4,332 matches
-
să fie de acord cu cererea boierilor de a-l trimite pe prințul Vladislav la Moscova și de a fi convertit la ortodoxism. În schimb, a propus ca acesta să domnească în calitate de regent, iar această propunere a condus la reluarea ostilităților. Vladislav a încercat să-și recapete tronul țarului prin organizarea unei campanii în 1616. În ciuda unor victorii militare, el a fost în impasibilitatea de a captura Moscova. Comunitatea a câștigat unele teritorii disputate în Armistițiul Deulino, dar Vladislav nu a
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
încurajeze și chiar să impună copilului respectarea programului de legături personale decis de către instanță. În această speță instanța spune următoarele: ""se poate întâmpla, în asemenea situații, ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se defuleze, transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o resimte față de fostul soț, care, deși, poate întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta din urmă (n.n. părintele nerezident) ca părinte, fiind lipsită de justificare din punctul de vedere
Drept de găzduire vremelnică a copilului () [Corola-website/Science/322870_a_324199]
-
schimbări teritoriale rezultate în urmă Primului Război Balcanic. Cele două părți semnatare au fost Liga Balcanică (Șerbia, Grecia, Bulgaria și Muntenegru), ieșită victorioasa, respectiv partea învinsă, Imperiul Otoman. Marile Puteri erau reprezentate de Regatul Unit, Germania, Rusia, Austro-Ungaria și Italia. Ostilitățile au încetat la 2 decembrie 1912. Au fost disputate trei aspecte: Tratatul a fost negociat la londra într-o conferință internațională deschisă în decembrie 1912, în urma declarației de independență a Albaniei, de la 28 noiembrie 1912. Austro-Ungaria și Italia susțineau ferm
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
la Washington Race Course, unde astăzi se află Hampton Park. Locul a fost folosit temporar de către Confederație drept lagăr de prizonieri de război unioniști în 1865, și ca groapă comună a soldaților unioniști care au murit acolo. Imediat după încetarea ostilităților, negrii au exhumat cadavrele din gropile comune și le-au reînmormântat în morminte individuale. Ei au construit un gard în jurul cimitirului cu un arc la intrare și l-au declarat cimitir al Uniunii. La 1 mai 1865, o mulțime de
Memorial Day () [Corola-website/Science/322039_a_323368]
-
cert însă că pictorul "n-avea tragere de inimă pentru politica legionară, la care aderase, totuși, din sărăcie" (Mihai Pelin). 1941 mobilizat, cu gradul de caporal t.r., în compania sanitară a Spitalului Militar "Regina Maria" din București. După începerea ostilităților este transferat la secția de propagandă a Marelui Stat Major, sub comanda locotenentului arhitect G.M. Cantacuzino. În iarna acelui an a locuit la Odesa, împreună cu pictorii Gheorghe Vânătoru și Constantin Mihalcea. Li s-a alăturat acestora și Dan Ialomițeanu. "Anatol
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
să accepte această poziție . Starea de spirit a celor de la Tbilisi era foarte diferit. Armenii au făcut mari presiuni asupra conducerii republicii ca să refuze oferta. Mai mult, ei au afirmat că între Armenia și Imperiul Otoman există starea de război . Ostilitățile au reizbucnit, iar trupele otomane și-a zdrobit adversarii, le-au străpuns liniile și au cucerit un teritoriu important, ajungând practic pe liniile de demarcație din perioada antebelică. O nouă conferință de pace a fost deschisă la Batumi pe 11
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
a început când coloniștii (originari în principal din Statele Unite) din provincia mexicană Texas s-au răzvrătit împotriva guvernului centralist mexican. După un deceniu de dispute politice și culturale între guvernul mexican și populația din ce în ce mai mare de coloniști americani din Texas, ostilitățile au izbucnit în octombrie 1835. "Texianii" (coloniști anglofoni) nu căzuseră de acord dacă scopul lor final trebuie să fie independența sau revenirea la Constituția mexicană din 1824. În vreme ce delegații din organismul conducător provizoriu - "Adunarea Consultativă" (în spaniolă „Consultation”) - dezbăteau asupra
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
puternic discriminați de autorități. Autoritățile mexicane au pus pierderea Texasului pe seama intervenției Statelor Unite. Deși Statele Unite au rămas oficial neutre, 40% din cei înrolați în armata texiană între 1 octombrie și 21 aprilie proveneau din Statele Unite și erau veniți după declanșarea ostilităților. Peste 200 din voluntari erau membri ai Armatei Statelor Unite; niciunul nu a fost pedepsit atunci când s-a întors la post. Cetățeni americani au furnizat și provizii și bani cauzei independenței texianilor. În următorul deceniu, politicienii mexicani au denunțat frecvent Statele Unite
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
ale regimului mandatar britanic în Palestina (noiembrie 1947-mai 1948) și al Războiului arabo-israelian din anii 1948-1949 de a împiedica formarea în Palestina a statului evreiesc Israel;2/ exodul, voluntar sau involuntar, al unei mari părți a arabilor palestinieni în cursul ostilităților dintre arabi și evrei în Palestina în anii 1947-1949, care a dus la crearea problemei refugiaților palestinieni, sau amândouă. Inițial termenii folosiți de arabii palestinieni pentru anul fatidic 1948 au fost Sanat al hudjaiydj sau Sanat al hidjra (Anul exodului
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
au respins rezoluția 181 din 29 noiembrie 194 a Adunării Generale a ONU care a chemat la împărțirea teritoriului Palestinei sub mandat britanic în două state, arab și evreiesc. La 1 decembrie 1947, încă sub regimul mandatar britanic, au izbucnit ostilități între arabi și evrei, care au luat amploarea unui război civil. La 15 mai 1948 mandatul Marii Britanii asupra Palestinei a luat sfârșit. Cu câteva ore mai înainte,întrunită la 14 mai 1948, pentru a nu profana sâmbăta, conducerea evreiască a
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
de armistițiu, între Israel, de o parte, Transiordania (care a cucerit Ierusalimul de est si teritoriul cunoscut de atunci ca Malul de vest sau Cisiordania) și Egiptul (care a menținut controlul asupra Fâșiei Gaza), pe de altă parte. La capătul ostilităților circa 711,000 arabi palestinieni s-au văzut refugiați și fără domicilii. Ei reprezentau circa 50 % din populația arabă a Palestinei sub mandat britanic, și 80% din populația arabă palestiniană a teritoriului ajuns sub controlul Israelului. Circa jumătate din ei
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
Bosnia și a nepoților Vukan și Marcu ca "župani" în Raška. Cei doi frați erau fii ai lui Constantine Bodin jumate-frate Petrislav, care a guvernat Raška în cca. 1060-1074. Totuși, după moartea lui Robert Guiscard în 1085, Constantin Bodin întâmpina ostilitatea Imperiului Bizantin, care au recuperat Durazzo și se pregăteau să-l pedepsească pe regele de Doclea pentru luarea părții normanzilor. Campania bizantină contra Doclea este cam între 1089 și 1091, și putea avea ca succes final luarea lui Constantin Bodin
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
nu este nazist și nu susține persecuția unei rase particulare sau a oricărei rase, fie ea albă sau nu”. În general, black metalul național socialist combină credințele neonaziste, cum ar fi fascismul, supremația rasială, separatismul rasial, antisemitismul, xenofobia, homofobia) cu ostilitatea față de religiile „straine”, precum creștinismul, iudaismul, islamul etc. Formațiile promovează păgânismul etnic european, ocultismul și satanismul. Hendrik Mobus din Absurd a descris nazismul drept „cea mai perfectă și realistă sinteză a conceptului satanist de „vointa de putere”, a darwinismului social
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
acestă regiune. Astfel, Marea Unire din 1918 a trebuit să fie susținută de Armata Română prin mijloace specifice, într-un context în care forțele înarmate inamice ale unor state ca Ungaria, Rusia Sovietică și Ucraina Sovietică au executat acte de ostilitate militară, intervenind în treburile interne ale României reîntregite, sprijinind și încurajând grupuri minoritare etnic și politic. Populația ținutului Hotin la recensământul din 1897, pe vremea când ținutul constituia un uezd al guberniei Basarabia, era majoritar formată din ucraineni (55,3
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
al II-lea de Taranto și Antiohia în acțiunea de cucerire a castelului Basento, din cadrul comitatului de Montescaglioso asupra căruia Roger avea pretenții. Cu sprijinul papei Calixt al II-lea, a fost totuși încheiat un trat, care a pus capăt ostilităților dintre descendenții lui Tancred de Hauteville. Tancred a fost recunoscut în poziția de conte de Brindisi. Tancred a devenit parte a marii coaliții a rebelilor, care mai includea pe principele Robert al II-lea de Capua, contele Rainulf al II
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
în anii '20, fuseseră aliați ai normanzilor din Aversa și Capua cu doar câteva mici excepții. Încorporarea Neapolelui în statului familiei de Hauteville a durat 60 de ani pentru fi dusă la îndeplinire, începând din 1077. În vara lui 1074, ostilitățile au început să se manifeste între Richard I de Capua și Robert Guiscard. Ducele Sergiu al V-lea de Neapole s-a aliat cu cel din urmă și și-a transformat propriul oraș în centru de aprovizionare pentru trupele lui
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
I de Capua și Robert Guiscard. Ducele Sergiu al V-lea de Neapole s-a aliat cu cel din urmă și și-a transformat propriul oraș în centru de aprovizionare pentru trupele lui Guiscard. Firește, această atitudine i-a atras ostilitatea lui Richard, care se bucura și de sprijinul papei Grigore al VII-lea. În iunie, Richard a asediat Napoli, însă doar pentru scurtă vreme. Richard, Robert și Sergiu au început curând negocieri cu Grigore al VII-lea prin medierea lui
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
săi. Așa era și Bilal, sclavul negru care va fi răscumpărat de Abu Bakr-prietenul și socrul profetului, care a devenit primul muzein al Islamului. Bogații, înfricoșați de propagandă care i-a făcut să surâdă, apoi i-a iritat, trec la ostilități. Mahomed încerca să convingă oamenii să-l venereze pe Allah ca zeul suprem în sanctuarul de la Kaaba. Provăduia de asemenea egalitatea tuturor oamenilor în fața lui Allah, comunitatea având datoria de a combate sărăcia și sclavia.Mahomed le spunea adepților să
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Bilal ibn Rabah pentru a sublinia egalitatea tuturor oamenilor în fața lui Allah. Exceptând câțiva convertiți din familia și apropiații săi, mesajul a atras numeroase elemente defavorizate din societatea de la Mecca. Critica socială și caracterul radical al monoteismului predicat au declanșat ostilitățile cu tribul qurayshit. Nu se putea atinge de el căci Mahomed era aflat sub protecția clanului său, hashemit. Sunt persecutați adepții acestuia. Un număr mare se refugiază la curtea regelui creștin din Abisinia, din Etiopia. La scurt timp, în 619
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
conducerea sa este organizată viața religioasă a convertiților. Pe când se afla la Medina, profetul a cerut ca rugăciunea să fie îndreptată inițial spre Ierusalim, orașul sfânt al evreilor și creștinilor. Dar după ce a adoptat o atitudine de neîncredere și de ostilitate față de evrei , a ordonat ca rugăciunea să fie îndreptată spre Mecca.Recomandările sale, chemările muzeinului, rugăciunea în comun de vineri, vălul femeilor, demnitatea pretinsă fidelilor și imam-ilor lor presupun un cadru urban. În anul 624 , la doi ani după ce
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
ambelor părți, numirea comună de către Prusia și Danemarca a unui guvern pentru ducate, care trebuia sâ înlocuiscă guvernul interimar. Pe 26 august 1848 armistițiul cu o durată 7 luni a fost semnat la Copenhaga. În anul următor, după expirarea armistițiului, ostilitățile au fost reluate.
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
Un mercenar este o persoană care este special recrutată în țară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict armat care ia parte la ostilități în special în vederea obținerii unui avantaj personal și căreia îi este efectiv promisă, de către o parte la conflict sau în numele ei, o remunerație superioară aceleia promise sau plătite combatanților având un grad și o funcție analoge în forțele armate ale
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
pentru răsturnarea unui guvern sau pentru subminarea ordinii constituționale a statului și care sunt motivați în principal de promisiunea câștigurilor materiale private. Articolul 1.2 include în rândul mercenarilor și acele persoane care nu iau parte în mod direct la ostilități, dar participă activ la planificarea uni lovituri de stat. În ceea ce privește Articolul 47 al Protocolului I al Convenției de la Geneva se consideră că a fost redactat pentru acoperirea activității mercenarilor din Africa postcolonială și nu abordează în mod corespunzător utilizarea societăților
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
asigure că obiectul contractului nu autorizează acțiuni specifice armatei guvernamentale, de exemplu atacuri sau raiduri preventive. Pe de altă parte, civilii din cadrul forțelor armate ale SUA își pierd protecția prevăzută de legile războiului în cazul în care participă direct la ostilități. Inspectorul General al SUA a respins pe 18 august obiecțiunile împotriva prevederii conform cărora companiile private care aveau contract cu armata SUA ar fi violat Legea Anti-Pinkerton Act, arătând că acești contractori privați asigurau persoane și vehicule de escortă, forță
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
În noaptea de 29 spre 30 mai, generalul Zadik (comandantul div. a 8-a română) se întâlnește cu generalul Kraliczek (comandantul diviziei a 4-a polonă) la Otânia. Unitățile Armatei Române au staționat în orașele principale, precum Stanislau și Colomeea. Ostilitățile dintre polonezi și ucraineni continuă, iar trupele române rămân în Pocuția până când polonezii aduc suficiente trupe cu care să ocupe provincia, așa că trupele române încep retragerea la 17 august și o încheie la 25 august, stabilindu-se pe frontiera estică
Ocupația românească a Pocuției () [Corola-website/Science/327657_a_328986]