7,232 matches
-
un ținut Îndepărtat până la capătul vieții. Nu va putea să mai pășească vreodată pe pământul imperiului. Dar bărbatul din Kom avea să se Întoarcă, spre a Împlini o răzbunare exemplară. CARTEA A DOUA Paradisul Asasinilor „În tine se găsesc toate: Paradisul [și calamaă, [tăblița de ceară cuă Infernul”. Omar KHAYYAM XV Au trecut șapte ani, șapte ani faști pentru Khayyam, ca și pentru imperiu, cei din urmă ani de pace. O masă așezată sub o boltă de viță, o carafă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mănăstire creștină, dându-se drept călugări. Remarcabilă putere de disimulare, care nu poate fi, În mod rezonabil, Însoțită de vreo folosire a hașișului! Mai presus de orice, adeptul trebuie să capete credința necesară pentru a Înfrunta moartea, credința Într-un paradis pe care i-l va aduce martirajul În chiar clipa În care viața Îi va fi luată de mulțimea dezlănțuită. Hasan Sabbah, niemni n-o poate contesta, a reușit să construiască mașinăria ucigașă cea mai temută din istorie. Împotriva acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de o gardă cu un aspect terifiant, care-l face pe orice eventual agresor să se teamă de o moarte inevitabilă. Dar dacă agresorul nu se teme de moarte? Dacă e convins că martirajul este o cale mai scurtă spre paradis? Dacă are tot timpul În memorie cuvintele Predicatorului: „Nu sunteți făcuți pentru această lume, ci pentru cealaltă. Un pește s-ar teme oare dacă ar fi amenințat să fie aruncat În mare?” Dacă, În plus, asasinul a reușit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iubești, la ce-ți slujește oare faptul că soarele răsare și apune?” Hasan le cere oamenilor săi să uite dragostea, muzica, poezia, vinul, soarele. Disprețuiește ce are Creația mai frumos și cutează să rostească numele Creatorului. Și Îndrăznește să făgăduiască paradisul! Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-aș lipsi de rai! Nu voi pune niciodată piciorul În acea speluncă de cucernici prefăcuți! Vartan se așază, Își freacă apăsat ceafa, Înainte de a rosti, pe tonul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
djin-i, oameni și Îngeri, spuse el, Imamul Timpului vă oferă binecuvântarea sa și vă iartă păcatele trecute și viitoare. Vă vestește că Legea sfântă Încetează, pentru că a sunat ceasul Învierii. Dumnezeu v-a dat Legea ca să vă facă vrednici de paradis. V-ați arătat vrednici. Începând din această zi, paradisul vă e deschis. Sunteți, așadar, eliberați de jugul Legii. Tot ce era oprit e Îngăduit și tot ce se cerea este oprit! Cele cinci rugăciuni zilnice sunt oprite, continuă Mântuitorul. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oferă binecuvântarea sa și vă iartă păcatele trecute și viitoare. Vă vestește că Legea sfântă Încetează, pentru că a sunat ceasul Învierii. Dumnezeu v-a dat Legea ca să vă facă vrednici de paradis. V-ați arătat vrednici. Începând din această zi, paradisul vă e deschis. Sunteți, așadar, eliberați de jugul Legii. Tot ce era oprit e Îngăduit și tot ce se cerea este oprit! Cele cinci rugăciuni zilnice sunt oprite, continuă Mântuitorul. Fiindcă acum ne aflăm În paradis, Într-o legătură neîncetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Începând din această zi, paradisul vă e deschis. Sunteți, așadar, eliberați de jugul Legii. Tot ce era oprit e Îngăduit și tot ce se cerea este oprit! Cele cinci rugăciuni zilnice sunt oprite, continuă Mântuitorul. Fiindcă acum ne aflăm În paradis, Într-o legătură neîncetată cu Creatorul, nu mai avem nevoie să ne ridicăm glasul spre El la ceasuri hotărâte; cei care ar stărui Întru săvârșirea celor cinci rugăciuni și-ar arăta, prin aceasta, lipsa credinței lor În Înviere. A te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
El la ceasuri hotărâte; cei care ar stărui Întru săvârșirea celor cinci rugăciuni și-ar arăta, prin aceasta, lipsa credinței lor În Înviere. A te ruga a devenit un act de necredință. În schimb, vinul, socotit de Coran drept băutura paradisului, era, de acum Înainte, Îngăduit; a nu bea vin era un semn clar al lipsei de credință. Când acestea fură rostite, relatează un istoric persan din epocă, adunarea se puse pe cântat din harpă și din flaut, și pe băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întunecoase, soarele a apus deja, Într-o jumătate de ceas va fi noapte. Căutam să rostesc, În gând, o rugăciune; nu reușeam decât să repet: „Doamne! Doamne! Doamne!”, implorare insistentă, ca și cum aș fi fost deja mort și băteam la Poarta Paradisului. Și poarta se deschise. Poarta Paradisului. O ușiță ascunsă Într-un zid murdar de tină. La colțul unei străzi, se deschise, o mână o atinse pe a mea, m-am prins de ea, mă trase spre dânsa, Închise poarta În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o jumătate de ceas va fi noapte. Căutam să rostesc, În gând, o rugăciune; nu reușeam decât să repet: „Doamne! Doamne! Doamne!”, implorare insistentă, ca și cum aș fi fost deja mort și băteam la Poarta Paradisului. Și poarta se deschise. Poarta Paradisului. O ușiță ascunsă Într-un zid murdar de tină. La colțul unei străzi, se deschise, o mână o atinse pe a mea, m-am prins de ea, mă trase spre dânsa, Închise poarta În urma mea. Țineam ochii Închiși, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi mulțumit să mă trădezi sau să-mi fii credincios! Dacă s-ar putea să trezești doar afecțiune sau repulsie! Cum să te iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni În iadul călăilor? Se Întoarse ca să se așeze, vlăguit, cu fața În mâini. Am rămas tot timpul la fel de tăcut, mă străduiam chiar să-mi ascund zgomotul respirației. Djamaledin se ridică din nou. Glasul lui mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prescurtarea unei expresii foarte vechi, „Airania Vaedja”, Însemnând „Țara Arienilor”. L-am evocat, după aceea, pe Omar Khayyam, singurul persan despre care majoritatea cititorilor mei auziseră deja vorbindu-se, citând din opera lui un vers marcat de un profund scepticism, Paradis, Infern, va fi călcat oare cineva prin aceste ținuturi aparte? Util preambul Înainte de a mă ocupa, În câteva paragrafe Înghesuite, asupra numeroaselor religii care au prosperat dintotdeauna pe pământul persan: zoroastrismul, maniheismul, islamismul sunnit și șiit, varianta ismailită a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ocupa, În câteva paragrafe Înghesuite, asupra numeroaselor religii care au prosperat dintotdeauna pe pământul persan: zoroastrismul, maniheismul, islamismul sunnit și șiit, varianta ismailită a lui Hasan Sabbah și, mai aproape de noi, babi-i, cheikhi-i, bahai-i. N-am uitat să amintesc că „paradisul” nostru avea drept origine un vechi cuvânt persan, „paradaeza”, care Înseamnă „grădină”. Matthias Webb mă felicită pentru vădita mea erudiție, dar atunci când, Încurajat de elogiul său, i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clipă. Odată cu cele dintâi călduri, Zarganda se Însuflețea. Străinii și persanii cei mai bogați posedau aici reședințe somptuoase, unde se stabileau pentru luni Îndelungate de trândăvie, În mijlocul unei vegetații luxuriante. Nu Încape Îndoială că, pentru nenumărați diplomați, numai apropierea acelui paradis făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În Persia, s-o iau pe Șirin și Manuscrisul lui Khayyam, Înainte de a merge să ne pierdem Împreună, necunoscuți, În cine știe ce mare metropolă, Paris, Viena sau New York. Să trăim amândoi În Occident În ritmul Orientului, n-ar fi oare acesta paradisul? Pe drumul de Întoarcere, am fost tot timpul izoat și absent, preocupat numai de argumentele pe care aveam să i le aduc lui Șirin. Să plecăm, să plecăm, Îmi va spune ea descurajată, nu te poți mulțumi să fii fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
parte după cea europeană, sufocate sub povara covoarelor și a obiectelor de artă, cu coloanele zvelte ale fațadei reflectându-se Într-un iaz. De jur-Împrejur, un parc imens era străbătut de cursuri de apă, presărat cu lacuri artificiale, un adevărat paradis persan În care zgomotele orașului erau filtrate de cântecul greierilor. Era una dintre cele mai frumoase reședințe din Teheran. Aparținuse unui fost prim-ministru, Înainte de a fi răscumpărată de un bogat negustor zoroastrian, partizan fervent al Constituției, care-o pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Trapezunt Alep Damasc Ierusalim Medina Mecca Batumi Baku Mossul Bagdad Basra Tabriz Alamut Kazvin Enzeli Kom Teheran (Rey) Kashan Isfahan Yazd Șiraz Kirman Nishapur Meșed Buhara Samarkand Herat Balkh Kabul Kașgar Cuprins Cartea Întâi: Poeți și amanți Cartea a doua: Paradisul Asasinilor Cartea a treia: Sfârșitul mileniului Cartea a patra: Un poet pe mare 1 Traducerea majorității rubaiatelor prezente În textul cărții a fost preluată după tălmăcirea din limba persană datorată lui Gheorghe Iorga, Un arian În umbra moscheii. Omar Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu uitați, domnule prim-ministru, că În afara granițelor țării noastre oamenii continuă să moară cu toată normalitatea, și ăsta e semn bun, Depinde cum privești, eminență, poate cei de afară ne privesc ca pe o oază, o grădină, un nou paradis, Sau un infern, dacă sunt inteligenți, Noapte bună, eminență, vă doresc un somn liniștit și odihnitor, Noapte bună, domnule prim-ministru, dacă moartea se va hotărî să se Întoarcă În această noapte, sper să nu se gândească să vă aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
viață unică, minunată, fără frica zilnică de foarfeca scrâșnind a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această răspântie se despărțeau În alte vremuri, tovarăși dragi din această vale a plângerii numită pământ, destinele noastre În lumea cealaltă. Dată fiind această stare de lucruri, periodicele reticente sau circumspecte, și odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
zguduitoare, mișcătoare, presărate cu titluri exclamative și apocaliptice care se pot Îndoi, pune În buzunar și lua acasă pentru a fi recitite cu tot calmul și din care ne vom mulțumi să spicuim aici aceste puține dar expresive exemple, După Paradis Infernul, Moartea Conduce Balul, Nemuritori Pentru Scurt Timp, Din Nou Condamnați Să Murim, Șah-Mat, Aviz Prealabil De Acum Încolo, Fără Drept De Apel, O Hârtie De Culoare Violetă, Șaizeci Și Două De Mii De Morți În Mai Puțin De O Secundă, Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
soi și alt destin. Sunt vinovat de osânda ei, sunt vinovat de osânda oricui se osândește, e drept ca eu să nu fi avut cele trei femei: e pedeapsa fiindcă le-am dorit. Pe prima o pierd fiindcă e În paradis, pe a doua pentru că râvnește În purgatoriu penisul pe care nu-l va avea niciodată, iar pe cea de-a treia pentru că e În infern. Perfect din punct de vedere teologic. Deja scris. Dar mai e povestea cu Cecilia, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
contradicția templierului. El trebuie să fie mistic, ascetic, să nu mănânce, să nu bea, să nu facă amor, În schimb străbate deșertul și taie căpățânile dușmanilor lui Hristos; cu cât taie mai multe, cu atât agonisește mai multe bonuri pentru paradis, pute, se face din ce În ce mai hirsut pe zi ce trece, iar Bernard pretindea ca, după ce cucerea și el o cetate, să nu se arunce asupra vreunei tinerele sau bătrânele, cum ar fi fost ea, și ca În nopțile fără lună, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când o să fim În mijlocul doamnelor!” Iar regele cere vești despre fratele lui, blestematul conte d’Artois, și fratele Henry de Ronnay, prepozitul Ospitalierilor, Îi răspunde „că a auzit că-i mergea bine, fiind sigur că contele d’Artois era În paradis”. Regele zise că Dumnezeu să fie lăudat pentru tot ce-i trimite, și lacrimi mari Îi țâșnesc din ochi. Nu-i totdeauna balet, oricât de angelic și sângeros ar fi el. Moare marele maestru Guillaume de Sonnac, ars de viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
altă experiență, dar fără s-o recunosc. „Nu e luarea Ascalonului?” Întrebă Belbo. „Pe domnul sfânt Iacob, bunul meu domn,” Îi spusei, „e Într-adevăr bătălia cruciată! Sunt mai mult ca sigur că astă-seară unii dintre ei vor ajunge În paradis!” „Da”, zise Belbo, „dar problema e de a ști de care parte se află sarazinii”. „Poliția e teutonică”, am observat eu, „așa Încât noi am putea fi trupele de pe Alexandru Nevski, dar poate că-mi confund eu textele. Priviți acolo, grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
naturalețea și credința acestor fii de sclavi?” „Isuse”, șuieră Amparo, cu răutate, „știți și dumneavoastră că-i un mod de a-i face să stea liniștiți...” „Nu liniștiți. Capabili să cultive În continuare așteptarea. Fără sentimentul așteptării nu există nici măcar paradisul, nu ne-ați Învățat voi, europenii, asta?” „Adică eu aș fi europeană?” „Nu contează culoarea pielii, contează credința În Tradiție. Pentru a reda sentimentul așteptării unui Occident paralizat de bunăstare, ăștia plătesc, poate suferă, dar cunosc Încă acel limbaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]