64,416 matches
-
necinstita mireasă, pentru că adevăratul făptaș să fie pus la adăpost de răzbunare. Și atunci de ce tocmai el trebuie să moară? Pentru că Santiago are rolul de protagonist central, nu doar în economia cărții, ci în universul românesc populat de toate celelalte personaje. Toți îl cunosc, fiecare are ceva de împărțit cu el, nimănui nu îi este indiferent: unii îl detesta și i-ar dori moartea, alții îl adoră și îi sînt devotați trup și suflet. Nimeni, însă, nu îl poate atinge, decît
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
placida și totodată disperată. E o lume în care bărbații sînt vînători, iar femeile pradă, de unde și acest straniu echilibru între patimă și resemnare, ca principale coordonate ale universului din român. De îndată ce se află de iminentă moarte a lui Santiago, personajele intra într-un fel de psihoza colectivă: fiecare trăiește ultimele ceasuri de viață ale eroului ca si cum ar fi ale sale. Universul acesta se contaminează de un spirit al morții, e bulversat de oroarea crimei care va fi comisă. Apropierea morții
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
da un fel de claritate dureroasă evenimentelor: fiecare gest, fiecare întîmplare de dinaintea crimei, oricît de mărunte, sînt percepute parcă printr-o lupă, văzute de un ochi mărit de groază și terifiat de vizualizarea anticipativa a ceea ce se va întîmpla. Fiecare personaj știe exact cînd l-a văzut ultima oară pe Santiago, pentru ca, odată anunțată moartea, nimic nu se mai face întîmplător în această lume înlemnita în așteptare. Ca atare, nu numai că putem reconstitui cu detalii uluitor de precise ultimele ore
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
această lume înlemnita în așteptare. Ca atare, nu numai că putem reconstitui cu detalii uluitor de precise ultimele ore din viața celui ce va fi ucis, dar putem, totodată, să refacem tot atît de amănunțit, acel segment din viața fiecărui personaj, pe durata scursa între vestea crimei ce va fi comisă și moartea propiu-zisă. Acea senzație de frison pe care o pomeneam mai devreme provine tocmai din acuitatea detaliilor despre fiecare personaj, fiecare acțiune, fiecare replică rostita. Chiar dacă nu am ști
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
tot atît de amănunțit, acel segment din viața fiecărui personaj, pe durata scursa între vestea crimei ce va fi comisă și moartea propiu-zisă. Acea senzație de frison pe care o pomeneam mai devreme provine tocmai din acuitatea detaliilor despre fiecare personaj, fiecare acțiune, fiecare replică rostita. Chiar dacă nu am ști că se va petrece un omor, simpla derulare exasperant de atentă a evenimentelor ar izbuti să ne facă suspicioși. În toată această așteptare panicata, victima este singura persoană relaxată. Între Santiago
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
fiecare replică rostita. Chiar dacă nu am ști că se va petrece un omor, simpla derulare exasperant de atentă a evenimentelor ar izbuti să ne facă suspicioși. În toată această așteptare panicata, victima este singura persoană relaxată. Între Santiago și restul personajelor (inclusiv criminalii) se creează un contrast interesant: ei tensionați, el nepăsător. Apogeul acestui contrast e atins în final, cînd crimă ca atare e descrisă cititorului, așa cum s-a petrecut. Tonul narațiunii se relaxează brusc, păstrînd doar acea acuitate a percepției
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
de durere al victimei, toate detaliile crimei par înregistrate de un martor imparțial, dar parcă și de protagonistul însuși. Această perspectivă straniu duală, detașata și implicată deopotrivă, e asigurată de fapt de felul în care e construită instanță naratorului, un personaj care vorbește la persoana întîi și care se deplasează după cum poftește în planul temporal al românului. Dar, ca toate celelalte personaje din român, si naratorul e implicat în poveste, moartea îl atinge și pe el. Faptul că descrierea crimei e
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
straniu duală, detașata și implicată deopotrivă, e asigurată de fapt de felul în care e construită instanță naratorului, un personaj care vorbește la persoana întîi și care se deplasează după cum poftește în planul temporal al românului. Dar, ca toate celelalte personaje din român, si naratorul e implicat în poveste, moartea îl atinge și pe el. Faptul că descrierea crimei e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
mă îndoiesc că o asemenea interpretare e utilă în logica globală a românului. Angela Vicario, fata necinstita, se îndrăgostește pătimaș de mire, din clipă în care pricepe că l-a pierdut, odată cu dezvăluirea rușinii ei. Angela, e, de altfel, un personaj foarte interesant: placiditatea ei are un tragism nobil. Nu face absolut nimic pentru a-și ascunde vină, desi fusese sfătuita cum să procedeze în această privință. Suporta loviturile soțului și apoi ale mamei, nu cu stoicism, ci cu un fel
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
la ziarul Curentul etc. Practic, se poate spune că Dan C. Mihăilescu a făcut până în prezent, ca literat, de toate. Și totuși, din această agitație nebuloasa, dintr-o spontaneitate a opțiunilor asemănătoare cu improvizația a rezultat ceva. A rezultat un personaj, inconfundabilul Dan C. Mihăilescu, pe care ne place să-l regăsim indiferent în ce ipostază, așa cum ne place să-l revedem pe Toma Caragiu în orice secvență filmată, fie și în una anodina. Tot ceea ce scrie Dan C. Mihăilescu - despre
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
unei detașări a eului de propria voce. În Poveste, ca și în poeme precum Într-o lume perfectă... sau Basmul rezis, narațiunea folosește aceluiași scop: vocea eului liric se obiectivează în narațiuni care sînt toate "basme crude", povești dezvrăjite, unde personaje principale sînt "iluziile" (de altfel, ultimul și cel mai amplu capitol al cărții se cheamă "Ieșirea din basm"). Nu poate rămîne neremarcată prezentarea grafică a volumului, în așa fel concepută, încît devine ea însăși text. Dispunerea în pagina, prin sugestiile
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
zisa "Declarație de la Cluj" nu găsesc. Spun așa-zisa pentru că, pînă în clipa de față, nici unul dintre cei denunțați drept semnatari ai documentului n-a recunoscut c-ar fi avut măcar știre de el. Și atunci? Cum își permite un personaj a cărui principala menire e să vegheze la respectarea legilor să le calce cu cinism în picioare? Fie că dl Constantinescu nu a citit Declarația cu pricina, și atunci înseamnă că e o simplă marionetă în mîna unor forțe obscure
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
spre bucătărie." La scurtă vreme ea aduce un amendament acestui verdict: " - Se citește ușor, dar de înțeles se înțelege mai greu. E cam încâlcit." În continuare femeia se enervează de-a dreptul descoperind că figurează și ea în carte, ca personaj, si nu că unul dintre cele mai simpatice. Din acel moment, lectură ei devine tot mai capricioasa, spre exasperarea autorului, care îi pândește fiecare reacție. Ca un făcut, în aceeași perioadă, o prietenă de familie, Smaranda, căsătorită cu doctorul Gachet
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
Comedia relației autor-cititor este numai una dintre lațurile comediei literaturii care se desfășoară în Pont des Arts. Cartea mai cuprinde o comedie a relației autor-personaj, o comedie a condiției de scriitor și chiar o comedie a actului creației literare. Unele personaje - o femeie de moravuri ușoare, Ana, un neamț pasionat de șah, Furhmann - îi trimit scrisori autorului, iar acesta, la rândul lui, intră în conflict cu unii dintre propriii săi eroi și încearcă, nu întotdeauna cu succes, să le schimbe destinul
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
miracolul are loc. La sfîrșitul spectacolului, Alcandre se ridică și ne mulțumește, împreună cu trupa, pentru aplauze. Și publicul mulțumește pentru această jucărie-bijuterie pe care a primit-o în dar. Este o plăcere să urmărești costumele Mariei Miu, gîndite pentru fiecare personaj, elaborate pe momente și planuri, unitar cromatice pe alburi, bejuri, nisipiuri. Soluțiile de spațiu rezolva 80% din efectele plastice și vizuale și marchează convenția aleasă de teatru în teatru. Un cadru mare, care marchează în mod obișnuit scenă, anunță de la
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
le vorbeam lung/ femeilor pe la spate./ Mîncăm frugal mă învesmîntam sobru./ Trăiam în fereala.../ Mie îmi țineam de căldură!/ Blagoslovit cu o pereche de membre asidue/ reci asudate că lipitorile" (Peisaje rănite). Un centru de atracție fascinant îl constituie universul personajelor dostoievskiene, dintre care cîteva sînt interpretate liber, bunăoară Raskolnikov: "Spaimă delirul cu ochii sticloși.../ Și iar/ Chinuit de al zecelea gînd:/ Roșu pe roșu nu se cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
în ansamblul prozei românești. Deși fructifică unele sugestii autobiografice de pe vremea neterminatei sale studenții, prozatorul e, aici, un modern prin detașarea superioară de întîmplările narate, cele mai multe romantice, dar, prin îngroșarea liniilor, pînă la grotesc, izbutește să surprindă cu măiestrie comportamentul personajului principal, inconformistul Toderită. În ordinea nu cronologică, ci a importanței estetice este, in sumarul acestui volum, "romanțul istoric" Ursita. Conceput drept primul episod dintr-un mare român istoric, Ursita e numai primul capitol (sau "epizodul I") și a apărut, în
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
ca poti slabi dacă mănânci cu o furculița de lemn ș.a.m.d. Aștept cu interes să aflu și ce se va mai scrie despre mine. Cei care se ocupă de viața mea m-au transformat într-un fel de personaj de român popular, a cărui valoare artistică nu o depășește pe aceea a muzicii orientale lălăite din piețe. Dacă tot trebuia să devin o ficțiune, mi-ar fi plăcut să fiu personaj într-un român de Thomas Mann. Dar unde
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
mea m-au transformat într-un fel de personaj de român popular, a cărui valoare artistică nu o depășește pe aceea a muzicii orientale lălăite din piețe. Dacă tot trebuia să devin o ficțiune, mi-ar fi plăcut să fiu personaj într-un român de Thomas Mann. Dar unde să găsești azi un Thomas Mann?
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
străine, concepînd un copil natural cu o a patra femeie, sora celei de a treia soții. Dl. Rădulescu ne previne că "povestea familiilor lui V.A. Urechia ar putea constitui subiectul unui român". Are dreptate. Dar nu știu dacă acest personaj cu totul odios (a fost și adversarul implacabil al Junimii) merită o astfel de evocare romanesca. Pretinzîndu-se mare istoric, (n-a fost, el, contemporanul lui Hașdeu; de pe urma să n-a rămas nimic iar a sa Istorie a românilor e, azi
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
că singura ieșire din necruțătoarea capcană a lucidității o reprezintă spiritualizarea datelor personale la nivelul unor interese de o relevanță mai largă; și, în acest fel, transpunerea în exterior a conflictului. Să îl suspectam atunci de ambivalenta pe creatorul de personaje Rebreanu, cel care ține principial să arate cum fiecare dintre acestea, chiar și cel mai abject, își are dreptatea lui. Să îl credem pe Bert Nagel atunci cînd afirmă că scriitorul Kafka, prins în caruselul infernal al ambivalentei, găsește o
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
de ieri Balcanii de azi, zguduitorul Lamerica a lui Gianni Amelio. Stupiditatea sloganului nazist al "superiorității rasiale" persiflat burlesc de eroul lui Benigni revine enunțata că "diferența congenitala": indivizii sînt precum părțile corpului, inferiori și superiori. "Teoria" absurdă aparține unui personaj detestabil ce vrea să lansez o afacere profitabilă într-o Albanie la pămînt. Debutînd cu secvențe documentare ce recapitulează istoria, filmul demonstrează că "Albania sîntem noi", toți cei ce disprețuim sau ignorăm realitatea incredibilă, neasumîndu-ne culpabilitatea, răspunzînd cu ingratitudine la
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
Jacob, Chiara Caselli, Ines Sastre și Jean Reno, Peter Weller, Vincent Perez, Kim Rossi Stuart într-un voiaj de-a dreptul inițiatic coordonat de John Malkovich, un dublu alter-ego regizoral și - bineînțeles - Thandie Newton și David Thewlis care-și anima personajele înflăcărate de iubire în acorduri mixte - iscate de Mozart, Grieg, Scriabine, Beethoven și Papă Wemba, Salif Keita, Caro Bondeko - aduse la unison de un Alessio Vlad...
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
de mic devine tarat pentru ceilalți, și tratat ca atare în orice context, chiar si in acela marital. Abia îmbolnăvirea cu adevarat permite eliberarea leprosului printr-o confesiune monolog, cu accente și tensiuni bine plasate. Creierul, o piesă în trei personaje, îmbracă în parabolă disputa dintre rațional și irațional, concret și abstract. Ființă umană este o alcătuire ciudată, la limita perfecțiunii cu imperfecțiunea care contrazice clipă de clipă cercetarea riguroasă de laborator. Această piesă îmi pare cel mai puțin teatrală. Salutăm
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
român de aventuri cu mesaj umanitar, ca Mizerabilii lui Victor Hugo. Spre deosebire însă de autorul francez, solemn și uneori grandilocvent, Augustin Buzura are în relatare o nervozitate specifică secolului douăzeci. Mai trebuie spus că numeroasele peripeții prin care trece personajul aflat în prim-planul atenției romancierului par excesiv de numeroase numai dacă sunt judecate din perspectiva verosimilității. Ele au însă o justificare estetică, însumând toate ipostazele în care s-ar fi putut afla un om moral în timpul comunismului și în perioada
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]