13,778 matches
-
mulțumire și îi binecuvântă făcând semnul crucii. Văzând acest lucru, mulțimea începu să se frământe. Cei care încercau să se apropie cât mai mult de palanchin ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța rândurile din față. Însă, palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
alb imaculat. Apoi își plecară capetele la unison. În naos stăteau în picioare în întâmpinarea palanchinului doisprezece cardinali simbolizându-i pe apostoli, în cele câteva zeci de sfeșnice de argint dimprejurul altarului pâlpâiau flăcările lumânărilor și toată suflarea aștepta ca Papa Paul al V-lea să înceapă slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe partea stângă, câțiva oameni se ridicară în picioare. Săriră lângă palanchinul aflat în trecere și unul dintre ei strigă primele cuvinte pe care le auzea mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe partea stângă, câțiva oameni se ridicară în picioare. Săriră lângă palanchinul aflat în trecere și unul dintre ei strigă primele cuvinte pe care le auzea mulțimea ce înțesa bazilica. În acel moment, Papa, care își ridicase mâna dreaptă lângă obraz, tocmai se pregătea să facă în liniște semnul crucii. Dar întâlnind privirile stăruitoare ale celor trei bărbați aliniați sub ochii săi, își întrerupse gestul. Papa băgă de seamă că erau măslinii la chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzea mulțimea ce înțesa bazilica. În acel moment, Papa, care își ridicase mâna dreaptă lângă obraz, tocmai se pregătea să facă în liniște semnul crucii. Dar întâlnind privirile stăruitoare ale celor trei bărbați aliniați sub ochii săi, își întrerupse gestul. Papa băgă de seamă că erau măslinii la chip precum arabii, dar aveau nasurile mici și părul bine strâns la spate. Erau orientali. Dar nu putea spune din ce țară veneau. Purtau cu toții niște haine lungi care le cădeau până la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bine strâns la spate. Erau orientali. Dar nu putea spune din ce țară veneau. Purtau cu toții niște haine lungi care le cădeau până la picioare și erau încălțați cu un fel de șosete scurte și albe și cu niște sandale neobișnuite. Papa își dădea seama că unul dintre ei se plângea de ceva anume, dar nu înțelegea limba în care-i vorbea. Suntem japonezi! strigă Tanaka plin de înflăcărare. Suntem soli veniți din Japonia. Trei călugări încercară să-i îndepărteze pe japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încet pe dragii lor arși de soare. Vă rugăm... Văzând cum cei trei orientali pe care-i țineau de umeri își plecară capetele adânc, cu umilință, călugării își slăbiră strânsoarea. Înțeleseseră că nu erau nici nebuni, nici răuvoitori. Căutând ajutor, Papa își îndreptă privirea către cei îngenuncheați în spatele orientalilor. Simțea că aceștia cereau ceva cu desperare și voia să știe ce anume doreau. Deși privirea Papei căzu asupra lui, Velasco nu se mișcă din mulțimea de oameni. Nici nu rosti vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
umilință, călugării își slăbiră strânsoarea. Înțeleseseră că nu erau nici nebuni, nici răuvoitori. Căutând ajutor, Papa își îndreptă privirea către cei îngenuncheați în spatele orientalilor. Simțea că aceștia cereau ceva cu desperare și voia să știe ce anume doreau. Deși privirea Papei căzu asupra lui, Velasco nu se mișcă din mulțimea de oameni. Nici nu rosti vreun cuvânt. Dintre toți cei care umpleau bazilica, el era singurul care știa japoneză. Și tot el era singurul care știa ce încercau cei trei oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tot el era singurul care știa ce încercau cei trei oameni să ceară în gura mare. Cu toate acestea, Velasco nu se clinti nici un pic, de parcă ar fi fost stăvilit cu putere de cine știe ce forță. Doar se uita țintă la Papa cel rotofei care stătea liniștit în palanchinul său. Era un bătrân înveșmântat în haine albe, abia ridicându-și degetul împodobit cu un inel cu piatră prețioasă. O voce șoptea în sinea lui Velasco: „Voi nu înțelegeți durerea acestor japonezi. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu înțelegeți durerea mea, care m-am războit cu Japonia atâta amar de vreme.” Un sentiment de răzbunare îi pecetluia buzele închise. Când își dădu seama că nimeni nu avea să-i spună ce anume cereau oamenii aceștia, peste privirea Papei se așternu o umbră de tristețe. Dar nu putea să întârzie din cauza acestor orientali slujba de Înviere pe care o așteptau credincioșii din întreaga lume. N-avea cum să lase de izbeliște întreaga turmă de oi din cauza unui singur miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de oi din cauza unui singur miel. În șoaptă le porunci acelora care-i purtau palanchinul să înainteze. — Vă rugăm... Tanaka, samuraiul și Nishi îl implorară pentru ultima oară. Fără să-i bage în seamă, palanchinul se puse iarăși în mișcare. Papa zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre purtarea necuviincioasă a solilor japonezi față de Papă se răspândise deja în toată Roma și era firesc ca el să fie tras la răspundere pentru că, în calitatea sa de om al bisericii, nu-i împiedicase de la o asemenea faptă. „Atunci, de ce să-i fi oprit...?” Velasco cunoștea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin care trecuseră japonezii până atunci. De aceea, n-a avut inima să-i împiedice în clipa în care au țâșnit din mulțime și au strigat cu glasuri pline de durere. Ar fi vrut și el să se plângă în fața Papei o dată cu japonezii. Ar fi vrut să dea afară toată amărăciunea care îi umplea sufletul și îi bântuia gândurile. Chiar dacă n-avea cum să-și ceară iertare și chiar dacă avea să primească mustrările cardinalului, în adâncul inimii tot nu-i părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care i-o întinse cardinalul și își ceru singur iertare. — Îmi dau seama că și eu sunt vinovat pentru greșeala japonezilor. Dar știind câte suferințe au îndurat până astăzi... Nu te-am chemat ca să te învinovățesc, îl întrerupse cardinalul. Sfinția Sa Papa a ascultat de la mine cum stau lucrurile și a arătat o compătimire adâncă pentru japonezi. Velasco stătea cu ochii în pământ fără să zică nimic. Mila sau compătimirea nu îi aduceau nici o răsplată. Nici el și nici solii nu traversaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capăt zilelor. — Tu nu poți să-i oprești? — Eu... nu mai știu ce să fac, clătină Velasco din cap. Dacă Sfântul Scaun... cel puțin le-ar apăra onoarea... — Ce anume ne ceri să facem? Să ne mijlociți o întrevedere cu Papa. Să-i tratați pe japonezi ca pe niște trimiși străini... — Chiar dacă Papa încuviințează o întrevedere cu solii janopezi, tot nu putem răspunde cererilor lor. Deja ne-am hotărât în această privință. — Dar nu vă cer să le îndepliniți cerințele. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce să fac, clătină Velasco din cap. Dacă Sfântul Scaun... cel puțin le-ar apăra onoarea... — Ce anume ne ceri să facem? Să ne mijlociți o întrevedere cu Papa. Să-i tratați pe japonezi ca pe niște trimiși străini... — Chiar dacă Papa încuviințează o întrevedere cu solii janopezi, tot nu putem răspunde cererilor lor. Deja ne-am hotărât în această privință. — Dar nu vă cer să le îndepliniți cerințele. Numai că solii sunt așa de... vrednici de milă. Cel puțin pentru mândria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tot nu putem răspunde cererilor lor. Deja ne-am hotărât în această privință. — Dar nu vă cer să le îndepliniți cerințele. Numai că solii sunt așa de... vrednici de milă. Cel puțin pentru mândria, pentru onoarea lor, o întrevedere cu Papa... Un val de lacrimi se prelinse în jos pe straiele sale călugărești decolorate de soare. — Doar atât... vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de... vrednici de milă. Cel puțin pentru mândria, pentru onoarea lor, o întrevedere cu Papa... Un val de lacrimi se prelinse în jos pe straiele sale călugărești decolorate de soare. — Doar atât... vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu hainele de ceremonie aduse pentru întruniri însemnate. Trăsura trimisă de către cardinal îi aștepta deja la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru niște samurai de țară ca ei care nu-l văzuseră niciodată nici măcar pe Stăpân, toate acestea ar fi fost niște evenimente nemaipomenite și neînchipuite. Însă, acum nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cailor se auzea din ce în ce mai tare și mai ascuțit. În zare, pe fundalul cerului înnorat, se vedea domul bazilicii San Pietro. Trăsura trecu din pe strada Palleone pe strada Borgo și intră în piața din fața Vaticanului. — Când o să se arate Sfinția Sa Papa, le repetă Velasco încă o dată, să atingeți podeaua cu genunchiul drept de trei ori și să vă apropiați fața de picioarele sale. După ce trecură de poarta de fier aflată pe latura din dreapta a bazilicii, primiră onorul din partea străjerilor cu uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde avea loc întrevederea se înșiruiau fețe bisericești de rang înalt. În frunte cu Velasco, cei trei înaintară printre veșmintele și mitrele roșii ale acestora. Simțeau o mulțime de ochi ațintiți asupra lor și din dreapta, și din stânga. Departe de ceilalți, Papa stătea așezat pe un scaun cu spătar înalt. Era singurul care purta mitră albă. Scund și rotofei, Papa îi privea cu ochi blânzi și plini de bunăvoință. N-avea nimic din solemnitatea unui Rege al Regilor, ba chiar te așteptai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
printre veșmintele și mitrele roșii ale acestora. Simțeau o mulțime de ochi ațintiți asupra lor și din dreapta, și din stânga. Departe de ceilalți, Papa stătea așezat pe un scaun cu spătar înalt. Era singurul care purta mitră albă. Scund și rotofei, Papa îi privea cu ochi blânzi și plini de bunăvoință. N-avea nimic din solemnitatea unui Rege al Regilor, ba chiar te așteptai să se ridice de pe scaun și să se apropie de tine. Velasco se opri și își puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tine. Velasco se opri și își puse pe podea genunchiul drept. Cei trei japonezi erau pe punctul de a face la fel, când Nishi se clătină ușor. Văzându-l, samuraiul îl sprijini repede. Cardinalul Borghese care stătea în picioare lângă Papă se aplecă și îi spuse ceva. Tanaka stătea ca o momâie. Citiți... scrisoarea Stăpânului... îl împinse Velasco în grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă mâinile. — Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stătea în picioare lângă Papă se aplecă și îi spuse ceva. Tanaka stătea ca o momâie. Citiți... scrisoarea Stăpânului... îl împinse Velasco în grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă mâinile. — Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Glasul lui Tanaka era pierit. Chiar și samuraiul își dădea seama că îi tremurau mâinile. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și poticneli, Tanaka isprăvi de citit. Fruntea îi era scăldată de broboane de sudoare. Velasco așteptă ca Tanaka să înfățișeze scrisoarea, apoi făcu un pas în față ca să tălmăcească scrisoarea și ca să prezinte cuvintele de salut în locul solilor. Pe neașteptate, Papa se ridică. Nu era un gest care să se înscrie în ordinea dinainte hotărâtă a ceremoniei, așa că printre cei de față se iscă o undă de rumoare. Oamenii bisericii își întoarseră cu toții capetele spre tron. Eu, Papa Paul al V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
solilor. Pe neașteptate, Papa se ridică. Nu era un gest care să se înscrie în ordinea dinainte hotărâtă a ceremoniei, așa că printre cei de față se iscă o undă de rumoare. Oamenii bisericii își întoarseră cu toții capetele spre tron. Eu, Papa Paul al V-lea... Paul al V-lea se strădui să se aplece înspre soli ca să le vorbească. Glasul său era încărcat de tristețe. — Vă făgăduiesc că ne vom ruga cinci zile de azi înainte la fiecare slujbă... pentru Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]