4,431 matches
-
corpul vitros".Pentru a stabili o anumită orientare în cadrul globului ocular, este numită "partea nazală" și "partea temporală" a ochiului.Stratul ochiului care acoperă retina în exterior este "coroida" un strat opac neeelastic care realizează în cavitatea oculară condițiile "camerei obscure" de la "aparatul fotografic", în fața retinei se află corpul vitros "Corpus vitreum" limitat în față de "Ora serrata" înconjurat de "corpii ciliari". Pe fundul ochiului "(Fundus oculi sau Fundus)" unde este așezată retina, prin deschiderea "pupilei (pupilla)" se poate vedea la un
Retină () [Corola-website/Science/299052_a_300381]
-
clopotnița, este adăugat probabil în epoca brâncovenească. Rolul defensiv al primelor faze ale incintei mănăstirii se pot vedea foarte bine pe zidul de lângă turn ce mai păstrează meterezele și drumul de strajă, astăzi părți a podului chiliilor. Începuturile mănăstirii sunt obscure, pierdute în pâcla deasă a timpului. S-a presupus că, inițial, mănăstirea de piatră ar fi fost clădită pe un locaș de cult catolic mai vechi din lemn. În sensul acesta arhitectul Ion Trajanescu, interesat de istoriul mănăstirii, culegea pe la
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
Ștefan". Prima preluare a mențiunii lui Costea voievod din Pomelnicul Mănăstirii Bistrița apare în "Cronica Paralelă" realizată de către Axinte Uricariul, la comanda domnitorului Constantin Mavrocordat, la începutul secolului XVIII. "„Evenimentele care au urmat morții lui Lațco sunt printre cele mai obscure din toată istoria Moldovei. Nu există certitudine nici măcar in ce privește persoana urmașului său”". Izvoarele istorice disponibile până în prezent sunt unanim de acord că Lațcu a murit la 1373, fără a avea urmași direcți pe linie bărbătească, cu el stingându
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
soluționându-se cu moartea eroului. Tragedia este o formă de dramă caracterizată de seriozitate și demnitate, care de obicei implică un conflict între un personaj și o putere superioară, ca de exemplu legea, zeii, soarta sau societatea. Originile ei sunt obscure dar cu siguranță că este un produs al bogatelor tradiții poetice si religioase al vechii Grecii. Mai precis, originile sale pot fi regăsite in ditirambi, cânturile și dansurile care îl celebrau pe zeul grec Dionisos, mai târziu preluat de romani
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
influență asupra celuilalt mare general al războiului, Averescu." Constantin Prezan a rămas rezervat față de această propunere, nedorind să intre în mașinațiunile politice urzite de Iuliu Maniu, care aveau în cele din urmă să impună în Regență pe Constantin Sărățeanu, „"magistrat obscur, fără un relief, membru la Curtea de Casație, considerat o mediocritate, care avea însă o calitate: era rudă cu Mihai Popovici. L-am auzit pe Constantin Stere profețind "azi Iuliu Maniu a dat lovitura de moarte Regenței""”. La votul din
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
să apere imperiul de frecventele invazii barbare și să refacă unitatea acestuia, mult afectată în timpul lui Gallienus. În drum spre Orient, în vederea începerii unei campanii împotriva Imperiului Sasanid, Aurelian este asasinat de secretarul său, la Byzantion, ca urmare a unui obscur complot de palat.
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
orice fără a mai "mâzgăli" pereții adevărați. Mai nou s-au făcut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru că nu e ilegal. Cuvântul "graffiti" din limba italiană este pluralul substantivului "graffito", deși forma de singular a devenit obscură și este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafață. Ambii termenii englezești provin din italiană, cel mai probabil de la "graffiato", participiul trecut al verbului "graffiare" (a zgâria); "grafferii" antici își
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
un drum lung să se atingă nivelele de dezvoltare necesare ale fizicii, chimiei, mecanicii, electrotehnicii, opticii ca abia după aceea să înceapă să se dezvolte tehnica cinematografică. Înainte de a vorbi de proiecția cinematografică, este bine să ne amintim despre camera obscură, cunoscută încă din antichitate, dispozitiv cu care pentru prima dată se putea capta o imagine din mediul înconjurător. Chiar dacă imaginea era "răsturnată", era însă o "imagine reală". Pe la mijlocul secolului XVII apare lanterna magică, "dispozitiv cu care se pot face proiecții
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
materiale în compoziția căror intră un metal de a se înnegri sub acțiunea luminii; a francezului Joseph Nicéphore Niépce care la 1822, folosind ca material fotosensibil o placă metalică cu o aplicație de bitum de Iudeea, introdusă într-o cameră obscură și expusă timp de circa 8 ore, obține un fel de matriță a obiectului expus; a pictorului Jacques Mandé Daguerre care împreună cu Nipce pun bazele daghereotipiei, realizând fotografii bazate pe acțiunea luminii asupra sărurilor de argint aplicate la început pe
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
a trecut prin faza teologică și acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii de la copilărie spre maturitatea din cea de a treia fază, a spiritului pozitiv. Pozitivismul, știința și filozofia pozitivă nu mai caută explicarea cauzelor obscure ale fenomenelor, ci se mulțumește cu studiul datelor experienței. Acest studiu nu este însă o simplă compilație de date, ci tinde să descopere legile care guvernează grupele de date și fapte care corespund diferitelor științe fundamentale. Henri de Saint-Simon este
Auguste Comte () [Corola-website/Science/299385_a_300714]
-
Camera obscură poate fi definită ca fiind o copie mecanică a ochiului animal. Anatomic, ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor în senzații vizuale. Din punct de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
Pe planul opus corneei se află o membrană cu celule senzoriale numită "retină". Lumina pătrunde prin cornee și cade pe retină, unde formează o "imagine reală și răsturnată" a obiectelor privite, transmisă prin nervul optic la creier. Prin analogie camera obscură este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formată dintr-o cutie paralelipipedică cu un interior de culoare neagră (globul ocular), cu o deschidere foarte mică, ulterior s-a montat o lentilă convergentă (rol îndeplinit la ochi de ansamblul cornee - cristalin) și
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
ulterior s-a montat o lentilă convergentă (rol îndeplinit la ochi de ansamblul cornee - cristalin) și paralel cu deschizătura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine reală și răsturnată (retina). Principiile "camerei obscure" erau cunoscute de foarte mult timp, încă din antichitate. Astfel, egiptologii, la unul din templele zeului Ra, au descoperit un sistem ""cameră obscură"", unde Ra la răsăritul soarelui era proiectat pe un perete al templului. In secolul XV, Leonardo da
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine reală și răsturnată (retina). Principiile "camerei obscure" erau cunoscute de foarte mult timp, încă din antichitate. Astfel, egiptologii, la unul din templele zeului Ra, au descoperit un sistem ""cameră obscură"", unde Ra la răsăritul soarelui era proiectat pe un perete al templului. In secolul XV, Leonardo da Vinci, celebrul sculptor, arhitect și inginer, descoperă și definește că formarea imaginii într-o cameră obscură se datorează în primul rând proprietății razelor
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
zeului Ra, au descoperit un sistem ""cameră obscură"", unde Ra la răsăritul soarelui era proiectat pe un perete al templului. In secolul XV, Leonardo da Vinci, celebrul sculptor, arhitect și inginer, descoperă și definește că formarea imaginii într-o cameră obscură se datorează în primul rând proprietății razelor de lumină de a se propaga în linie dreaptă și tocmai acestui fapt, imaginea este răsturnată. Datorită faptului că nu se putea obține o imagine clară a obiectului luminos, întrucât nu se putea
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
mic care să permită trecerea unei singure raze luminoase, era necesar îmbunătățirea sistemului. In jurul anului 1500, anatomiștii ajung să definească funcționarea ochiului. In aceste condiții Cardano, care studia structura ochiului și legile vederii, a reușit să perfecționeze vechea cameră obscură, pornind de la analogia că în deschizătura ochiului cristalinul funcționează ca o lentilă convergentă și înzestrează camera obscură cu acest element tehnic. Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată și mult mai luminoasă. Câțiva ani mai târziu, fizicianul italian Giambatista
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
anatomiștii ajung să definească funcționarea ochiului. In aceste condiții Cardano, care studia structura ochiului și legile vederii, a reușit să perfecționeze vechea cameră obscură, pornind de la analogia că în deschizătura ochiului cristalinul funcționează ca o lentilă convergentă și înzestrează camera obscură cu acest element tehnic. Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată și mult mai luminoasă. Câțiva ani mai târziu, fizicianul italian Giambatista della Porta, îmbunătățește această invenție, imaginea captată de o oglindă plană (în loc de ecran), este reproiectată pe un
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
serie de pictori portretiști pentru a reda cât mai fidel chipurile clienților lor. Aparatul fotografic este dispozitivul cu care se poate înregistra o imagine statică din mediul înconjurător, imaginea obținută numindu-se fotografie. Se compune dintr-o carcasă închisă "camera obscură" propriu-zisă, pe care se află montate elementele principale ale aparatului fotografic. Elementele principale ale aparatului fotografic sunt: În interiorul aparatului fotografic se află : Se poate spune că este un aparat foto complex care are posibilitatea să înregistreze una după alta fotografiile
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
Joyce cu opera lui Lewis Carroll, în special cu poemul fără sens "Jabberwocky" din "Alice în țara oglinzilor". Joyce afirma că nu l-a citit pe Carroll, dar această asociere l-a determinat să studieze opera englezului. Stilul dens și obscur al noului roman atrage numeroase critici, chiar și din partea unor oameni ca Ezra Pound și Stanislaus Joyce care înainte admirau opera irlandezului<ref name="Fargnoli/Gillespie, 1996, p. 121">Fargnoli/Gillespie, 1996, p. 121</ref>. Wyndham Lewis, devenit între timp
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pare „o simplă curiozitate literară”. Aceste cuvinte l-au jignit cel mai mult pe Joyce, provocându-i o depresie incapacitantă pentru câteva luni. Considerând-o cititoarea lui preferată, Joyce îi trimite lui Weaver indicii privind semnificația romanului și glosare cu obscurele cuvinte utilizate. La 27 mai 1929, apare o carte de eseuri semnată de douăsprezece literați și prieteni apropiați ai lui Joyce (Samuel Beckett, Frank Budgen, Stuart Gilbert, William Carlos Williams etc.), cu scopul de a risipi perplexitatea cauzată de neobișnuita
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
se poate identifica. Conform lui Hélène Cixous, acest captiol este format dintr-o serie de scene „în stare pură”, juxtapuse, care se imprimă în memoria copilului înainte ca acesta să fie destul de mare încât să le înțeleagă. În "Surorile", cuvintele obscure ale celor mari, precum „paralizie”, „gnomon” și „simonie”, sunt încărcate de mister și prefigurează distrugerea inocenței copilărești de către realitatea coruptă și dezolantă a adulților. Pe măsură ce Stephen Dedalus se maturizează, limbajul din "Portret" împrumută mai mulți termeni filozofici și se interiorizează
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută: moartea". Meletos era un poet obscur, iar Lycon era retor; sufletul procesului pare să fi fost Anytos, un tăbăcar bogat care reprezenta interesele comercianților, fiind așadar puternic și influent. Socrate i-a reproșat public faptul de a nu se gândi la educația fiului său decât pentru
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
Enneade" sunt, de fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filosofia greacă anterioară (inspirate nu numai din Platon, ci și din Aristotel, stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construiește o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirațiile mistice. Porfir a împărțit opera lui Plotin în șase grupe, fiecare a câte
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
ca actor a avut loc în anul 1907 la Teatrul Național din Craiova în piesa "Răzvan și Vidra" de B.P. Hasdeu, unde, în care a jucat rolul "Șoltuz". Rolul său de succes a fost interpretarea escrocului Leroque dintr-o piesă obscură, "Necunoscuta". Ulterior, Ciprian s-a remarcat prin interpretarea unor roluri cum ar fi: Bufonul din "Regele Lear", Păcală din "Înșir-te mărgărite", Răzeșul din "Răzvan și Vidra", Grozea din "Vlaicu Vodă", Purgon din "Bolnavul închipuit", Lubin din "Georges Dandin". A
George Ciprian () [Corola-website/Science/298909_a_300238]
-
redactată în două versiuni: prima, din 1800, este mai stufoasă și cu o acțiune mai complicată, a doua, din 1812, mai echilibrată și mai artistică. Din păcate, ea nu a fost cunoscută decît tîrziu, publicată mai întîi într-o revistă obscură, "Buciumul român" în 1875 în prima variantă, iar în cea de-a doua abia în 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparține genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-comică. Este singura epopee românească terminată, care are ca temă
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]