4,587 matches
-
care a ținut pumnalul și-a înjunghiat pe la spate vecinul”. François-Poncet și atașatul militar francez la Roma, generalul Henri Parisot, au declarat că Franța nu ar fi declanșat un „război inopinat” ("guerre brusquée"), ceea ce înseamnă că francezii nu planificaseră o ofensivă împotriva Italiei, având în vedere diminuarea resurselor militare ale țării. Mai târziu în cursul aceleiași zile, Mussolini s-a adresat mulțimii din fața Palazzo Venezia din Roma. El a declarat că a implicat țara în război pentru rectificarea frontierelor sale maritime
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
armée") și a fost redenumită „Armata Alpilor” ("Armée des Alpes")și trecută sub comanda generalului René Olry. În eventualitatea unui război cu Italia, în august 1938 a fost conceput la insistențele generalilor Gaston Billotte și Maurice Gamelin un plan pentru „ofensiva generală pe frontul din Alpi” ("offensive d'ensemble sur le front des Alpes"). Detașamentul de armată francez a fost prin urmare desfășurat pentru acțiuni ofensive în septembrie 1939. Olry a primit însă ordin să nu atace pozițiile italiene decât dacă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
nevoie în lupte, în timp ce restul nu erau încă. Italia era pregătită că, în caz de război, să desfășoare un lupte simultane defensive pe fronturile francez și iugoslav, pentru apărare pe frontul francez în cazul unei agresiunea Parisului, sau pentru o ofensivă în Iugoslavia, în condițiile neutralității franceze. Nu existau planuri pentru o ofensivă împotriva Franței. Pe frontiera cu Franța, fuseseră mobilizate 18 divizii de infanterie și patru divizii de vânători de munte, aproximativ 300.000 de oameni în toatal. Aceste divizii
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în caz de război, să desfășoare un lupte simultane defensive pe fronturile francez și iugoslav, pentru apărare pe frontul francez în cazul unei agresiunea Parisului, sau pentru o ofensivă în Iugoslavia, în condițiile neutralității franceze. Nu existau planuri pentru o ofensivă împotriva Franței. Pe frontiera cu Franța, fuseseră mobilizate 18 divizii de infanterie și patru divizii de vânători de munte, aproximativ 300.000 de oameni în toatal. Aceste divizii ocupaseră poziții defensive, în principal la intrarea în văi, cu artileria poziționată
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Graziani, generalul Mario Roatta, a rămas la Roma să transmită ordinele lui Mussolini pentru front. Numeroase dintre ordinele lui Roatta, precum „fiți pe urmele inamicului; cu curaj, cutezător, în urmărire”, au fost rapid contrazise de Graziani. Graziani se aștepta ca ofensiva din Alpi să se încheie cu un eșec și, pentru a-și salva poziția pe de-o parte și pentru a arunca vina asupra altora, subordonați și superiori, pe de altă parte, el a păstrat toate minutele întâlnirilor sale de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
iunie, douăsprezece bombardiere Savoia-Marchetti SM.81 decolate de pe aeroporturile din arhipelagul Dodecanez au executat primul bombardament asupra unei baze navale britanice - cea din Alexandria. Un bombardier italian a rămas fără combustibil, prăbușindu-se în mare pe drumul de întoarcere. În timpul ofensivei generale din 21-24 iunie, "Regia Aeronautica" a bombardat fortificațiile franceze ale Liniei Alpine, fără să obțină rezultate notabile. Generalul Giuseppe Santoro avea să declare că strategia italiană a fost incoerentă - fortificațiile franceze fuseseră proiectate să reziste proiectilelor grele și erau
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
înțelegeri cu Germania, Mussolini a considerat că este imperativ pentru italieni să treacă la acțiuni ofensive mai înainte ca să se semneze un armistițiu. El a ordonat în această zi Grupului de Armată Vest să se pregătească în trei zile pentru ofensivă - acest termen fiind unul nerealist și prea ambițios. Badoglio a încercat să demonstreze că transformarea dispozitivului trupelor din unul defensiv în unul ofensiv ar dura pe puțin 25 de zile. Din acest motiv, Marele Stat Major a transformat ordinul lui
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
amploare cu cele ale aliaților. Cavagnari prefera să utilizeze flota de suprafață pentru minarea Strâmtorii Siciliei, iar flota de submarine pentru un atacuri susținute împotriva flotei aliate de suprafață. În condițiile în care Franța pierdea continuu pe frontul cu Germania, ofensiva navală gândită de aliați nu a mai fost întreprinsă. În schimb, patru crucișătoare franceze, sprijinite de trei distrugătoare, au efectuat o misiune de patrulare în Marea Egee în primele zile ale războiului, în vreme ce cele mai multe submarine franceze au rămas nefolosite. În locul marșului
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
să intre în contact cu inamicul. La ora 20:50, Roatta a trimis un ordin pentru trupelor să „execute de îndată mici operațiuni ofensive [și ] să ia contact cu inamicul pretutindeni, pentru hărțuirea forțelor inamicului cât mai dur cu putință”. Ofensiva principală trebuia să fie declanșată „cât mai curând cu putință [dar] nu mai târziu de 23 iunie” ("al più presto possibile ... non oltre il 23 corrente"). În dimineața zilei de 20 iunie, Mussolini i-a cerut lui Badoglio să înceapă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
principală trebuia să fie declanșată „cât mai curând cu putință [dar] nu mai târziu de 23 iunie” ("al più presto possibile ... non oltre il 23 corrente"). În dimineața zilei de 20 iunie, Mussolini i-a cerut lui Badoglio să înceapă ofensiva în dimineața zilei următoare, afirmând „Nu vreau să sufăr rușinea ca germanii să ocupe Nisa și să ne-o cedeze”. Badoglio i-a ordonat lui Graziani: „Mâine, pe 21, la declanșarea acțiunii la ora 3:00, Armatele I și a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cursul zilelor de mânie și poimâine, vor trimite coloane de blindate dinspre Lyon în direcțiile Chambéry, Saint-Pierre de Chartreuse și Grenoble. Graziani și-a modificat ordinul pe 16 iunie - acum, obiectivul principal era Marsilia. Această ultimă versiune a planului de ofensivă avea doar două acțiuni principale - Operațiunea "M" prin pasul Petit-Saint-Bernard și operațiunea "R" de-a lungul Rivierei. Ofensiva din pasul Maddalena a fost redusă la o acțiune de diversiune. Primul obiectiv al Operațiunii "M" era cucerirea orașului Albertville, respectiv al
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Chartreuse și Grenoble. Graziani și-a modificat ordinul pe 16 iunie - acum, obiectivul principal era Marsilia. Această ultimă versiune a planului de ofensivă avea doar două acțiuni principale - Operațiunea "M" prin pasul Petit-Saint-Bernard și operațiunea "R" de-a lungul Rivierei. Ofensiva din pasul Maddalena a fost redusă la o acțiune de diversiune. Primul obiectiv al Operațiunii "M" era cucerirea orașului Albertville, respectiv al Operațiunii "R" orașul Menton. La ora 20:00 a zilei de 20 iunie, Mussolini a contramandat ordinul de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
când de condițiile meteo improprii, focul mortierelor franceze a distrus șase din cele opt turele blindate ale fortului italian. sub acoperirea ceții, tunurile cele două turele rămase neatinse au continuat să tragă până la armistițiu. Pe 21 iunie, a început principala ofensivă italiană. În dimineața acelei zile, trupele italiene au traversat frontiera franceze în mai multe puncte de-a lungul frontului. La început, ofensiva italiană s-a bucurat de un anumit grad de succes. Liniile defensivei franceze erau slăbite de mutarea unor
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
tunurile cele două turele rămase neatinse au continuat să tragă până la armistițiu. Pe 21 iunie, a început principala ofensivă italiană. În dimineața acelei zile, trupele italiene au traversat frontiera franceze în mai multe puncte de-a lungul frontului. La început, ofensiva italiană s-a bucurat de un anumit grad de succes. Liniile defensivei franceze erau slăbite de mutarea unor trupe din Alpi pe frontul împotriva germanilor. Forțele italiene care atacau pe Riviera - aproximativ 80.000 de oameni, inclusiv rezervele - au înaintat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
înaintat. Chiar și azi, ele nu au fost capabile să treacă și s-au oprit în fața primului punct francez întărit care a rezistat.” Mussolini a dat vina pe felul de a fi al italienilor pentru eșecurile din prima zi a ofensivei. După semnarea armistițiului, subliniindu-și nefericirea, el a remarcat faptul că a fost vorba „mai degrabă de un armistițiu politic decât unul militar după doar cincisprezece zile de război - dar el ne pune în mână un document bun.” Mitcham consideră
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
adaugă că această campanie a fost o umilință pentru Mussolini. Paul Henry Collier caracterizează atacul italienilor ca fiind „nefericit”, iar contribuția italiană la victoria Axei împotriva Franței drept „neînsemnată”. Istoricul italian Giorgio Rochat a scris că „rezultatul final a marii ofensive italiene a fost de-a dreptul mizerabil”. Istoricii J. E. Kaufmann și H. W. Kaufmann au subliniat la rândul lor modul în care „șapte divizii franceze ... au reușit să oprească grupul de armată italian de mai mult de treizeci de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
mitraliere." În octombrie 1915 a fost avansat la gradul de general de infanterie și numit general-adjutant și comandant al "Armatei 7" de pe Frontul de Sud-Vest. Sub comanda sa, Armata 7 a câștigat o serie de victorii pe râul Strâpa, în timpul ofensivei Brusilov din vara și toamna anului 1916. După revoluția din februarie, la începutul lunii aprilie 1917, a fost numit asistentul regelui Ferdinand I al României, comandantul suprem al Frontului Românesc, înființat în decembrie 1916, după înfrângerea forțelor române în campania
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
române în campania anului 1916. În realitate, generalul Șcerbaciov era comandantul de fapt al Frontului, care avea în compunerea sa patru armate rusești și două armate române. În iulie 1917, forțele Armatei 2 române sprijinite de trupele ruse au declanșat ofensiva de la Mărăști, pe care Șcerbaciov a fost nevoit să o anuleze în plină acțiune victorioasă, din dispoziția șefului Guvernului provizoriu din Rusia, Aleksandr Kerenski, ca urmare a ruperii frontului din Galiția, la Ternopol, de către forțele germane. În iulie și august
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
nevoit să o anuleze în plină acțiune victorioasă, din dispoziția șefului Guvernului provizoriu din Rusia, Aleksandr Kerenski, ca urmare a ruperii frontului din Galiția, la Ternopol, de către forțele germane. În iulie și august 1916, forțele ruso-române au reușit să oprească ofensiva lansată de forțele germane de sub comanda feldmareșalului August von Mackensen, în Bătălia de la Mărășești. După Revoluția din Octombrie, generalul Șcerbaciov a reușit, pentru un timp, să limiteze propagarea influenței și agitației bolșevice în rândul trupelor. A reușit, astfel, ca Comitetul
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
sau Imperiul Mongol. Într-o fază târzie, portul a deservit însă și nevoi ale negustorilor sași din Transilvania. Decăderea sa a survenit într-un context în care ca urmare a revirimentului spiritual islamic produs spre 1340, s-a declanșat o ofensiva mongolă împotriva coloniilor occidentale din întreg spațiul pontic, context asociat atât cu refluxul autorității bizantine ca urmare a unui conflict cu genovezii, cât și cu refluxul ulterior al autorității mongole stabilizatoare sub presiunea unei contraofensive creștine. Ca efect al tulburărilor
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
restul celorlalte regiuni românești, în perioada secolelor XII-XIV Vicina a fost unul dintre centrele bisericești mai însemnate din arealul Dunării inferioare și una dintre metropolele sediu de debut al contrapropagandei ortodoxe. Într-un moment în care Biserica Catolică era în ofensivă pe mai multe fronturi misionare, atât în zona Carpaților sau sud-vestul Rusiei cât și la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică, într-un teritoriu tot mai frecventat de negustorii și prelații catolici Vicina a devenit astfel în secolul al
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
timp de un secol asupra teritoriilor Dunării de Jos cu consecințe benefice, asupra schimburilor comerciale din zonă. Conform opiniei acestuia, printre factorii determinanți ai decadenței s-ar fi aflat și refluxul treptat al autorității mongole din spațiul extracarpatic - sub presiunea ofensivei creștine coordonate de Ludovic cel Mare. Totuși, politica anticreștină a hanului Geanibek precum și anarhia din Imperiul mongol, au avut pe termen mai lung drept consecință regresul comerțului din Marea Neagră și reorientarea rutelor comerciale, reorientare în urma căreia Vicina - aflată într-o
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
al orașului, potențial care s-a manifestat prin susținerea financiară a noului scaun, cât și mai ales ca răspuns la misiunea catolică din afara arcului carpatic. Aceasta s-a petrecut într-un moment în care Biserica Catolică era din nou în ofensivă pe mai multe fronturi misionare, atât în zona Carpaților sau sud-vestul Rusiei cât și la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică, iar Patriarhia Ecumenică de la Niceea era interesată de contra-propaganda confesională într-un teritoriu tot mai frecventat de negustorii
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
fixa în scaunele lor pe ierarhii subordonați. Ca urmare, Macarie a promis până la urmă că nu-și va părăsi postul. Până spre mijlocul secolului al XIII-le importanța culturală a mitropoliei a scăzut tot mai mult, într-un ținut supus ofensivei mongole și cu un număr de credincioși ortodocși aflați în scădere. În deceniul al patrulea, scaunul mitropolitan a ajuns disprețuit și coborât în rang, supus fiind „barbarilor” și păstorind puțini creștini. Mitropolia a ființat aici până în preajma anului 1359, moment
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Overloon din sud-estul Olandei în perioada 30 septembrie - 18 octombrie 1944. Bătălia, care s-a încheiat cu victoria aliaților, a fost parte a „Operațiunii Aintree” - eliberarea localităților Overloon și Venray. În septembrie 1944, aliații au lansat Operațiunea Market Garden, o ofensivă de mare amploare lansată de la granița olando-belgiană prin sudul Olandei, Eindhoven și Nijmegen spre podul de peste Rin de la Arnhem, având ca obiectiv forțarea cursului Rinului și depășirea liniei Siegfried, ca prima fază în asaltul final spre Berlin. Forțele aeropurtate aliate
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]