8,430 matches
-
gelozie, Ștefan asistă la tranformarea celei preaiubite întro femeie mondenă, oscilând dramatic între speranță, tandrețe, disperare, dispreț și ură, spre a sfârși în indiferență. Consumânduse la mari adâncimi, drama lui este generată de neputința de a impune lumii veșnic imperfecte paradigma valorilor absolute în care crede. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în romanul psihologic ales Raportândul la alți eroi din romanele publicate în perioada interbelică, mi se pare evident faptul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sau grupuri de personaje antagonice -, teatrul mo dern nu își concentrează interesul în planul întâmplărilor reprezentate scenic, ci în acela al conștiinței protagonistului. - Deși a apărut mult mai târziu decât tragedia și comedia, drama și-a creat cea mai bogată paradigmă tematică și estetică, de la drama religioasă a Evului Mediu la cea istorică sau morală, de la drama de idei la drama mitică ori poetică, de la drama romantică, la cea realistă (burgheză) sau modernă - simbolistă, expresionistă, existenția listă, absurdă etc. - În literatura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este constituită prin revelații succesive în conștiința eroului“, astfel încât piesa devine o „dramă a absolutului“. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare dramă existente în opera studiată Prima piesă scrisă de Camil Petrescu, Jocul ielelor, ilustrează perfect paradigma teatrului modern, dar și tiparul dramei ca specie literară. Mai mult decât comedia și tragedia, drama tinde să exprime complexitatea vieții reale. Această caracteristică se evidențiază prin faptul că Jocul ielelor - „drama imperativului violent și categoric al Dreptății sociale“ - a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Numai poetul..., scrisă de Eminescu în 1868, este o asemenea artă poetică în care se concretizează viziunea romantică asupra geniului creator și asupra menirii operei sale. Deși este o creație de mare concentrare lirică, poezia valorifică teme și motive specifice paradigmei romantice, prin care textul programatic cumulează și elemente de meditație filozofică. Astfel, tema principală, cea a creației și a creatorului - specifică unei ars poetica -, se cristalizează întro viziune originală, bazată pe opoziția dintre condiția umană efemeră și condiția existențială, întru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un uriaș potențial de transmitere a informației, dar și capacitatea de a o manipula. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, din perioada postbelică Mircea Cărtărescu, Georgica a IVa INTRODUCERE: Postmodernismul Desemnând paradigma culturală contemporană, conceptul de postmodernism relaționează cu modernismul, pe care îl asimilează dintro perspectivă ironică, parodică, ludică. În literatura română postmodernismul se afirmă insurgent prin generația ‘80. Unul dintre liderii acestei generații în blugi este Mircea Cărtărescu, poet, prozator și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică Poezia Georgica a IVa, inclusă în volumul de debut Faruri, vitrine fotografii (1980), ilustrează paliere multiple ale paradigmei postmoderniste. Titlul, preluat de la Vergilius, reliefează o relație intertextuală cu reprezentarea idilică a existenței țăranului în poezia antică, bucolică. Ingenioasa construcție bazată pe arta combinatorie lasă „la vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
artistice pot interfera mai multe canoane estetice. Un argument care susține această opinie este faptul că programele estetice însumează trăsăturile definitorii ale unui categorii de creații, cristalizate întro anumită perioadă din istoria literaturii, așa încât cunoașterea lor ne ajută să identificăm paradigma în care se încadrează o operă literară. Mai mult chiar, raportând liniile de forță ale creației la un canon estetic, apar mai evidente elementele de originalitate prin care se individualizează opera literară. Analizând, de exemplu, o poezie bacoviană, identificăm teme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unic al unui pat al lui Procust, fiindcă este un fenomen dinamic, profund creativ. Ea presupune spații de interferență între curente literare și spații de ruptură. De aceea, cred eu, este atât de dificil să încadrăm marii scriitori întro anumită paradigmă. Lucian Blaga, de pildă, a fost „revendicat“ atât de Gândirea tradiționalistă, cât și de moderniștii de la Contimporanul. Dar în poezia și dramaturgia lui apar pregnant și elemente expresioniste, așa încât nicio ideologie este tică nul circumscrie deplin. În concluzie, ideologiile literare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
convenții (genul liric semnalat prin convenționala majusculă la începutul fiecărui vers, prin paginarea speci fică a textului, distribuit în versuri și strofe etc.) cu indici noi ai poeticității. Limbajul poetic este astfel diferențiat de limba comună, instrumentală, prin ieșirea din paradigma restrictivă a ortografiei. Aceste abateri de la normă pot fi justificate și prin faptul că actul crea ției nu este în mod obligatoriu logic, rațional; textul dobândește un caracter frag mentar, eliptic, sensurile poetice se aglomerează prin aglutinare. 3. Era fascinat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
voce a umanității, e un erou dramatic care se revoltă superior împotriva limitărilor ontologice. Privit din acest unghi, Iona este purtătorul viziunii despre lume, al concepțiilor și al reprezen tărilor autorului. ÎNCHEIERE Eroul lui Marin Sorescu se încadrează perfect în paradigma personajelor din teatrul contemporan, în care eroii nu mai reprezintă individualități, „caractere“ unitare, ci valori, idei, atitudini supraindividuale. El este „profetul“ luminii, al speranței, al credinței în libertatea interioară. „Iona sunt eu“, Iona ești tu, suntem noi toți. - VARIANTA 15
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a produs recurența, evidențiindu-se astfel o anumită incapacitate a acestora de a se concretiza pe deplin la nivelul creațiilor propriu-zise. Dimpotrivă, se va urmări o analiză obiectivă, neutră, a acestor manifestări printr-o dublă raportare la trunchiul comun al paradigmei clasice și la momentul estetic al apariției lor. În acest sens, perspectiva adoptată va fi una dinspre mișcările neoclasice înspre contextul literar. Această precizare este necesară, deoarece, așa cum am mai menționat anterior, în general, neoclasicismele au fost asimilate cu mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și spectatorul care trăiește la maximă intensitate reprezentația. Astfel, construcția pieselor trebuia atent ordonată către un final care să sancționeze puternic și evident faptele personajelor, răsplătind binele și pedepsind răul. Prin aceste elemente, clasicismul nu ducea doar la concretizarea unor paradigme morale, ci implicit ajuta la crearea unei utopii ficționale care, ca orice utopie, nu reprezintă realitatea, ci o idealizare a acesteia întrucât viața în complexitatea ei nu favorizează, din nefericire, doar pe cei buni, după cum, de altfel, nici nu oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care ulterior și-au continuat studiile în Occidentul contaminat de romantism.203 Astfel, elementele clasice ale educației primite inițial s-au combinat cu influențele romantice pe care scriitorii epocii nu puteau sub nici o formă să le ignore. În fapt, ambele paradigme au reprezentat mai mult haine de împrumut pentru o literatură care nu le-a resimțit profund ontologic pe nici una din ele. Desigur, clasicismul în forma sa vie și concentrată nu s-a manifestat decât în literatura franceză a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
chiar și la nivelul alegerii cuvintelor cum ar fi verbul a se sârgui ce indică efortul, prelucrarea succesivă sau substantivul sistema ce implică ideea de canon, de normare a fluxului poetic. Debutul frazei este marcat de ideea de model centrală paradigmei clasice care, desigur, implică în subsidiar admirația pentru acest tip de literatură, sentiment care de altfel va căpăta o expresie ulterioară în prefața la Culegerea de poezii din 1854, partea a II-a, când autorul își declara "amorul pentru lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și în ceea ce privește opțiunile estetice, pornind sub auspicii clasice, datorate, în mare măsură, educației primite la Sf. Sava și sfârșind prin afilierea la romantism datorită atracției pe care au exercitat-o ideile exprimate în prefața la Cromwell. Această trecere de la o paradigmă ideologică la alta este vizibilă în scrierile teoretice, căci la nivelul operelor propriu-zise amestecul elementelor este mult mai complex. În studiul său aproape exhaustiv asupra coordonatelor estetice ale gândirii scriitorului Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu D. Popovici identifică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
D. Popovici, atât prin faptul că prin Marmontel, Heliade ajunge la Boileau, dar și pentru că i se deschide drumul către un sistem ideologic mai puțin rigid, specific, de altfel, secolului al XVIII-lea veac de graniță între cele două mari paradigme literare (cea clasică și cea romantică). Ulterior, în jurul anului 1823, Heliade intră în contact direct cu opera lui Boileau, pe care îl va menționa destul de des în articolele sale drept autoritate supremă și din a cărui Artă poetică va traduce
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al XVII-lea, dar îl continuă în secolul al XVIII-lea prin Voltaire, Rousseau sau în secolul următor prin Lamartine și Hugo. Oricât de uimitoare așadar seninătatea prin care Barițiu asociază în aceeași sferă scriitori aparținând, în mod concret, unor paradigme literare opuse, aceasta se justifică prin acordarea semnificațiilor de geniu, valoare, model noțiunii de clasic, după cum am sugerat anterior. În acest sens, observația privind condițiile necesare apariției unor scriitori clasici este una lucidă și justă: "Clasicitatea o poate ajunge cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
multe ori a fost totuși privit din prisma numeroaselor prejudecăți literare dezvăluie complexitatea resorturilor ideologiei pașoptiste. În acest sens, a percepe maniheist clasic vs. romantic opțiunile estetice ale perioadei 1830-1860 este o greșeală. Nuanțările multiple ale îmbinărilor elementelor celor două paradigme o dovedesc atât la nivelul creațiilor literare cât și al teoretizărilor. Desigur, nici a privi unilateral epoca doar din perspectiva romantismului nu ar corespunde cu adevărul. Numeroasele mărturii ideologice din care cele mai importante au fost selectate în lucrarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
epoca doar din perspectiva romantismului nu ar corespunde cu adevărul. Numeroasele mărturii ideologice din care cele mai importante au fost selectate în lucrarea de față atestă prezența asumată în mod conștient a neoclasicismului. Caracterul mai flexibil al acestor ecouri ale paradigmei franceze originale precum și existența unui romantism "deschis"238 a dus, în final, la o conviețuire care, în liniile ei generale, a fost destul de pașnică. Aceasta și datorită faptului că scriitorii epocii au fost, în marea lor majoritate, implicați politic, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasicism (1911-1912), unde se trasează, în mod dihotomic, coordonatele celor două viziuni artistice. Desigur, a scrie despre clasicism nu înseamnă neapărat a crede în clasicism. Acesta nu este însă cazul eseului avut în vedere, în care paralela dintre cele două paradigme estetice este, într-un mod evident, subiectivizată, fiind realizată, de la bun început, pentru a accentua un aspect în defavoarea celuilalt. În acest sens, fraza inițială a textului stabilește, în mod evident, intențiile autorului: "În cele ce urmează, voi încerca să argumentez
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
după cum sugeram în deschiderea capitolului. Totodată, deși aceste coordonate au existat, revalorificând până la un punct trăsături clasice, nu au fost recunoscute ca atare, după cum a anticipat Hulme. În eseul O filosofie conservatoare, scris în 1912, autorul reia problematica celor două paradigme romantismul și clasicismul, de data aceasta extinzând aria de aplicare a celor două noțiuni și îmbogățind-o cu idei privind conceptul păcatului originar: "Încerc deci să argumentez că în spatele oricărei dihotomii, și ne putem referi la o întreagă serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și clasicism nu pot fi de acord: deosebirea mi se pare a fi mai curând aceea dintre complet și fragmentar, dintre adult și imatur, dintre ordine și haos" afirmă Eliot, exprimând clar prin trăsăturile alese și dispunerea lor, admirația pentru paradigma clasică. Această divagare este considerată necesară pentru a se face raportarea la două concepte aduse în prim plan de același Middleton Murry: Autoritate Exterioară și Voce Interioară. Cele două sintagme vizează, de fapt, cele două puncte de reper pentru viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a mântuit, dacă mântuirea nu este decât o trecere spre eternitate. Opera sa oferă dovada că omul are în el mântuirea, dacă reușește a-și transcende viața dincolo de temporal. Cărțile lui, constructele științifice, prin care conceptul triunic al devianței psihice, paradigma victimologică sau recent epistemologia adevărului psihiatric, devin piatra lui de mormânt, piatra unei existențe cucerite, calea prin care și-a transpus viața în operă. Putem afirma că psihiatria i-a aparținut, deoarece i-a dat sensul ei uman și științific
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fost Biblia Cercului de la Viena nu este lipsită de orice temei. Ceea ce a atras în mod deosebit atenția unora dintre membrii proeminenți ai grupului a fost caracterizarea dată în Tractatus adevărurilor logicii și matematicii, ca și prezentarea științei naturii drept paradigma cunoașterii. Aceștia au perceput lucrarea lui Wittgenstein drept o expresie fascinantă a unora din implicațiile filozofice ale operei logice a lui Frege și Russell. Trebuie să reținem însă din capul locului că nu distincția dintre ceea ce „se poate spune“ și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
privilegiată folosirii unui cuvânt pentru a desemna trăsături comune indivizilor și situațiilor particulare în detrimentul folosirii lui pentru a indica asemănări între anumite lucruri sau activități și un anume lucru sau o anume activitate, pe care o luăm drept prototip, drept paradigmă? Impresia că o folosire de primul fel a cuvintelor ar reprezenta o necesitate a gândirii sau, în orice caz, expresia ei superioară slăbește de îndată ce ne sunt arătate alte posibilități, care reprezintă tot atâtea alternative. Oamenii sunt înclinați să acorde o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]