4,294 matches
-
în satul Vânători din comuna Gorbănești (județul Botoșani) , unde a fost remontată și folosită în continuare drept biserică de mir. În poiana pădurii a rămas doar piciorul mesei altarului. După căderea regimului comunist, ieromonahii Pimen Chirilă și Teodosie Bahnă din obștea Mănăstirii Sihăstria Voronei au început să strângă materiale de construcție pentru o biserică de zid, dorind să reînvie în poiana din pădure vechia vatră monahală. Cu banii obținuți de la credincioși au construit primele chilii și o fântână. În anul 1994
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
Cu banii obținuți de la credincioși au construit primele chilii și o fântână. În anul 1994, din inițiativa lui Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și cu aprobarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost reînființat Schitul Oneaga, cu obște de călugări, avându-l ca egumen pe ieromonahul Teodosie Bahnă. Deoarece Mănăstirea Vorona avea atunci obște de maici, schitul a fost pus în ascultare canonică față de Mănăstirea Sihăstria Voronei. În anul 1995 s-a pus piatra de temelie pentru o
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
inițiativa lui Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și cu aprobarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost reînființat Schitul Oneaga, cu obște de călugări, avându-l ca egumen pe ieromonahul Teodosie Bahnă. Deoarece Mănăstirea Vorona avea atunci obște de maici, schitul a fost pus în ascultare canonică față de Mănăstirea Sihăstria Voronei. În anul 1995 s-a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, care a fost sfințită la 1 octombrie 1999. În aceeași perioadă s-au realizat
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
devenit o infracțiune împotriva statului. Proprietarii funciari aveau o putere totală asupra țăranilor lor, pe care îi putea cumpăra, vinde, negocia sau depune garanție. Țăranii care trăiau pe pământurile deținute de stat nu erau considerați iobagi. Aceștia erau organizați în obști, care erau responsabile pentru colectarea taxelor și achitarea unor obligații în natură. La fel precum iobagii însă, țăranii de pe moșiile statului erau legați de pământul pe care îl munceau. Membrii clasei de mijloc a negustorilor și meșteșugarilor erau obligați să
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
fiind realizat de către echipa meșterului Virgil Moraru (1999-2000). Cu binecuvântarea mitropolitului Daniel, acest lăcaș de cult a fost redat cultului divin în 1999, adăugându-i-se hramul Sfânta Teodora de la Sihla și fiind astfel rânduită ca locaș de închinare pentru obștea călugărițelor de la Centrul eparhial Iași. Biserica "Sf. Gheorghe" - Mitropolia Veche a fost resfințită la 22 mai 2000 de către Christodoulos Paraskevaides, arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade și primat al Bisericii Ortodoxe a Greciei, împreună cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
sale realizări ,fiind evreu, cariera sa s-a lovit de obstacole care l-au împiedicat să obțină vreodată un post în lumea universitară. Din 1890 Munkacsi a lucrat ca inspector școlar al comunitătii evreiești din Budapesta. În cadrul activității în cadrul Muzeului obștii israelite din Ungaria, el a inițiat un proiect de redactare a a cărților genealogice ale familiilor evreiești din Ungaria, proiect întrerupt de Holocaust. Nu a fost terminat și publicat până la urmă decât un singur volum, redactat de Munkácsi însuși -"Arborele
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
azi Limba romanșa). În sensul restrâns, privitor la istoria Românilor, Româniile populare se referă cu precădere la țările și cnezatele locuite de Români, Aromani, Istro-români și Megleno-Români. Româniile populare europene au apărut în majoritatea lor, în Evul Mediu timpuriu, ca obști rurale creștine, ce căutau să-și ocrotească resursele fie ferindu-se de contacte cu năvălitorii (de exemplu, ascunzându-se în adâncul munților sau pădurilor), fie plătind dârî popoarelor migratoare care treceau în zona (în general, germanice sau slave). Cu timpul
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
din Oradea se păstrează o piesă de etnologie juridică, deosebită prin forma și destinația ei. Este vorba de un scaun, zis „de tortură”, adus cu ani în urmă de la biserica de lemn din Surduc. Sătenii îl numeau „perindeu”. Judecata de obște se făcea probabil în pragul bisericii. Hotărârea o aducea sfatul celor bătrâni și înțelepți împreună cu preotul. Vinovatul era băgat cu capul între scândurile batante ale scaunului stând într-o poziție destul de incomodă o vreme, suficient spre a i se aduce
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
în timp despre arta remarcabilă a "crucerului Marin" și a ucenicilor săi: "„Ioan crucer sin Radu crucer și Matei crucer”", ale căror nume sunt încrustate pe trupul locașului de cult. Pomelnicul pictat în proscomidiar cuprindea altădată, alături de numele credincioșilor din obștea satului, pe slujitorii dintru început al bisericii: Păun erei, Dumitru erei, Vladu, Pavel și Tudor, care au contribuit la desăvârșirea importantului act ctitoricesc, după moartea dascălului Ilie. Testamentul în limba greacă incizat pe latura de sud-est a absidei altarului, în
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul calitativ ridicat al dulgheritului și al înzestrării interioare. Biserica se remarcă prin așezarea pe un soclu înalt de calcar, ce îi dă aerul unei case boerești, planul cu pridvor, tindă, naos și altar în
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
Burdujeni-Târg era păstorită de preotul paroh Ioan Popovici (născut în 1876). S-au efectuat lucrări de restaurare în anii 1986 și 1993. În anul 1992, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Teodoreni, de această dată cu obște de maici. A fost construită o clădire din zid pentru chilii, bucătarie, trapeză, stăreție, magazii și beciuri. Maicile desfășoară aici activități de restaurare a icoanelor, broderiilor, manuscriselor și cărților religioase. Intrarea în complexul mănăstiresc se face pe sub turnul clopotniței. Acesta
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
mucenic i s-a arătat în vis preotului care slujea la biserică cimitirului, descoperindu-i gândul lui Reiz. Într-adevăr, mergând la cimitir, l-a surprins pe acestă cum încerca să ia trupul lui Ioan. De aceea, preotul a înștiințat obștea credincioșilor din Cetatea Albă care au ridicat trupul neputrezit al noului mărturisitor al lui Hristos și l-au dus în altarul unei biserici din oraș. Rămășițele sale pământești, neputrezite și răspândind bună mireasma, puteau fi considerate acum că sfinte moaște
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
uneori și al soțiilor, părtași la ctitorie, ca și pe cel al meșterilor, ușor identificați între cei 27 de ctitori, capi de familie, plus preotul și cei 17 meșteri, dintre care 4 femei. Sunt redate și unele aspecte din viața obștii. Pentru importanța sa, redăm mai jos pisania scrisă cu răbdare: Pictura rămasă, în absidă, ca și cea a tâmplei, constituie documente grăitoare ale înfloririi atinse de arta penelului în Munții Apuseni, a formării zugravilor locali, a păstrării cu consecvență a
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
Dimitriu din București: „S-au zugrăvit această sfântă biserică în zilele prea înălțatului împărat Ferdinand întâiul, episcop al Ardealului de legea răsăriteană Vasile Moga, protopop și deodat acești slăvite varmeghii, jurat, asesor Iosif Bașa, parohul locului Ioan Clej, cu cheltuiala obștii, de zugravi Silaghi Simion din Abrud și cu Dimitrie din Țara Românească la anu Domnului 1842.” Mai vechi sunt o icoană prăznicar, realizată de un artist anonim în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cele trei icoane împărătești, executate
Biserica de lemn din Căraci () [Corola-website/Science/316793_a_318122]
-
atribuite lui Constantin Zugravul din Rișca, sunt contemporane primei etape. Dată fiind extinderea satului, este posibil ca în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea să se fi ridicat încă o bisericuță din bârne, vândută în 1830, potrivit tradiției, obștii din Vozdoci (cătun încorporat azi în Luncșoara, județul Arad).
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
1905 în biserica de la Botean se aflau numeroase tipărituri vechi românești. Trei dintre ele s-au distrus: Evanghelie, Blaj,1765. Penticostar, Râmnic, 1768, Octoih,Blaj,1770. Azi se află la biserică următoarele titluri de cărți: ”Învățătură pentru rânduiala slujbelor de obște”, București,1726. Chiriacodroion, București,1732. Evangheliar,București,1746. Apostoli, Blaj,1767. Penticostar,Blaj,1768. Octoih, Râmnic,1770. Strastnic,Blaj,1773. Minologhion,Blaj, 1781. Triod, Blaj, 1800. Octoih, Buda, 1826.
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
și să țină hanuri. Pot să-și facă sinagogă oriunde voiesc, însă nu de piatră, ci numai de lemn."" Conducătorul evreilor din toată Moldova se numea hahambașă (sau staroste). Aceștia erau confirmați de domnitor prin hrisov și era reprezentant al obștii evreiești atât pe lângă autoritățile locale, cât și pe lângă breslele evreiești din acele târguri. Ei strângeau dările de la membrii obștii și o vărsau vistieriei domnești. De asemenea, aveau privilegiul de a judeca pricinile dintre evrei după prevederile codurilor iudaice, în situația
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
Conducătorul evreilor din toată Moldova se numea hahambașă (sau staroste). Aceștia erau confirmați de domnitor prin hrisov și era reprezentant al obștii evreiești atât pe lângă autoritățile locale, cât și pe lângă breslele evreiești din acele târguri. Ei strângeau dările de la membrii obștii și o vărsau vistieriei domnești. De asemenea, aveau privilegiul de a judeca pricinile dintre evrei după prevederile codurilor iudaice, în situația în care părțile erau nemulțumite de judecata rabinului. În situații de drept penal, cazurile era judecate de marele cămăraș
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
provine dintr-un hrisov al domnitorului Vasile Lupu din 22 iulie 1664. Denumirea satului provine de la numele lui Șcheianu, un slujbaș al domnitorului, care locuia prin aceste părți. La anul 1700, Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) întărește într-un hrisov hotărnicia obștii Șcheia de Vaslui. În vechime, satul Șcheia a făcut parte din Ținutul Vaslui, iar apoi din județul Vaslui. a fost construită în secolul al XVII-lea (în jurul anului 1650), în timpul domniei lui Vasile Lupu (1632-1653). Vechimea bisericii este recunoscută de
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
în jurul Templului coral, s-a autodenumit începând din anul 1876 „Congregația de rit occidental a Templului coral din București”. La Craiova, unde se înrădăcinase deja de mai multă vreme o puternică comunitate de rit sefard, a luat ființă și o obște de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea israelită de rit occidental. Și la Constanța, în anul 1896, alături de vechea comunitate de rit sefard, s-a alcătuit o obște care s-a intitulat mai târziu „de
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
rit sefard, a luat ființă și o obște de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea israelită de rit occidental. Și la Constanța, în anul 1896, alături de vechea comunitate de rit sefard, s-a alcătuit o obște care s-a intitulat mai târziu „de rit occidental”. După ce la 17 mai 1921 rabinul dr Iacob Itzhak Niemirower, care condusese din 1911 viața religioasă a comunității sefarde din capitală, a fost ales ca șef rabin al comunității evreiești generale
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
la 17 mai 1921 rabinul dr Iacob Itzhak Niemirower, care condusese din 1911 viața religioasă a comunității sefarde din capitală, a fost ales ca șef rabin al comunității evreiești generale din București, el a propus cooptarea în cadrul acesteia și a obștii sefarde. Deoarece evreii spanioli nu au acceptat ideea unificării, comunitatea generală de sub conducerea dr Niemirower a fost denumită de „rit occidental”. Acceptiunea mai târzie și mai răspandită a termenului de rit occidental a fost ceea care a pus în evidență
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
unificării, comunitatea generală de sub conducerea dr Niemirower a fost denumită de „rit occidental”. Acceptiunea mai târzie și mai răspandită a termenului de rit occidental a fost ceea care a pus în evidență contrastul sinagogilor și comunităților modernizatoare sau reformiste în raport cu obștile și casele de rugăciuni tradiționaliste hasidice sau de mitnagdim (oponenți ai hasidismului) care erau răspândite mai cu seamă în Moldova, dar care și-au făcut apariția și în Muntenia, și care dupa apariția curentelor iudaice reformatoare în Europa, au început
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
occidental din Ardeal și Banat" (în limba maghiară -"Erdély-Bánáti Nyugati Szertartású Izraelita Hitközségek Szövetség"). Organizația aceasta, de comunități evreiești moderne, care în marea lor majoritate, fuseseră, înainte de 1918, vorbitoare de limbă maghiară, cuprindea atât comunitățile neologe cât și marea majoritatea obștilor auto denumite „status quo ante”. Această sciziune netă între neologi, status quo ante și „ortodocși” era caracteristică iudaismului maghiar si nu evreilor din Regat. La recensământul din 1921 comunitățile neologe (la nr. 23) și status quo ante (la nr. 8
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
șef rabin ortodox modern din tendința ritului „mainstream”, central al cultului mozaic din România, funcția fiind asumată de dr Moses Rosen.Sub auspiciile Șefului rabin și ale Federației comunităților au existat o secție „ortodoxă” destinată a se îngriji de nevoile obștilor tradiționaliste, și o secție sefardă. De asemenea au persistat comunitățile din jurul sinagogilor neologe din Ardeal si Banat, dar fără o organizație sau secție aparte. Aceasta corespundea cu politica regimului comunist de a unifica din punct de vedere religios și comunitar
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]