pe altul la greu. Ducem lipsă de preoți și de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de ele. Există rastele speciale unde sunt ținute armele în fiecare instituție sau întreprindere, dar nu există armurier care să se ocupe de ele. Sunt unele arme atât de proaste încât oricât ai fi de bun trăgător tot nu poți nimeri ținta. În ce privește muniția, ea este foarte controlată. Fiecare trăgător primește pe linia de tragere câte 3 cartușe și în cel mai fericit caz 5 cartușe. Cu asemenea cantități și cu astfel de arme nu se poate face mare lucru chiar dacă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avangarda rușilor - și s-au retras. S-au retras și au venit românii Înapoi. I-au scos pe toți afară, i-au pus În fața unei case, au scos o mitralieră și au tras o dată, o singură dată. Pe cine au nimerit - a fost mort, cine a fost rănit, cine a scăpat - să meargă acasă. Asta pentru că „v-ați bucurat că au venit rușii” - „Domnule, sigur că ne-am bucurat că au venit rușii, că dacă veniți voi ne omorâți pe toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
oameni de treabă, știi? Erau și din ăia ai dracu’ - el era călare și te mâna: „Hai, hai, hai, hai!”, fel și fel. Și am ajuns În Transnistria. Transnistria* era Împărțită jumătate la nemți și jumătate la români. Noi am nimerit la români. Eram prima coloană adusă, că pe ceilalți i-au adus cu trenul, cu vagoane de marfă - dar i-au dus cu vagoane. Noi am mers pe jos. Ajunși acolo, ne-au repartizat o porțiune din orașul Șargorod, Înconjurată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ales Brașovul? N-ați fost pe acasă? — Am fost. Din ’44 până-n ’46 am fost acolo. Dar, știind traiul din Uniunea Sovietică, știind, cum se trăia atunci, am zis că venim În România, că știam cum se trăia Înainte. Dar nimerind aici, am nimerit tot acolo, că am prins comunismul (râde). Mă rog, tata a zis că mergem la Brașov, că e un oraș industrial și copiii au să Învețe meserie, să aibă viitorul asigurat. Și așa am ajuns la Brașov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ați fost pe acasă? — Am fost. Din ’44 până-n ’46 am fost acolo. Dar, știind traiul din Uniunea Sovietică, știind, cum se trăia atunci, am zis că venim În România, că știam cum se trăia Înainte. Dar nimerind aici, am nimerit tot acolo, că am prins comunismul (râde). Mă rog, tata a zis că mergem la Brașov, că e un oraș industrial și copiii au să Învețe meserie, să aibă viitorul asigurat. Și așa am ajuns la Brașov, unde ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și noi!” - dar noi nu ne-am Înecat, n-am căzut, am ajuns În Moghilev. — Câți erați În familie? — Noi patru și rudele mamei, că ale tatălui au fost duse În Polonia, au fost uciși În pogrom. Dar n-am nimerit odată, nu În același transport cu rudele noastre. — În afară de părinți și dumneavoastră, mai aveați o soră sau un frate? — O soră. Și am ajuns În Moghilev - iar acolo te puneau Într-o coloană și te goneau mai departe, nu staționai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cumva - că pe urmă, totuși, au mai venit niște soldați să ne ia. Și fiecare a scos ce-a avut (și atunci se practica așa ceva) și ne-au lăsat În pace. Și am rămas la Moghilev. Țin minte că am nimerit la o doamnă În vârstă - pentru mine era bătrână, dar poate că nu era chiar așa bătrână - care ne-a găzduit, probabil contra unei plăți. Ne-a găzduit, săraca. Și ce a putut să ne ofere? Un pat de copil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că eram În clasa a III-a. Au venit Înapoi românii, În ’41, și s-a terminat cu școala. Dar limba noastră maternă e germana: părinții mei vorbeau germană acasă și idiș, dar cu noi vorbeau germana. Și s-a nimerit această carte a lui Schiller și eu Învățam poezii pe de rost. Și acum știu vreo două-trei strofe din „Clopotul”, o poezie lungă de Schiller. Și m-am Învățat să citesc și să scriu nu numai În limba germană, limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau mai mic? — Mai mic... cu trei ani... — Adică avea doar doi-trei ani? — Da, probabil avea trei ani... — Pe el Îl ducea În brațe cineva? — Da... Și știu că stăteam la fundul bărcii și mama ne acoperea ca să nu ne nimerească vreun glonț tras spre barca În care eram... Am traversat Nistrul, iar soldații se distrau vânând - mai ales copii... Și ați fost duși la Moghilev după aceasta? — A doua zi am ajuns la Moghilev... Dar nu știu dacă chiar a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
văzut doi copii - unul avea o căciuliță roșie: erau Întinși pe drum, morți... Deci am stat acolo o zi și o noapte și pe urmă ne-au gonit ca să vină celălalt eșalon... Noi am fost eșalonul doi. Primul eșalon a nimerit cel mai prost: ăia au suferit cel mai mult, pentru că, de cum au ajuns la Atachi, i-au gonit direct În Nistru - mulți dintre ei s-au Înecat, pentru că erau goniți tare și mulți nici nu apucau să se urce În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu, nu, doar apa aia fiartă. Apoi, ce să spun, orășelul a fost bombardat de două ori: o dată de ruși, o dată de nemți. Pe acolo treceau des armate, că era o localitate care lega Vinița de Moghilău, și au fost nimeriți oameni - nu mulți, dar ne-a Înfricoșat. Îmi aduc aminte cum treceau dimineața cărucioarele și ridicau morții din casă... Odată eram cu niște fete, băieți, afară, mergeam la furat cartofi. Era iarnă, frig, iar oamenii special desemnați să adune morții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau Închise. Și am ajuns după câteva zile În localitatea Atachi, pe malul românesc al Nistrului. Câte persoane erau În fiecare vagon? În vagoane erau câte 40-45 de persoane. Vagoanele erau completate cu ajutorul listelor pe bază de acte? Nu știu cum au nimerit 40 de oameni În același vagon, dar presupun că autoritățile românești au pregătit liste și că la gară s-a intrat deja În vagon pe bază de liste. Însă noi, fiind o familie de 10 persoane, toți 10 am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
le aveam acolo... Cred că este cea mai plăcută amintire pentru dumneavoastră. Sigur, e cea mai plăcută amintire... Odată, Îmi aduc aminte, s-au rătăcit doi soldați germani. Aveau motocicletă și efectiv s-au rătăcit - nu țin minte cum au nimerit la casa În care stăteam noi... Și ei, foarte impresionați de faptul că se vorbește nemțește - o mătușă de a mea fusese la Berlin și știa povești despre Berlin -, s-au așezat la noi de parcă ar fi fost musafirii noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost foarte clar că nu urmează ceva bun... Ne-am Întors acasă, tata i-a spus mamei ce s-a Întâmplat, iar după o zi sau două toți evreii din Herța au fost adunați, unii În sinagogi... Noi am nimerit În pivnița de la primărie - era foarte cald, era păzită de ostași, cu arma pusă... V-au adunat fără să zică nimic? Ne-au adunat fără să spună nimic, așa... Era foarte cald - ca să luăm o gură de aer trebuia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
puteam merge. Stăteam Într-un cort din ăsta, finlandez, și soră-ta n-a putut să meargă și au lăsat-o acolo, iar când am ieșit de acolo am auzit Împușcăturile”. Pe soră-mea și Încă pe una n-au nimerit-o. Când a venit acasă - ea a venit târziu acasă, că a fost Într-un spital În Polonia - zice: Au venit niște polonezi Înăuntru, În lagăr, să vadă ce se mai poate fura. Și au găsit câțiva vii și ăia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Între timp dispăruseră. Asta a fost În ziua de 26, seara. Pe 29 tancurile americane erau atât de aproape, că trăgeau... În apropierea lagărului era o baterie antiaeriană care a tras În direcția tancurilor și ăia au răspuns. Obuzele au nimerit și lagărul, pentru că antiaeriana era foarte aproape. Asta a fost pe 29, când, din cauza obuzelor americane, au murit În lagăr nu știu câți oameni. Printre alții și un medic de la Revier, așa Îi spuneau spitalului, doctorul Molnar, care era foarte apreciat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]