5,469 matches
-
noi, se rugară ceilalți frați mai mici. Bine, dacă-l veți învăța, vom merge mâine cu Steaua! Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumoase colinde, dragii mamei copilași, suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau pe pruncul Hristos. După ce vă potoliți foamea, să-l ajutați pe tăica
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
așa cum o juca cu muscalii la Plevna! îngăimă bătrâna, cu ochii în lacrimi. Haideți suratelor la jioc, că demult n-am petrecut așa de bine! îndemnă Natalița. Și se așezară de-a dreapta și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de credeai că au dat turcii. După rusască, a venit rândul horelor și bătutelor, la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nedibace. Ochii i se împăinjeniră: era ordinul de concentrare a căprarului Hriscu N. Gheorghe. Împături, cu grijă, bucata de hârtie și o porni, fără să vadă nimic înaintea ochilor, spre fratele mai mare, Vasile, care ținea o cârciumioară, într-o odaie a casei. Trecu pe la uluc, sorbi cu sete apa răcoroasă, al cărei izvor venea tocmai din Poiana Căldărușei, ajunse la răscrucea drumurilor spre târgul Hîrlăului și spre vechea Cetate de Scaun a Sucevei, oprindu-se, nehotărât, la poarta cârciumei. Fratele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-oi mai ajunge până la toamnă? Dar de ce te caini, măi cumnate, că doar nu a ajuns funia la par? Mi-a venit ordin de concentrare! Plec și las acasă femeie tânără și trei copchii, șuieră bărbatul, trântind căciula pe lutul odăii. Ba, poate, patru, că Safta a rămas grea! puse mâna la gură Ileana, parcă astupându-și vorbele. Cu pași mari și gesturi repezite, Gheorghe inșfăcă șiacul, luă căciula și ieși în pridvor, sorbind aerul înmiresmat al toamnei târzii. „ Ce-o să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-l suspectez mereu de o nesfârșită viclenie. Acolo în adânc sânt tuneluri secrete între clădirile minții mele, conducte și mănunchiuri de cabluri colorate, canale cu apă fetidă, plină de dejecțiile 26 creierului. Sânt camere de ascultare și bordeluri subterane și odăi în care n-a intrat nimeni. Iar eu, singur în tot orașul de la suprafață, sânt unicul stăpân și unicul dușman. Lulu intrase pe poartă împreună cu insul cel mai dement pe care l-am cunoscut vreodată, Bazil, cu ochi capii, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe an. Până la treizeci de ani trebuia să ajung ori totul, ori nimic. Prețul era, știam și ruminam ore-n șir ideea asta, monstruozitatea. Eram Leverkuhn, eram strigoiul lui Lovecraft, eram Roderick Usher, cel care-și înmormîntase sora într-o odaie întunecată, sub scară (și sora mea 35 își aruncase păpușa de cîrpă-ntr-un colț și bătea acum cu pumnișorii în lemnul putred și stacojiu al ușii)... Țin minte că, atunci când încă o fată a băgat capul pe ușă, am recitat în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
închidea într-o tăcere încăpățînată. Acum sora mea vorbea neîncetat, codițele îi scânteiau pe când întorcea capul vioi în toate părțile, dar în loc de orice alt zgomot nu se auzea decât păcănitul stins al proiectorului. Camera îmi era cunoscută: mă reîntorsesem în odaia copilăriei mele. Pe jos, bucăți dintr-un joc de construit: mici cilindri, coloane, prisme, conuri. Printre ele, bucle de film alb-negru, developat, împrăștiate peste tot. Iar într-un colț mai e cineva, aproape estompat de focul palid al oglinzii de la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut ordine în cameră, pentru că nu suport să scriu într-o odaie în care cărțile nu sânt una peste alta, aliniate la muchie, borcanul de nes la locul lui pe tavă, cu cuțitul și lingurița, patul făcut și pantofii așezați la linia covorului. Am de gând să ies, ca să iau aer și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
când în când câte o carte... Pe acest Zauberberg, în vila pierdută-n pustietate ca un craniu albit de ploi și zăpezi, înfășurat în liniștea pădurilor, încetează lumea cu adevărurile ei ramificate într-o rețea orizontală și iluzorie. Singur în odaia încinsă, poți coborî în fine în lumea ta, în adevărul tău, în tot ce există adânc și enigmatic în tine, dacă ești în stare să-ntîmpini cu același 45 curaj abjecția și sublimul, dezastrul și mântuirea, arhanghelul și estropiatul... în prima
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apropia de câte un presse-papier de pe birouri, explora fața ridată a câte unei dactilografe și pornea apoi spre ușă, care se deschidea f ăcînd loc altei perspective. Ce palat era acesta? Și unde, în stânca moale a creierului, își săpa odăile și galeriile? într-unui dintre cele șase straturi ale neocortexului? Mai adânc, în talamus sau în hipocamp? în cărnița ușor fumurie a zonei lui Broca? în fascicolul Vicq d'Azyr? Sau poate, mai curând, în declanșatorul magic al somnului cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
obsesiei mele, și nu e cu putință să ies din el, așa cum nu poți părăsi firul propriei vieți... Fata s-a ridicat și a-nceput să-și caute hainele pe bâjbâite. Până la urmă a aprins lumina, care a umplut deodată odaia de urâțenie și sordid. O priveam cu ură pe când se îmbrăca fără nici un cuvînt: virilă, țărănoasă - o slujnică. Eram stors, stors pe dinăuntru. Drace, sperma e creier, e memorie. Parcă un canalicul ar lega direct carnea albă a minții de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de la fereastră sau o incendiere, stropit cu benzină, ori altceva, și mai atroce, ar fi fost oricum sfârșitul. Un eșec aici, la Cumpătu, ar fi același lucru. Poate că totuși vindecarea este posibilă, acum, ca o ultimă șansă, închis în odaia asta minusculă, retez acest text din carnea minții mele cum mi-aș extirpa singur, în oglindă, o rumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascunsă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii. Cu cât
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
arzând în soare, de pragul ușii, suspendat parcă în gol. O vale plină de flori, cu un râu de fluturi multicolori curgând prin aerul însorit, străvăzând în centru doi adolescenți goi, ținîn-du-se de mână și privindu-se-n ochi. O odaie de mansardă cu o masă, un scaun și-un pat, în care un cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu capul pe masă, cu părul căzut, cenușiu, împrăștiat ca puful de păpădie peste teancul de manuscrise din care izvorăsc raze galbene
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un pat, în care un cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu capul pe masă, cu părul căzut, cenușiu, împrăștiat ca puful de păpădie peste teancul de manuscrise din care izvorăsc raze galbene de lumină. Părinții mei făcând dragoste într-o odaie mizeră de mahala. Un copilaș în țarcul lui cu zornăitoare întinzînd mâna, și ursul de cauciuc tîrîndu-se singur către el pe cearșaf. Ceva mă oprea să pătrund dincolo de uși (spațiul de după una dintre ele era umplut doar de un ochi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am plâns apoi săptămâni întregi după rochițele și păpușile mele, dispărute pentru totdeauna... 180 Toate astea-mi veneau deodată în minte, cu presiunea enormă a unui arc comprimat cu efort ani de zile, pe când mă dizolvam în fericirea și suferința odăii interzise. Zîmbindu-mi de bun venit, copilul spectral se ridică în picioare și mă cuprinse după mijloc, lipindu-și capul cu tâmple aurii de șoldul meu. Geamăna mea dragă, soră pierdută și găsită din nou! Am rămas așa multă vreme, lipiți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la aceeași editură. A primit premiul „Tânărul Jurnalist al Anului 2007“ (secțiunea Cultură), acordat de Freedom House. Site personal : www.adinarosetti.ro. MIRUNA RUNCAN este scriitoare și critic de teatru. A debutat cu poezie în 1973 și a publicat culegerile Odaia de asediu (Dacia, 1983) și Hermandria (Cartea Românească, 1986 ; Liternet, 2009). Dintre cele mai recente volume amintim : Actori care ard fără rest (Fundația „Camil Petrescu“, 2011), Bungee Jumping (Limes, 2011), Signore misterioso. O anatomie a spectatorului (Unitext, 2012). A alcătuit
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
urcuș la mănăstire, de parcă aceste clipe de oboseală în autobusul supraaglomerat mi-ar fi ocupat fără voia mea întreaga existență, nu mă întărește decât gândul că în cel puțin două ore voi putea respira aerul copilăriei mele că voi regăsi odaia în care am crescut, că mi se va părea că trece cu pasul egal prin curtea mănăstirii părintele Ioan, că, numai așa rezist bărbătește zăpușelii din autobus, geamurile sunt toate închise din cauza prafului ce se ridică pe drumul uscat, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la Cruce cu mult înaintea celor care au venit deodată cu mine cu autobusul, din mers întind mâna spre prunul încărcat, lăsat peste cărare, ajung la câteva prune pe care le zdrobesc zemoase între dinți, cum îmi voi regăsi oare odaia la mănăstire?! plină de lume, mănăstirea neîncăpătoare, neputând oferi adăpost la atâția oameni, cum dormeau în biserică pe jos, sau în vechea casă de primire pe un pat imens de scânduri și acoperit cu paie, pe atunci eu locuiam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în biserică pe jos, sau în vechea casă de primire pe un pat imens de scânduri și acoperit cu paie, pe atunci eu locuiam în casă cu părintele Ioan, abia după ce a venit Theo la mănăstire m-am mutat lângă odaia lui în casa cu prispă, se vede deja Crucea, ridicată la ieșirea din sat, la întretăierea vechilor drumuri, drumul ce ducea la Carieră, demult închisă, și drumul cel lung către mănăstire, drumul forestier, mă opresc lângă Crucea înaltă numai cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nedrepte ale celor mari, Va fi o cheltuială în plus, nici nu-ți dai seama cât ne va costa o nouă pictură?! Metrul de pictură este astăzi, și eu cu ochii plecați la covorul persan, tot nou probabil, din fosta odaie a părintelui Ioan, Comisia, Daniel, va scotoci tot, va scoate la iveală și ce nu vrem, tu-l știi pe părintele Ioan, n-a ținut niciodată nici un fel de socoteli, n-a făcut hârtii, cine mai știe câți bani s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu rău de înălțime și piatra dură lucrată cu trudă după planurile tainice ale Maestrului, se spune că nu doarme de teamă ca nu cumva, printr-o vrajă dibace, cineva să-i fure faimoasele desene, toată noaptea arde opaițul în odaia lui, la picioarele mele Roma și-aș rămâne aici o veșnicie așteptând să-mi crească aripi, să-mi iau zborul, Tibrul strălucind viu printre zidurile vechi ale Romei, ar fi trebuit s-o aduc cu mine și pe Mireille, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintelui Ioan tot nu încerci să te căiești, Părintele Ioan mă privește blând, cu o bunătate care stoarce din mine tot răul, stăm afară pe laviță, în soarele ce-și începe coborâșul de seară, pe Daniel l-a trimis în odaia lui să citească, M-a trimis în odaia mea să citesc dintr-o carte de rugăciuni, dar eu îmi ridicam ochii pe fereastra îngustă de deasupra mesei mele de lemn, fereastra dă în curtea mănăstirii spre lavița pe care stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Părintele Ioan mă privește blând, cu o bunătate care stoarce din mine tot răul, stăm afară pe laviță, în soarele ce-și începe coborâșul de seară, pe Daniel l-a trimis în odaia lui să citească, M-a trimis în odaia mea să citesc dintr-o carte de rugăciuni, dar eu îmi ridicam ochii pe fereastra îngustă de deasupra mesei mele de lemn, fereastra dă în curtea mănăstirii spre lavița pe care stau părintele Ioan și Theo, din plecarea grăbită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fratelui Nicodim, Ăsta nu-i lucru curat, să cadă în biserică, cartea mea de rugăciuni rămâne deschisă pe masă, eu cu ochii pe fereastra joasă la părintele Ioan și la Theo care pe laviță, Pe Daniel l-a trimis în odaia lui să citească, și eu îi pusesem întrebarea gravă părintelui Ioan, crezi, părinte, că fapta mea nebunească l-a supărat într-atât, Nu, fiul meu, meșterul Luca nu mai e tânăr, duminică seara când s-a întors de acasă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]