5,414 matches
-
în cazul acesta: e vorba de o fetiță bolnavă pe care câinii tăi ar face-o să râdă, și poate i-ar grăbi însănătoșirea. Și, totuși, uite, numai pentru că ninge întruna de aseară, nu putem face nimic! Iar dacă va ninge toată noaptea asta, chiar dacă ți se va da camionul teatrului, tot nu vei mai putea ajunge până la ea... Stă departe, doamnă? întrebă întorcînd capul. - Destul de departe, răspunse Marina. Dar nu vă mai gândiți la ea, adăugă ridicîndu-se din jilț. M-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ei într-o clipă. Adela s-a oprit la chioșc, să cumpere ziare, și doctorul cu mama și ceilalți au trecut pe la vecini, să vadă dacă ne mai împrumută ceva lemne. Că s-a făcut frig, și parcă stă să ningă... Darie își dădu seama că mângâie cu amândouă palmele spetezele fotoliului și zâmbi misterios. - Va trebui să-mi dezvăluiți și mie într-o zi povestea acestui fotoliu, spuse. Am impresia că de câte ori îmi aduc aminte de Ivan, mai precis, de câte ori
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
singur trandafir putea îmbălsăma o cameră întreagă. Șovăi mult timp. Apoi îl așeză lângă el, pe marginea fotoliului, și-și opri privirile asupra primei fotografii. Era palidă, decolorată, aburită, dar recunoscu fără greutate casa părintească din Piatra Neamț. V Începuse să ningă câteva ceasuri înainte, apoi, după Bacău, se dezlănțuise viforul; dar când trenul intră în gară ninsoarea încetase, și pe cerul spălat răsăreau, sticloase, cele dintâi stele. Recunoscu piața, imaculată sub zăpada proaspătă, deși de o parte și de alta se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai întîmplase cândva același lucru: câtva timp nu putuse vorbi pentru că i se clătinau toți dinții. Este, deci, aceeași problemă!" își spuse senin, împăcat. În noaptea aceea, portarul hotelului așteptase zadarnic întoarcerea clientului de la numărul 19. Apoi, când începuse să ningă, telefonase la cafeneaua Select. I se răspunse că un domn străin venise, pe seară, și se îndreptase direct spre sala din fund. Dar peste puțin timp, poate pentru că sala era goala și slab luminată, plecase, fără să spună bună seara
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întinde pătura de călcat pe masă și pune fieru-n priză : a găsit niște rufe necălcate, lăsate în baie, când o veni cumnată-sa o să zică bodaproste de ele. Uită-te și la băiatu ăsta, parcă mereu îi plouă și-i ninge. Ta-su, Ilie, Dumnezeu să-l ierte, avea altă fire, între frați el era ăl mai mic, când a murit mămica abia mergea pe picioare. De crescut, numa ea l-a crescut, ca o mamă i-a fost, și ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că nu este un brad adevărat ! Nu uitați că molidul din nimic se aprinde ! De fapt, nu s-a petrecut niciun incident neplăcut și, când s-a uitat pe geam, a avut o plăcere teribilă, o plăcere ca în copilărie : ningea cu asemenea fulgi mari, pufoși, încât într-o oră se acoperiseră și casele, și mașinile... A rămas un timp așa, să se uite pe geam, în casă era o veselie deosebită, se râdea, se făceau glume, nu se simțea nevoie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mironescu, ce coboară cu pași înceți și maiestuoși scara. Domnul Ialomițeanu este un perfect cavaler, așa cum prea bine se știe. Deși timid, se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu sania să le ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul plimbării prin acest București micșorat de zăpadă, deasupra căruia se arcuiește un cer ivoriu și, ca în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
merg apatic În cadență nu mai ies glume, nu mai ies decît vălătuci de aburi În aerul rece, deprimant. Piscul de la răsărit, atunci cînd se vede cîteva clipe printre norii care circulă cu viteză, e alb. Se simte că a nins pe munte, noaptea e un frig umed În dormitoarele neîncălzite, În care s-a instalat tăcerea. În prima duminică, locotenenții Își adună fiecare soldații din baterii la o discuție. Stăm În fața punctului de comandă din liziera de mesteceni, sub o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a se Îmbăta, deși toți pretind că spirtul e prietenul lor cel mai bun, au chiar și niște povești cu care Își susțin cauza foarte puțin plauzibilă, ci faptul că pun la cale o aventură interzisă, care să spargă monotonia. Ninge des și blînd și e o lumină oarbă, albăstruie care vine de pretutindeni, cei doi se furișează prin gard și coboară prin zăpada pînă la genunchi, Încercînd să țină minte drumul de Întoarcere, cu mințile răvășite de fapta lor curajoasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ia putere, mai dă pe gît o gură de țuică proastă, dar gustul Înfiorător aproape că-i provoacă vomă. Vlad Începe să tragă de el, dar răcanul e obosit. Ești beat, nu ești obosit, hai că nu mai e mult. Ninge, s-a Întunecat de aproape o oră, răcanul cade În fund În zăpadă și nu i se mai vede decît vîrful căciulii. RÎd, Vlad mai ia și el cîteva gîturi din bidon, rîd iar, pe răcan Îl cam fură somnul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din ele?), am fost absorbit Într-un coșmar. După cîteva minute de orbecăială, disting niște lumini și mă Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori, ca Într-o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu e totul pierdut, chiar și vîrÎți Într-o gaură În pămînt plină cu lăzi cu o muniție care nu va folosi niciodată la nimic - sînt doar un pretext ca să ne chinuim noi cu ele. E 10 decembrie și nu ninge, deși ar fi bine; e mai mult ceață și cerul e Închis, de fapt e foarte Închis. Nu ninge, e ceață, dar parcă nici ceață nu e. E cenușiu, cred că asta e, totul e cenușiu, iar ceea ce nu e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu va folosi niciodată la nimic - sînt doar un pretext ca să ne chinuim noi cu ele. E 10 decembrie și nu ninge, deși ar fi bine; e mai mult ceață și cerul e Închis, de fapt e foarte Închis. Nu ninge, e ceață, dar parcă nici ceață nu e. E cenușiu, cred că asta e, totul e cenușiu, iar ceea ce nu e cenușiu e negru. Chiar și verdele uniformelor e ba negru, ba cenușiu. Un cenușiu pe cale să devină negru. Deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că e și un militar bun. Nici una, nici alta nu-i folosesc la nimic - cel puțin așa Îți vine să crezi, văzîndu-i aerul Înfrînt. Se Învîrte și el pe aici, cu numele lui ironic, sub cerul Închis din care nu ninge. După trei zile, mi se șterge tot din minte, o senzație de oboseală acută mă Împinge spre abandon, mi se pare că aici m-am născut și n-am fost vreodată plecat În altă parte - probabil că e senzația pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fel de carnet de partid, pe care l-a pus pe raftul de deasupra biroului, sprijinit de poza de la Anaïs - pe care Încă o păstra, ca să-i amintească direcția.] O țară nouă o viață nouă Burlanele scot un sunet monoton, ninge cu fulgi mari, apoși, care se topesc și curg de pe acoperișuri În șiroaie, și, deși ceasul arată ora 10.35 dimineața, abia dacă poți să vezi ceva În jur - clima nu pare prea impresionată de fenomenele politice din spațiul Carpaților
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
militar care scuipă chiștocul țigării dintre buze spre peluza de gazon veșted, acoperit cu un deget de zăpadă udă, și mă Întreabă, de parcă aș fi un fel de oracol: Bă tovarășe santinelă, tot aci ești? Tu ce-ai auzit? Mai ninge anul ăsta? Băăă, ete cum tace ăsta că-l făcui tovarăș... Și apoi dispare Înăuntru, prin fereastra deschisă se aude o discuție administrativă, se face planul pentru perioada de trageri, În aprilie - vom merge cu tunuri cu tot Într-un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-urile care, după ce decolau de pe pista aflată la mai puțin de 300 de metri, țîșneau spre cer. Dacă la Începutul perioadei de instrucție țevile se mișcau delicat și greoi, ca niște gîturi fragile de girafă, sub ceruri vineții din care ningea rar și congelat, spre sfîrșitul ei, dansează elastic sub același cer, de un albastru care te umple de speranță (adunînd uneori În colțurile lui Îndepărtate furtuni de primăvară), În răcnetele noastre războinice. Cumva, am ajuns la jumătatea lui martie. E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
invizibili, pune altfel lumina pe momente care Își schimbă adevărul, așa cum s-au statornicit În conștiința noastră, rezultînd cruzime și cinism, vorbește despre sacrificii umane gratuite, nenecesare. Uneori, cuvintele lui se adună În momente de literatură curată: a Început să ningă cînd, plecînd din Ghencea, unde a ajuns după judecarea și executarea soților Ceaușescu, s-a amestecat Într-o mulțime de muncitori și o mașină militară a deschis focul asupra lor, ei s-au trîntit la pămînt, pe asfalt, și apoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se alătură și Emma, nefolosindu-și plinul vocii, ci cântând aproape murmurat, cu un glas de cristal. Și când ajunseră în Travancore Avenue, deși nu aveau propriu-zis lacrimi în ochi, își simțeau, amândoi, inimile încărcate de tristețe și dor. Dumnezeule, ninge! O tăcere grea, plumburie, se înstăpânise din zori peste oraș. Cerul, ca o cupolă joasă, solidă, opacă, boltită peste acoperișuri, se colorase întâi în cenușiu, apoi într-un gălbui, care se decolorase aproape în alb. Acum, fulgi minusculi de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel priveau fulgii (la ora prânzului), care păreau nu să cadă, ci să zburde în văzduh, deasupra giulgiului de abur care plutea din nou peste suprafața bazinului aflat în aer liber. Zăpadă în aprilie! În țara asta blestemată poate să ningă oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aproape fără să-și formuleze gândurile, amestecându-le cu senzațiile: „Ce mi-ar mai fi plăcut altădată trecerea asta de la cald la frig, gustul de «plăcintă caldă cu înghețată», cum îi spunea Rose. Mi-ar fi plăcut să văd cum ninge și pe Tom plonjând atât de frumos. Numai că acum nu mai pot. Și-l invidiez pe Tom, îl invidiez că e tânăr și puternic și că va trăi, în timp ce eu nu mai sunt și nu voi trăi“. Lui William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ceva atinse mâna lui William și, când privi în jos, îl văzu pe Adam McCaffrey, care se uita la el. Hello, Adam. Hello... Nu-i așa că-i plăcută ninsoarea asta? Da, am auzit păsările cântând în zăpadă. Până și când ninge ele știu că, de fapt, e primăvară. O pitulice poate scoate o sută șase note în opt secunde. Serios? Da. Știați? Nu, dar cred. Am fost cu Zet pe islaz. Am văzut un cal alb, singur-singurel. Poate că aparținea țiganilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apariția la Institut. Fata își cumpărase la Bowcock un costum de baie sobru, negru, dintr-o singură piesă, cu fustiță. Fusese împreună cu Pearl și la Boutique Anne Lapwing unde își cumpărase o rochie de vară, aleasă de Pearl. Dar astăzi ningea. Hattie și Pearl stăteau în Grădina Dianei, lângă grilajul care zăgăzuia năstrușnicele capricii ale Pârâului lui Lud. Pearl era îmbrăcată într-un hanorac și pantaloni, Hattie purta un palton, o căciuliță de lână și ciorapi de lână. Reușiseră să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mânie. Nu făceam aluzii... Bineînțeles că nu, replică Hattie cu extremă răceală. Nu ne-am mai întâlnit până acum, din câte îmi amintesc eu? Nu. Te-am zărit doar trei secunde la Băi, în ziua aceea urâcioasă, când a nins. Cred că mai curând două secunde. Nu pot spune că... Nu, firește. Înțeleg. Mă rog, îmi pare rău că ai fost supus la asemenea neplăcere... Nu-i o neplăcere, te asigur... sper... Însoțitoarea mea cunoaște bine orașul Ennistone și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
seară sau de vii încoace, la un univers al cărui grad de abstractizare crește (începând chiar din volumul O altă nuanță a revoluției, din 1983) - Dincolo de ninsoarea care vorbește-n vis -, încărcat de simboluri, în care pâlpâie semnale și, fiindcă Ninge ușor peste oră, degeaba încerc / Să dau zăpada la o parte / La câțiva pași un lup sfâșie noaptea / Și-ncerc să mă lepăd de singurătate. În acest context, perspectiva oferită cititorului se înscrie în aceeași paradigmă, a căutării esențelor: Am
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]